Scâncetul

Noaptea era târzie şi rece. De pe cerul de tăciune, luna cu faţa plină de vărsat şi puzderia de stele rânjeau la mine ca dinţii de aur în gura ţiganului. Străluceau parşive a viaţă şi căldură, dar eu le simţeam ţepene şi moarte. Metehăiam viu pe sub ele la ceasul când popa mă credea mort, maica departe. Lumea dormea iar eu ma tîrâiam prin sat lasând în urma miros de smârc. Şi stârv ori viu, acasă la maica pe prispă oricum nu mai aveam ce căta. Dar unde, unde puteam să mă duc, încă mirosind a mormânt?

Am trecut tăcut şi trist, printre grădinile din spatele uliţelor, ocolind drumul mare până când m-am oprit la o poarta cunoscută. Simţeam mirosul troscotului din bătătura casei unde până acum şapte ani, mă iubeam cu Maria. Mă bântuia amintirea trupurilor noastre încingând iarba!

Ce minciună proastă a scornit lumea, că durerea încetează când mori! Pe mine aproape că mă sfâşia durerea amintirilor. Îmi venea să plâng.

Deodată m-am oprit din mers. M-am răsucit şi am văzut ceva în curte. O umbră stând cocoşată, abia luminată de razele lunii, rezemată de gard. Parcă avea trup firav de copil şi se zgâlţâia de plâns.

-Mi-e frig, mi-e aşa de frig…mă iei în brate? De ce ai lăsat-o să mă lepede, de ce nu m-aţi iubit?

Mi-am încleştat dinţii, am strâns ochii şi pumnii ca să mă opresc din dârdâit.

Când am vorbit, aproape nu mai tremuram:

– Cine eşti? Ce vrei de la mine?

-N-am nume. Degeaba am plâns, că mama m-a strigat ruşine. Cruce, cruce, am strigat la tine dar de ceara urechile-ţi sunt pline Nu m-ai auzit cum Cristian, Cristian am strigat a doua oară, că ţi-a fost ţeasta goală ca o nucă scapată din clonţ de cioară. Acum este prea târziu!

Făcându-se prâsnel arătarea a pornit către mine mişcând colbul şi paiele de pe sub uluci, ajungând pe drum mânat ca un vârtej de vânt. Cu cât se învârtea mai aproape cu atât se înălţa crescând în înălţime şi subţiindu-se în trup, ca un fus de pe care se desfăşoară firul.

-Te mai întreb odată, cine esti?! Ce faci, ce vrei?

-Nenorocire, aşa mă striga mama până la marginea gropii. Ah…mi-e cald, simt că ard. Vin, vin eu, la tine. Acum pot, că pâna acum nu puteam trece de gardul ăsta. Mi-e sete…Mereu mi-a fost. Cateodată beau laptele vacilor care intra să pască. Dar dacă lapte nu-i, mă mulţumesc cu sânge!

Cunoşteam fiorul ăla. L-am mai simţit în legănarea aerului. Era ca atunci când Ştima ieşea din lac frumoasă şi moartă. El era la fel, sau aproape la fel, o nălucă din lumea de dincolo. Şi făr’ de orice îndoială, nu-mi vroia binele!

M-am uitat cum venea către mine cu teamă, dar cu frica aia cu care înfrunţi un duşman cu care te-ai m-ai bătut.

L-am lasat să se apropie şi deodată am ţâşnit către el şi i-am înfipt mâna prin haina de fum drept în gât. Chipul micuţ i s-a schimonosit de ciudă şi parcă de durere. Încercă să mă apuce la rându-i de beregată. Sfâşia cu ghearele carnea de pe braţul meu, răspândind pe uliţă miros de carne friptă, dar nu i-am dat drumul.

Era puternic, dar eu eram şi mai puternic şi mai hotărât. Poate numai hotărat, că prea mi se părea că se învârte pământul cu mine. Am strâns din ochii aproape rămaşi fără lacrimi, iar când i-am deschis eram jumătate atârnat în fântâna de peste drum.

Habar n-aveam cum ajunsesem acolo.

Pumnul îmi era încleştat încă în nefiinţa aceea dar aveam braţul răsucit la spate. Am auzit-o lingându-mi ceafa cu vorbe de pară:

-Mori, îneacă-te! Dă-mi drumul şi aruncă-te! E uşor, ai să vezi că nu doare. Doar dă-mi drumul şi ai să pluteşti pâna jos la răcoare.

M-am smucit cu el în sus, apoi m-am aruncat pe spate dar nu mai era acolo. Într-o clipă arătarea mi s-a pus pe piept înnăbuşitoare ca o plapumă de plumb. Am împins, am tras, am strâns mai tare şi l-am scuturat de pe mine ca pe o cergă. Am rupt o fâşie din cămaşa dar mi-a smuls-o ca o pală de vânt. Culegând din gard bucata de panză albă, agăţată de un uluc, l-am tras către mine. A deschis poarta. Cu ochii la movila de gunoi aruncat peste gard în curtea Mariei l-am întrebat:

-Unde-i mormântul tău? Ăla este? Acolo te-a îngropat deci… Acum stai, stai acolo şi ascultă-ţi naşul!

