Lumea fără femei

Când am scris ”Sex pe asfalt” poveste cam feministă-recunosc- m-am trezit cu un comentariu pe mail de la un amic, pe numele lui artistic Kobadera, un comentariu cu iz puternic misogin.
Vorba unui amic mai hâtru: „ Măi Mițo! Pe tine te mănâncă şi ai găsit de cuviinţă să te scarpini?”

Îmi arunc privirea peste comentariu şi decid să îmi pun ochelarii pe nas, să îmi torn o cafea lungă într-o cană în care am loc să fac şi duş, să mă aşez mai bine în fotoliu, să-mi iau chiar carneţelul  şi stiloul meu special cu cerneală roşie pentru însemnări anume, căci dragii mei, comentul Kobaderei e lung, lung, dar e lung frate, e ca un râu, da ce zic eu râu, e fluviu, da’ ce fluviu!

Şi începe persoana cu pricina, Kobadera adică, să-mi înşire tot felul de îmbunătăţiri ale vieţii sociale  greu încercate, doar dacă, simplu de tot, femeile nu ar mai avea carnet!

-Dacă  nu ar mai avea carnet, femeile ar sta numai acasă şi automat nu s-ar mai produce accidente pe stradă, nu ar mai pleca la servici, ar avea mai multă grijă de familie şi în consecinţă joburile rămase astfel libere ar aparţine doar bărbaţilor, eliminându-se astfel multe nedreptăţi sociale!

-Dacă nu ar mai avea carnet femeile, automat ar fi mai puţine maşini pe stradă, traficul nemaifiind aşa sufocat, iar atmosfera din jur mult mai respirabilă şi mai puţin dăunătoare, femeile stând acasă ar creşte copii, s-ar ocupa de creşterea lor şi s-ar stopa astfel criminalitatea  juvenilă.

Ce să mai spun, o adevărată prelegere despre educaţiile intensive, combaterea şomajului, dispariţia atâtor nedreptăţi sociale,reducerea emisiilor de CO2,  chiar şi un rezultat clar în dispariţia treptată a cancerului domne’!  Şi asta numai şi numai dacă femeile nu ar avea carnet şi ar sta toate acasă.

Hmmmm! Deja îmi imaginez, o femeie priponită cu o mână de cratiţă şi cu una de fierul de călcat netezind o spinare de rufe, iar cu un picior împingând un cărucior în care scânceşte un copil mic în timp ce atenţia ei este îndreptată către caietul de dictare al unui alt copilaş mai măricel ce abia a plecat la şcoală. Brrrrrrrrr!

Nevrând să fac vreo nedreptate, în fond Kobadera mi-a citit articolul şi a încercat să-mi dea un sfat,cred eu, am să încerc să privesc viaţa şi din acest punct de vedere.

Îmi las stiloul deoparte, adâncindu-mă mai tare în fotoliu şi închid ochii în încercarea de a-mi imagina o lume în afara casei mele,şi care lume să fie complet lipsită de femei.

Pentru asta, am să împing lucrurile mai departe şi  am să-mi imaginez chiar că sunt bărbat, cum altfel aş putea vedea mai bine o lume liberă de femei!

****

Este dimineaţă, mă trezesc şi în drum către budă mă scarpin cu o mână la coaie, iar cu alta îmi verific lungimea bărbii.  Mă grăbesc, azi iar am şedinţă cu băieţii din consiliu,iar deseară, musai, trebuie să îi scot la o băută, e rândul meu să le fac cinste!

Îmi fac un duş rapid, mă bărbieresc, apoi intru înapoi în dormitor unde nevastă-mea mi-a aşezat cu grijă toate hainele ce urmează să le îmbrac, costumul, cămaşa, cravata asortată, până şi şosetele mi le-a ales cu grijă.  De când am hotărât că e mai bine să renunţe la job  şi să aibă grijă de toată casa, totul mi se pare mai uşor.

Mănânc rapid micul dejun pregătit ,nu mai am timp să  îmi  sărut soţia fugitiv pe frunte, care nu ştiu ce tot trebăluieşte prin cămară, că şi ies grăbit pe uşă!

