Urzica din Şosetă

Haios titlu aşa e? 😛  Numai gândul că ai avea o urzică în şosetă care îţi provoacă milioane de băşici şi deja simţi o mâncărime în talpă chiar şi fără să ai urzica propriu zis.

Sunt pe Fain de ceva vreme şi printre articolele de pe aici pe care încerc să mi le promovez şi voturile acordate altora, am început să cunosc tot felul de oameni, uite oameni aşa ca mine, care probabil din prea multă imaginaţie sau fericiţi de timp liber îndestulător, scriu tot felul de poveşti ori chestii plăcute ochilor mei pe propriile lor bloguri. O parte din ei se află în lista de aici din dreapta, o parte se află adăugaţi în bara de la Chrome în Favorite, o parte …ăăă, o parte îi iau direct de pe Fain din profil, dar nu despre asta e vorba acum.

E vorba că îmi place să mă amuz, să stau relaxată, să nu simt niciodată c-aş avea vreun par înfipt în dos care să-mi dea un aer mult prea rigid pentru felul meu de-a fi…mă rog, viaţa e prea mişto dar prea scurtă ca să o pierd prosteşte.
Şi cunoscându-l pe Şosetă pe „culoarele Fainului” tot cârtind şi comentând amândoi( mai ceva ca un nebunatic duo scos din cartoon network) când pe blogul unuia, când pe al altuia, într-o zi am dat de un articol provocator pe Trilema lui Mircea Popescu( actualmente apropitar de Fain Polimedia) în care musiul invită pe toată lumea să îl opineze negativ printr-o Leapşă universală.
Păi atât ne-a trebuit mie şi Şosetei! Astfel că într-un impuls literar de mare inspiraţie şi măiestrie fără modestie, înăbuşindu-ne cu greu râsul ce ne hohotea gurile zeflemiste, am zis că nu ne costă nimic să dăm curs lepşei pe care deja Luka o şi iniţiase în Să moară, să facă…să-l facem pe Popescu(M)poştă.
Mustăcind o idee şugubeaţă am început să scriem prima zeflemea, ca să zic aşa, în care „eroinul” principal e Mircea, el şi nu mai el, adică Popescu. Normal că fiind despre Popescu zis şi Mircea şi a lui Trilemă am denumit-o, cum altfel decât, Popesciana-leapşa trilemică şi pe care am postat-o pe blogul Şosetei având în vedere că tot acolo e şi faimoasa Saga savanţilor polimicţionaţi trilemic... 😀
Dar simţindu-ne amândoi bine scriind precum două nichiperce la această satiră, un alt gând năstruşnic ne-a încolţit jucăuş prin minţi: ce-ar fi dacă….. ce-ar fi dacă nu ne-am opri aici?  Uite aşa, adică să continuăm să băşicăm la figurat(cu umor desigur şi fără a fi prea ofensivi) preacinstitele feţe internaute? Şi uite cum s-a născut ideea de Urzică în Şosetă!
Aşa că dragii mei, mulţi dintre voi vor fi călcaţi pe ascuns de mine şi Şosetă, dar asta numai ca să vă spunem pe faţă cam ce credem noi despre ceea ce scrieţi câteodată căci:

Eu sunt Mița Biciclista
Și cum sunt cam cârcotașă
M-amuz făcând pe-artista
Nefiind star, ci doar poznașă

Uneori chiar și pe mine
Mă mai iau peste picior
Dacă uit, sau nu știu bine
Să v-o scriu mai cu umor

Cum Șoseta-mi fu pe plac
Căci văzând că-s bârfitoare
Când la gheme tot desfac
Mă chemă: invitată de onoare

Ascultați că fără frică
Mița bagă în Șosetă
Șugubeață o Urzică
Să vă piște la beretă

E satiră și pe bune
Presărată cu umor
Din Șosete scoatem glume
Despre-al Netului popor

Toţi cei care au pe net
Vreun articol, mare, mic
Îi vom scrie un pamflet
Să ne amuzăm un pic

Să nu fie supărare
Dacă-n astă întâmplare
Orişice asemănare
NU E pur întâmplătoare!

Anunțuri

25 de gânduri despre „Urzica din Şosetă

  1. Pingback: Rondul de dimineata… « lunapatrata

  2. Hai că deja mă luaseră mâncărimile și usturimile-n talpă, așa la prima oră. Păi se poate să-mi faci una ca asta? Bad Mitză, bad! :)) Poezioară faină!

    @ Mircea – …and then he becomes a president and changes his name to Băse.

  3. Pingback: Trilema înfățișării popesciene |

  4. Pingback: Joc |

  5. Mitzunio,
    Ma repet pentru ieri, iar pentru azi, as aprecia un titlu „urzicios”!
    Dar tu, tu…,pe reale si nu pe autoimpuse, cum esti? Desi, pe bune,
    urzicioasa dac-ai fi,
    sanatatii ai prii.
    Sarbatori fericite, tie si echipei!
    Madi si Onu

    • ¤Madi şi Onu
      Eu sunt doar acea femeie
      Ce-i convinsă c-are o cheie
      Şi descuie câteodată
      Cu umor, anume poartă.
      Şi îmi râd în sine iară
      Că simt iz de primăvară
      La cireşii din fereşti
      Ce-mi ascultă noi poveşti!

      Sărbători fericite!

  6. Pingback: S-aveti lumina-n suflet… « lunapatrata

  7. Pingback: Lumea-de-pe-covor repovestită |

  8. Pingback: PorculDeYork nu a murit, PorkulDeYork se transforma … » Pe fuga …

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s