Mărturisire către Serioja

Uh Serioja! Ai dreptate. Recunosc. Noi femeile suntem rele, dar rele nu aşa. Când ai povestit de vecinuţa ta care mereu parchează maşina altfel decât ar trebui, şi asta numai şi numai ca să vă facă vouă în necaz, mi-am adus aminte că şi eu fac tot felul de răutăţi ori de câte ori sunt la volanul maşinii ca participant în trafic.
Uite, de fiecare dată când alerg cu maşina prin ţară de colo colo, îmi este imposibil să nu văd din loc în loc câte o maşina trasă pe dreapta, iar din maşină cum sare şoferul grăbit şi în timp ce se descheie la şliţul pantalonilor străbate precipitat ce-i câţiva paşi care-l despart de primul copac găsit la marginea drumului. Apoi îl văd cum se aşează cu spatele la stradă, nepăsător la cei care trec pe acolo, căci singura grijă care îl preocupă acum este doar bunăstarea copacului care avea o nevoie, stringentă pasămite, de o infuzie de îngrăsământ natural.
Şi mă gândeam eu aşa, ori de câte ori văd asemenea faptă, oare cum ar fi să vezi astfel de manifestări de altruism şi din partea femeilor. Să vezi pur şi simplu pe şosele patriei câte o femeie(doamnă sau domnişoară) care să tragă frumuşel maşina pe dreapta, să sară de la volan ridicându-şi fustiţa şi să se îndrepte grăbită cu faţa către primul copac de la marginea drumului, ca apoi aşezându-se în poziţie ciucită să îşi elibereze vezica în linişte, netulburată de trafic sau de zgomotul străzii. Să văd şi eu, măcar odată în viaţă o femeie preocupată numai şi numai de bunăstarea naturii.
Ori cum niciodată nu văd vreo şoferiţă făcând un asemenea lucru, sinceră să fiu, mă apucă brusc invidia. Fiindcă noi femeile nu avem această pornire altruistă de a ne înfrăţi cu natura, nu avem niciodată în noi acea generozitate tipic masculină, pur şi simplu nu suntem capabile să facem daruri naturii fără să ne pese dacă sau cum ne văd cei din jur.
Şi uite aşa, printr-o pornire de un egoism exacerbat, ori de câte ori conduc maşina pe un astfel de drum şi văd cum un şofer grăbit trage maşina pe dreapta şi se îndreaptă către primul copac descheindu-se la şliţul pantalonilor, nu numai că încetinesc viteza, dar chiar ţin prelung claxonul apăsat atrăgând atenţia celorlalţi participanţi la trafic, dar mai ales şoferului care se semneaza la rădăcina copacului cu pricina, marcându-şi câineşte teritoriul.

Anunțuri

5 gânduri despre „Mărturisire către Serioja

  1. am inventat fusta de pishare pentru femei:
    o fusta lunga,din material ca tabla,de sub care sa se reverse in mod eroic,liber si nestigherit suvoiul ;nici macar nu e nevoie de un copac,ci asa,pe margine de drum,o femeie puternica,in fusta ei lunga,tare,folositoare.
    😀

    • LOL bla-bla, uite că nu m-am gândit, promit deci să claxonez şi în cazul în care văd aşa o doamnă inventivă la margine de drum, de şanţ, de gard etc. Să nu mai zică lumea că sunt egoistă şi invidioasă, nah!

    • Carbonaru, bine ai venit:)
      Hmmm! Crezi că ăla era claxon? Stai să vezi când îmi pun sirena de la o maşină abandonată a N.Y.P.D.-Blue 😀

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s