În parcare am deja prima surpriză plăcută! Ori s-au împuţinat, ori mulţi au plecat mai devreme azi, fiindcă văd că maşinile sunt frumos aliniate , cu mult spaţiu între ele. Văd că nu mai trebuie să mă strecor, să mă vâr în maşină prin locul din dreapta, asta în cel mai fericit caz, că mai sunt şi situaţiile când vreo vecină mai puţin atentă, ca să mă exprim delicat, ori mi-a spart oglinda, ori mi-a buşit vreo aripă sau mi-a îndoit bara de protecţie. Nimic din toate astea! Totul e super ok!

Ce zi faină, deşi suntem în mijlocul săptămânii, traficul e lejer, aproape că zbor pe bulevarde, nici la semafoare nu stau prea mult. Totul mi se pare foarte relaxant azi! Mă uit pe străzi, ceva parcă lipseşte!

Este şi lume, sunt şi pietoni şi totuşi…

În colţul străzii la florărie,  brusc îmi dau seama. Nu sunt femei pe stradă!  Nu sunt femei în trafic!!  Nu sunt femei la volan!!!  Yupiiiii!!!!!!!!!!!

Eh!  Sincer acum,îmi plăcea să o văd dimineaţa pe florăreasa cea tinerică cum se apleacă să-şi aşeze florile în glastrele uriaşe din afara florăriei, iar eu să-i arunc o privire pe sub fustă. Îmi plăcea să văd domnişoarele sau doamnele care, traversând grăbite strada,  sânii le joacă săltăreţ pe sub bluze,iar eu să ghicesc ce culoare au sfârcurile, sau să le admir gleznele în pantofii cu toc, ba chiar la unele mai îndrăzneţe cum li se profilează bucile prin fustele strâmte! Dar hei, nimic nu se compară cu un bulevard unde circulăm numai noi bărbaţii!

Şi dacă tot ştiu că nu sunt femei pe stradă, îmi bag repede indexul în nara dreapta unde simt că-mi alunecă un muc, îl extrag rapid, deschid geamul şi în timp ce îl arunc deja biluţă,printr-o mişcare măiastră din doar două degete, îmi dreg vocea şi-mi eliberez rapid gâtul de o rublă puternică de salivă. Ha! De data am tras-o cu zgomot şi am nimerit coşul metalic de gunoi. Să mai zică cineva că nu respect curăţenia oraşului.

Ajung la servici deja cu un sfert de  oră mai devreme şi-mi găsesc loc de parcare fix la 5 m de poarta instituţiei. Parchez satisfăcut şi mă îndrept către poartă unde nea Costică, paznicul de zi, mă salută cu doua degete la chipiu, şmechereşte:

– Să trăiască sefu’!

-Să-ţi trăieşti coae! Îi ţip tare la ureche. Râde. Îi place când mă vede bine dispus. Râd şi eu la el!

Urc în salturi scările şi intru în primul birou, de regulă plin  cu  femei. Toate în fiecare dimineaţă discutau despre copii, telenovele şi modă. Le salutam în fiecare dimineaţă admirând decolteul lucios al Lidiei, genunchii rotunzi ai Manuelei, sau talia de viespe a Claudiei, mă rog, unele dintre ele sunt chiar  bune!

Azi sunt numai bărbaţi. Se discută despre meciul de aseară. Liverpool-Steaua, 4-1, of! SMF! Iar am luat bătaie. Băieţii sunt încinşi de la prima oră, se vociferează şi se înjură, trec pe lângă birourile lor şi îmi e imposibil să nu observ chelia lucioasă a lui Dorel, burta lui Victor căzută peste cureaua pantalonilor, sau mustaţa îngălbenită de tutun a lui Mihai.

Intru la mine, realizând că mi-e dor de Anca, secretara mea care în fiecare dimineaţă îmi aduce corespondenţa şi cafeaua, mereu cu fusta scurtă şi surâzătoare. Mă gândesc că în dimineaţa asta îmi iau inima în dinţi şi o ciupesc de cur, numai de al naibii!  Hehehe!

