Din cauza unui Sonet

Îmi dai să văd un vechi Sonet
De Shakespeare scris, şi-ntrebi discret,
În stilul tău original
Ce-l recunosc nefiind banal:

-Pe cine oare vezi în el?
-Pe mine şi nu mint defel,
Dar sincer îţi mărturisesc
Că uit ades să preţuiesc

Când lucruri simple îmi explici,
Fără să pară că-mi complici
Vreo existenţă efemeră,
Închişi ermetic într-o sferă.

Îţi recunosc complexa fire
Cum ceas de ceas imi dă de ştire
C-avem în noi mereu de-aflat
Ceva ascuns, neexplorat.

Mă iartă deci, că par cu teamă,
Nu vreau să-ţi pară că-i vreo toană,
Nu vreau nici cai şi nici palate,
Nu-i nimeni liber de păcate.

Şi chiar de par indiferentă,
La tine sunt mereu atentă,
De-arunc o glumă imatură,
Să ştii că-i doar a mea armură.

În fond, vreau numai ca să vezi
Că nu mă-ncrunt când corectezi
Orice greşeală îmi aparţine
Că ştiu că nu-mi vrei decât bine.

Şi dacă azi iar par hoinară
În poezia mea sprinţară,
E numai să te-înveselesc
Prin felul meu copilăresc!

Să-mi amintesc cum desuet
Am scris acum pe-un vechi Sonet
O poezie mai uşoară
Cu-n ritm subtil de primăvară.

Anunțuri

11 gânduri despre „Din cauza unui Sonet

  1. Pingback: Revelatia poetica a anului pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu.

  2. Pingback: polimedia.us/fain/

  3. Pingback: bundecitit.ro

  4. M-am pus pe hoinarit printre gandurile si randurile voastre.
    Mai scrie draga mea versuri, scrie despre ce simti, pe unde trece vorba ta, raman semne adanci, semne bune! 🙂
    Seara buna!

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s