Magazinul

Peste tot in orasele mari gasim mici magazine amenajate in apartamente la parterul blocurilor, magazine in care gasesti o gama larga de produse, de la paine la slapi, si care poarta denumirea populara de alimentari sau buticuri. Boutique vine de la francezi unde inseamna magazin mic si luxos , eventual confectii de serie mica si personal mi se pare termenul perfect pentru acest gen de magazine pentru ca nu trebuie decat sa intrebi daca vrei un anume produs si daca nu e undeva sub taraba sau in spate sigur a doua zi ti-l vor aduce. Desigur, denumirea este justificata si prin preturile practicate, pentru ca marfa pare comuna insa pretul iti va spune ca este vorba de o marfa eco-bio –speciala, fiind cu cel putin 25% peste marile lanturi gen Metro, Selgros, etc.
Pentru unii par ridicole cu amestecul lor de marfa in conditii nu mereu standard la preturi mari, insa toti stim ca ele sunt cele mai importante din lantul comercial. Exista supermarket, hypermarket, exista cash&carry, exista piata clasica dar ce faci cand ti se termina cola, cand vrei o punga de seminte, niste popcorn , o punga de Joe sau paine si iaurt? Cine iti cunoaste preferintele , obiceiurile si iti recomanda cele mai bune produse? Exact, buticul!
In spatele blocului un mic intreprinzator a spart peretele sufrageriei, a facut niste trepte pana la noua usa si a devenit mare patron de magazin alimentar. Nu retin sa fi avut firma deasupra usii insa langa ea avea 2 vitrine cu suc si bere, in camera aia de maxim 25 mp erau doua vanzatoare si mereu 3 clienti (mai multi nu aveau loc) iar vara pe inserat stateai la coada dupa oamenii muncii veniti sa isi ia berea zilnica, iar lumea continua sa vina, sa vina… sa vina. Ca in teoria bing-bang-ului magazinul a facut explozie si dintr-o simpla camera s-a mutat intr-un spatiu comercial adevarat de 10 ori mai mare, cu raioane separate si 3 vanzatoare permanente. Daca le-am fost alaturi cand erau mici era firesc sa ii ajut si cand s-au mutat in casa noua si aveau nevoie de bani pentru chirie, lumina, furnizori, asa ca la 2-3 zile eram acolo, toate vanzatoarele ma stiau si imi stiau si preferintele.
Intr-o seara se trezeste animalul de prada din mine si plec la vanatoare, adica la magazin sa cumpar ceva mezel. Intru in magazin, merg hotarat la vitrina cu mezeluri si incep sa studiez vanatul: cremwursti, salam uscat, cabanos, carnati afumati, parizer, carnati proaspati si privire imi e atrasa de un baton cu o eticheta infipta in el pe care scria “specialitate cu sunca”. Din pacate era ambalat intr-o folie opaca, portocalie si batonul era intreg asa ca nu puteam sa imi dau seama ce era asa special acolo insa pretul era maricel. Vine in fata mea vanzatoare, (model soldat rus pensionat adica grasuta, incruntata, vorbea scurt, se misca lent si intelegea mai greu ce doreai de la ea dar macar incerca sa isi faca treaba cat de bine putea si asta echilibra balanta) si ma intreaba ce doresc:
Ce va dau?
– Buna ziua, sunt si eu curios, ce inseamna “specialitate cu sunca”, ce fel de mezel este?
Pai este o specialitate cu sunca in ea.

Aha, deci eticheta e corecta!
– Mda, insa puteti sa taiati batonul sa vad si eu cum arata?
– Dar cumparati sigur?

Fiecare cu intrebarea lui, ca de aia e democratie, nu?
– Pai vreau sa vad cum arata si apoi decid daca imi place sau nu.
– Daca nu cumparati nu tai batonul ca se usuca.

Logica ei era mai buna decat logica mea, din pacate, pentru ca ea avea si batonul si cutitul.

– Si eu cum sa cumpar ceva ce nu vad?
– Pai e specialitate cu sunca, vreti sau nu?

Doamna parea sa aiba antrenament in dispute de genul asta, era in stare sa se invarta in loc cu tot cu mine.
Intr-o confruntare intodeauna castiga cel mai puternic, in cazul de fata curiozitatea mea:
– Vreau si eu jumate de kilogram, va rog.

Anunțuri

9 gânduri despre „Magazinul

  1. Pingback: Iubire inchisa cu gratii « lunapatrata

  2. ok, vazut, cumparat, gustat.macar a fost buna? 🙂
    si nu uita regula de aur:zambeste-i cat mai frumos vanzatoarei (am observat ca asta le face mai amabile) 🙂

  3. Eu sunt chiar fericit că există magazinașele astea la parterul blocului. Câteodată chiar n-am chef să merg până într-un supermarket (să nu dau nume că nu fac reclamă gratis) pentru a economisi 1 leu. Iar femeile astea „comuniste” despre care spui tu sunt de-a dreptul hilare.

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s