A doua zi dupa ninsoare

Dupa cum va spuneam, era plin de zapada in aer ieri. Spre surprindere mea, cand am iesit a doua zi din casa am constatat ca nu a ramas in aer ci s-a depus pe jos, un strat subtire de doar 30 de cm de zapada, pe alocuri mai mult pentru ca o viscolise si unde era adapost era mai inalta, desigur. Ca sa ma intelegeti insa trebuie sa va prezint putin locul unde stau, adica blocul si parcarea aferenta. Un bloc, o scara de bloc, cateva locuri de parcare chiar in fata scarii, la 5 metri de ea, perpendiculare pe fata blocului, cale de acces pe doua sensuri si apoi parcarea mare. In fata, in stanga si in dreapta iesirii din bloc parcam doar eu si cu un vecin, fiecare pe locul lui, insa de ceva timp avem concurenta, o tanti la 40 de ani care parcheaza masina in pozitii care imi pun imaginatia la incercare. Bineinteles ca isi aseaza masina cat mai aproape de usa, adica pe unul din locurile „noastre”.
Si uite asa in fiecare zi rezulta un fel de concurs ca la gradinita, cu trei masini pe doua locuri, cine ajunge al treilea deja are de facut 2 metri in plus de la al treilea loc de parcare, e clar ca e cel mai bleg, nu?

Sa revenim la zapada. Ies din casa si constat ca oamenii care trebuiau sa dea curete omatul au facut-o perfect, adica din fata usii de la scara si apoi o poteca printre masini, doar in jurul masinilor era zapada virgina si mandra, insa in parcarea mare nu era nici fir de asa ceva, pentru ca aceea stand goala (cine e prost sa nu parcheze in fata usii?) au intrat direct cu lama. Merg eu elegant pe alee, la fel de elegant sar ca o gazela cu silueta de gorila bine hranita prin zapada moale si ajung in masina, cu picioarele ude dar mi-am atins scopul, da? Plec, imi termin treaba si cand ma intorc am o mare dilema: sa parchez iar in fata usii si sa reiau zburatul elegant al elefantului prin zapada, sau sa parchez in parcarea mare, sa fac peste 10 metri in plus si sa calc doar pe ciment? Dupa indelungi ezitari am ales sa parchez unde era uscat. Stiu, nu sunt barbat, nu infrunt greutatile vietii cu demnitate doar ca am ajuns in casa cu ciorapii si chiar pantofii uscati, spre deosebire de plecare. Dupa ceva timp vad ca a venit si vecinul acasa, care a dovedit aceeasi lasitate, parcand langa mine si preferand sa mearga pe jos pana la intrarea in bloc. Dupa inca niste ore a venit si vecina acasa, bineinteles ca ea a ales sa parcheze pe cel mai apropiat loc (din care plecasem eu initial). Am realizat ca noi, barbatii nu putem fi egali cu femeile, am simtit adanc in suflet acesta manusa aruncata atat mie cat si vecinului, pentru ca in timp ce noi am preferat sa mergem 10 metri in plus pe jos, comozi, pe cimentul uscat de sarea aruncata din belsug vecina a parcat pe cel mai apropiat loc, a mers cu stoicism 2 metri prin zapada pana la genunchiul ei (ca intre masini era adapost si crivatul si-a facut datoria) si apoi a ajuns la cimentul uscat, insa nu s-a dezis de obiceiul ei. Stiu ca nu i-a fost usor sa faca asta, ca nu i-a placut sa aiba picioarele ude si pantofii uzi cand a intrat in casa si nici cei cu lama care nu vor putea curata parcarea din fata din cauza masinii ei nu ii vor adresa cuvinte elegante, dar cu toate acestea ea nu s-a abatut de la calea ei.

Peste doua zile, cand zapada se va topi eu si vecinul vom reveni la locurile noastre, jocul in trei va continua,dar ea si-a demonstrat taria de caracter.

Anunțuri

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s