Dar surpriză! Mă trezesc cu un tip înalt şi cam slăbănog , cu părul întins cu gel purtând o cămaşă strâmtă în culori stridente şi pantofi uşor lăcuiţi.

-Tu cine eşti mă? îl întreb privind bănuitor la ceaşca plină de cafea din mâna lui.

– Şefu’ eşti pus pe şotii azi!

Se hlizeşte la mine fluturând ciudat mâna stângă prin aer în timp ce, după ce mi-a aşezat cu dreapta cafeaua pe birou direct sub nas, începe să-mi netezească în mod ciudat umerii sacoului. Mă ridic brusc:

– Mă! Ia vezi!

-Da’ ce ai şefu’ azi?

Îmbufnat, mişcându-şi fundul diferit de un mers normal, iese trântind uşa. Parcă ar fi varianta masculină a Ancăi. Brrrrrrr!

Noroc că începe şedinţa. Avem enorm de multe de pus la punct că nici nu ştim când se face seară.

După câteva ceasuri bune hotărâm unanim să închidem şedinţa de lucru, am muncit enorm azi toţi. Ciudat însă, în pauze nu s-a discutat decât despre maşini şi fotbal.

Alegem să cinăm la un restaurant în apropiere recunoscut pentru mâncarea bună dar în special pentru una din cântăreţe, extrem de sexi cu nişte sâni bestiali , buze roşii, pline şi o voce joasă şi teribil de senzuală.

Mă urc în maşină şi constat plăcut surprins că traficul e la fel de uşor ca azi dimineaţă. Ajungem repede la restaurant şi ne ocupăm zgomotoşi locurile la masă.

E ok, băieţii încep să se destindă, se spun bancuri cu Bulă. Mă uit după cântăreaţă dar nu o văd, în locul ei se agită un tip cu plete alături de un grup de ciudaţi îmbrăcaţi toţi în negru  de parcă ar fi ciocli.

Mâncăm în grabă, cam fără nici o tragere totuşi. La un moment dat lui Lucică, unuia din băieţi îi vine o idee briliantă:

-Bă  băieţi! Hai dracu să mergem la un streptease!

-Daaaaa! Aprobăm vociferând, la streptease cu noi.

Sărim entuziaşti în maşini şi ne îndreptăm spre Sexy Bar. Este trecut de ora 22.00, iar de afară se aude muzica îmbietor lascivă. Abia aşteptăm să intrăm în atmosfera incitantă a barului de noapte unde primul lucru care  mi-l doresc ar fi ca doua fete,  costumate sumar, să se aşeze pe genunchii mei şi în chiloţeii cărora să strecor câteva bancnote, siderat de atingerea suava a pielii lor catifelate şi ameţit de parfumul lor.

Intrăm şi ne lăsăm conduşi de un picolo la o masă cât mai aproape de scena pe care urmează să evolueze fetele la bară.

Sala e destul de mică în principiu, luminată doar de stroboscop, şi două reflectoare mobile care împrăştie  mod  haotic luminile colorate. Dar fotoliile şi canapelele sunt largi, aş zice generoase, exact cât să fie cât mai comod când vin fetele să ni se aşeze în poală.

Băuturile ne sunt aduse de doi băieţi îmbrăcaţi doar în pantaloni şi nişte veste lucioase, nu le dau atenţie prea mare, aşteptând nerăbdător dansatoarele.

Deodată, muzica specifică îşi începe ritmul anunţând intrarea în scenă.

Mă uit stupefiat la cei doi bărbaţi în costume albe, ca de surori medicale, cum apar  cu labele picioarelor  băgate în sandalele cu toc ce par a fi confecţionate din sticlă şi simt cum îmi cade bărbia în paharul cu wiskey. Nu înţeleg nici entuziasmul băieţilor mei din echipă la vederea celor doi  efeminaţi ce se şterg cu spinările de barele de inox, ca mai apoi să ne arate în câte moduri se poate face şpagatul pe ritm de samba. Mă aplec discret către Lucică, nu de alta dar el ne-a adus aici şi îl întreb nedumerit:

-Unde ne-ai adus coae?! Unde-s femeile?! Că eu vreau să pun mâna pe o bucă de femeie măh!