I-am făcut brânci, am apucat degrabă bucăţica de pânză, şi rupând-o în două am aruncat-o înspre el zicând:

-Botează-se robul lui Dumnezeu Ion de-i băiet, Ioana de-i fată, în numele Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh, Amin!“

A fost ca o sclipire în golurile unde odată avea ochii, apoi l-am văzut cum se scurge ca aburul rece, vălătucind pământul, până a dispărut dedesubt. Mormântul s-a lăsat în jos ca o beşica deşertată până nu i s-a mai văzut decât urma.

Am ieşit pe poarta casei fără să o închid. Ştiam că in afara amintirilor nimic n-o să mă urmărească.

Apa fântânii lângă care m-am oprit era sloi de gheaţa şi în loc să-mi potolească durerile sau setea, mai rău mi le răscolea. Am beut în neştire peste jumătate de găleată, mirându-mă unde intră atâta apă. Deodată am simţit cum mă furnică tot corpul şi măruntaiele. M-am crăcănat desfăcând totodată şi braţele, pradă unui imbold nestăvilit. Tendoanele mi s-au întins, pe piele au început să-mi colcăie viermi de argint si deodată cu gâtul ţeapăn m-am trezit holbându-mă la lună.

Era aşa aproape… uriaşă, imposibil de ocolit şi îngrozitor de grea. I-am simţit greutatea ca pe o putere gata să sa mă tragă spre ea. Fiecare fir de păr o vroia şi se înălţa către ea. Ochii mei se scăldau în ea. Eu şi ea, singuri pe lume…morţi vii strălucind a argint. Gura mi s-a descleştat singură şi am urlat…. Am urlat la lună până am rămas fără suflare. Câinii satului mi-au ţinut ison, până mi s-a stins şi ultimul scrâşnet în gât. Am vrut să mai urlu odată, dar o buhă a început să cânte aducându-mi aminte că mereu am fost mai puţin pregătit să jelesc decât să mor. Trebuia să schimb ceva. Aveam ceva important de făcut pentru cei plecaţi de lângă mine.

În restul rămas din noapte am săpat în curtea Mariei până am găsit firavele oscioare. Am netezit locul, apoi m-am întors în cimitir. Nu se mişca nimic în afara braţelor mele şi nimic nu se auzea în afara lopeţii scrijelind bulgării de lut. Liniştea se pogorâse singură, sau nu mai aveam eu urechi pentru a morţilor cântare?! M-am îngrijit ca mormântul meu să fie găsit nerăscolit şi m-am grăbit să termin cât era întuneric. Înainte de ivirea zorilor, eram departe, târându-mi zdrenţele, balele şi mucii prin praful drumului. Sub crucea mea ce-a nouă, în mormântul prea mare pentru el, îşi dormea somnul de veci, primul şi ultimul meu copil.

Anunțuri

17 gânduri despre „Scâncetul

  1. Pingback: polimedia.us/fain/

  2. Ca de obicei, la înălţime. Mare înălţime. Mie îmi place cum scrie Radu. Adevărul e că nu cred să existe sat românesc în care să nu se transmită poveşti asemănătoare. cei care au tangenţă cu „ţara” ştiu asta. Copiii de oraş ştiu de dubiţa neagră cu perdeluţe şi cu număr de Bulgaria…

  3. @ desafiamos,
    bine ca nu ti s-au infudat urechile de la altitudinea ridicata. Sa stii ca si alora de la tara le era frica de dubita neagra pentru ca era…neagra!

    • Nocturne, ceea ce citesti tu acum este premiera absoluta. In categoria Tenebrele trecutului, categorie care o gasesti in dreapta paginii, ai sa poti citi povestea de la inceputul ei. Primul capitol este Stima.
      Categoria Tenebre…. este exclusiv creata pentru povestea lui Radu.
      Lectura placuta. Si te asteptam sa vii sa citesti si urmatoarele capitole, daca iti place asa de mult cum scrie Radu. Doar un pic de rabdare rog sa ai pentru fiecare publicare, care este in functie bineinteles si de timpul pe care Radu il dedica spre deliciul nostru, scrierii acestei nuvele.

  4. Pingback: Un blog de poveste » Blog Archive » Ultima femeie

  5. Pingback: Disecând o zisă serie de povestiri in Cuvintele Dianei

  6. Pingback: Joaca de-a fericirea- varianta horror… « dordedoi

  7. Pai, ar trebui sa ma simt victorioasa, daca povestea mea putea sa provoace asa nenorocire…! Mai am de invatat de la maestrii genului, sau eventual sa ma las de povestit horrorisme… Hai salut!

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s