Lucică se uită la mine nedumerit.

-Care femei breh! Te-ai dilit?! Uiţi că s-a dat legea? Nici o femeie nu are voie sa lucreze, nicăieri măh! Este interzisă participarea femeii la mersul societăţii, altfel decât casnic

-Cum măh?! Mă simt pe de-a întregul zăpăcit! Nicăieri?!!!!! Nici măcar aici?! Pun ultima întrebare aproape roşu de furie, dar nu mai aştept răspunsul, ies turbat îmbrâncind un picolo pe scări.

Pe drum până la maşină îmi smulg cravata de la gât şi-mi deschei gulerul cămăşii eliberându-l din strânsoare. Simt  că nu am aer! Mă arunc în maşină şi plec aproape în trombă turând la maxim motorul.

Nu mai vreau nimic, vreau acasă la nevasta şi copii mei.

La locuinţă nu e nimeni. În bucătărie găsesc un bilet prin care, nevastă-mea, mă anunţă ca e la soacră-mea în vizită.

Tocmai acum şi-a găsit! Mă arunc în pat îmbrăcat şi încălţat, extenuat după o asemenea zi de-a dreptul tâmpită şi cad într-un somn adânc şi agitat.

A doua zi mă trezesc în zgomotul enervant al aspiratorului,  iar în tâmplele mele zvâcneşte o durere infernală. Mă ridic aruncând pe jos hainele şuie de pe mine şi mă îndrept către baie. Un duş o să fie super cool acum. Ah! Ce bine era să fie şi nevastă-mea acasă. O înghesuiam şi pe ea în cabină cu mine.

Pe hol mă opresc interzis. Un bărbat dă cu aspiratorul  în casă.

– Tu cine mai eşti ? îl întreb mirat la culme.

-Sunt soţul Marioarei, îmi răspunde uitându-se la mine ca la un idiot aflat în stare pură. Nu ştiţi, de când cu legea aia, eu vin în locul nevesti-mii şi vă fac curăţenie în casă.

Cobor înnebunit pe scări cu gândul să-mi iau o pastilă,o aspirină, un paracetamol, orice, ceva pentru cap, auzind în continuare ca un ciocănit pe creier  cum soţul Marioarei îmi înşiruie toate îndatoririle, îngrozindu-mă şi mai tare

-Păi domnu’ Dan, eu vă calc, eu vă cos,eu vă fac patul şi vă netezesc cearceafurile, eu vă aranjez cămăşile şi chiloţii în sertare…….

*****

Mă trezesc brusc cu gâtul amorţit, cauzat de  poziţia incomodă  din fotoliu! La naiba breh, ce am putut să adorm, ce m-a plictisit Kobadera ăsta cu comentariul ăla ciudat! Ce zice? Să stăm acasă că se îmbunătăţeşte ecosistemul care va să zică, hai da de! Hehehehehe! De mult nu am mai auzit aşa o abureală! Mă laşi?!

 

Acest articol a fost deasemeni postat de mine pe Academia Feminină şi îl readuc în actualitate ca o dedicaţie făcută tuturor prietenilor mei de sex masculin de pe Fain Polimedia, care niciodată nu m-au făcut să mă simt altfel decât aş fi. O femeie!

 

 

Anunțuri

17 gânduri despre „Lumea fără femei

  1. Pingback: polimedia.us/fain/

  2. Daca am nevoie de savoarea unei lecturi, poposesc aici. Nici nu puteam face o alegere mai potrivita pentru acest incpeut de noapte. Eu nu sunt soferita, dar inteleg perfect genul de conflicte de care pomenesti, fiiindca sunt un copilot destul de bun, linistit, un companion de nadejde la drum. Nu ma laud, mi s-a spus…

    Si mai bine asa, nu? O soferita in minus pentru aceia care au o problema cu femeile la volan.
    Cat despre partea a doua a articolului, il stiam, il citisem deja, la fel de mult mi-a placut. Lumea fara femei… Hm, nici chiar cei mai misogini dintre misogini nu isi doresc asta…
    Seara buna, draga mea.

    • Mulţumesc că ai trecut pe aici Sonia, şi mulţumesc pentru cuvintele tale care liniştesc chiar şi orice suflet zbuciumat. Ar fi bine ca toţi cei care mă citesc să nu uite că niciodată nu iau totul mult prea în serios şi că, în esenţă, am fost şi sunt un spirit pamfletar 😀

  3. Pamfletul tau are valoarea unei reverente bine executate, cu plecaciunea potrivita, dar cu privirea ascutita catre cel caruia ii faci reverenta… Stii tu ce zic eu aici, zambetul acela usor-ironic, dulce-acrisor, al femeii inteligente si sigure pe sine…
    Stilul tau de a scrie poate sta invers in unele gatlejuri, cert e ca asa iti selectezi natural cititorii pe care ti-i doresti…
    Succes! (uri?)

    • Mulţumesc Sonia. Mă gratulezi. Dar adevărul este că pamfletul nu este o prăjitură. Dacă e careva care nu înghite bine acest aperitiv, poate să-i stea perfect în gât. Cum bine zici, e un mod de a-mi selecta cititorii şi nu în ultimul rând prietenii 🙂

    • Păi ştiu că nu se poate, dar şi tu ştii că-mi place să vă iau în balon. Cu Steaua nu am avut nimic, dar l-am scris iniţial, acest articol chiar când a fost acel meci şi a doua zi când eram la servici, toţi bărbaţii numai despre asta discutau. Şi normal că am fost impresionată de verva lor, având în vedere că eu trăiesc printre olteni unde echipa preferată rămâne Universitatea, orice s-ar întâmpla 🙂
      Însă acuma când l-am revizuit, sinceră să fiu, mi-a trecut prin cap că ai să te legi de asta :))))) 😛

  4. Cu riscul de a părea misogin aş dori să comentez faptul că nu ar fi chiar aşa de rău fără ele pe stradă, la serviciu şi la striptis nu merg că e pierdere de timp. Striptisu e ca şi cum te uiţi pe geam la magazinu de spirtoase. Să nu-mi spui că bărbaţii merg acolo pentru coregrafie! Menajeră n-am şi nici nu mi-aş lua, că nu suport să-mi cotrobăie careva prin lucruri, deci eu votez pentru viaţa visată de personajul din povestea ta. La ce să lucreze fetele? Să stea acasă să se facă frumoase pentru bărbaţii lor! Aşa să ne ajute Dumnezeu şi să fie într-un ceas bun! Mă bucur că mai există oameni care să gândească aşa!

  5. Eu am sa ma refer la nume. Se vede ca Mitza e o femeie puternica. Bicicleta semnifica in imaginarul modern visatorul urcat pe inconstientul sau pe care il stapaneste si care nu il lasa sa cada in nevroze sau stagnari inutle. Biciclista are trei caracteristici:
    1.se pune singura in miscare fara a apela la alte forte de propulsare;
    2.echilibrul este dat doar de mersul inainte;
    3.nu se poate sluji decat de sine;
    Mi-a placut de asemenea numele masculin pe care si l-a ales. Consoana dentala/vocala plina”A”/consoana nazala.Dupa tonalitate, acest nume poate fi un strigat razboinic sau o soapta de iubire. Putine nume masculine au acest privilegiu.

  6. Cre’ca dromaderul sau cum se numea comentatorul si-a dat seama ca nu se poate altfel, dar incerca sa-i manipuleze pe altii ca femeile nu ‘ie’ bune în viaţa societăţii şi să ‘rămâie’ toate pentru el că preferă casnicele:D Poaate e şi el un casnic, de altfel:)

  7. Pingback: Discutii « StandDownCafe

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s