Gaterul

-Dă, Costache, jos mămăliga din geam. Poartă ghina dreacului!

-N-o dau, mă. Las-o acolo! Dacă mă opreşte fr’un gabor, îmi saltă biştarii din buzunar.

-Ai în spate o remorcă de lemne din pădure fără ţidulă la purtător şi ţie îţi e de gabor că-ţi frige o amendă? Dacă ne prinde primarul că dăm lemnul altuia cu bani decât lui pe degeaba, ne împuşcă. Fire-ai al dracului, Costache! Bă tu eşti ca târfa aia plină de sifilis care vrea să lucreze cu condicuţă. Ptiu!

Sudalma însoţită de scuipatul suflat cu putere în ţărână mi-a atras atenţia făcându-mă să-mi îndrept paşii către spatele gaterului unde cei doi ciraci, Tănase şi Costache, se ciorovăiau în al treilea cântat al cocoşului.

M-am apropiat încet, dar scrâşnetul unei crenguţe rupte sub tocul cizmei le schimbă repede subiectul discuţiei.

-Sărumâna, cucoană. Te sculaşi, Şefa, în crăpătul zilei? Haolooo, ce harnică eşti!

Ăsta e Tănase. Parşiv şi mereu cu gura mare.

Mă uit la el şi o angoasă mă pocneşte în stomac când îi văd ochii gălbejiţi şi mufa tumefiată de alcool. Buzele îi sunt vineţii şi subţiri. Abia îi acoperă caninii îmbrăcaţi în gaudent.

-Iar fumaţi, mă, în spatele gaterului? Ce v-am zis io vouă, mă?

Smulg cu două degete chiştocul umed de salivă din gura lui Costache şi îl strivesc cu vârful piciorului până văd ieşind din hârtie firele scurte de tutun pe care le apăs îngropându-le cu obidă în pământul reavăn.

-Mă, voi v-aţi tâmpit? E curtea plină de rumeguş şi coji. Voi vreţi să daţi foc la toată coşmelia? Şi ce dracu’ nu sunteţi gata de drum?

-Pupa-ţi-aş mânuţele alea micuţe şi încărcate de inele, Şefa. Suntem gata acuşica. Ete eram şi noi acilea ca proştii, făceam planuri de drum şi ia uite la tolomacu’ ăsta de Costache, io să-l învăţ de bine şi el, tâmpitu’, uită unde se află.

Şi‚demonstrativ, îi arse repede o scaltoacă după ceafa netunsă şi unsuroasă a lui Costache, încercând să mă convingă de ceva ce oricum ştia că nu-l cred.

-Lăsaţi dracului prostiile şi hai odată,că acu’ apare turcu’-n capu’ podului şi noi nici nu urnirăm camionu’.

-Haoloooo, Şefa! Când era Şefu cu noi, nu ne mâna aşa grăbit. Avea grijă mereu de noi. Mătăluţă prea eşti aprigă. Prea ne zoreşti. Nici cei trei copchii ai mei nu prind aşa viteză când le umple muierea blidele.

-Hai şi lasă prostiile. Costache, ia învârte de covrig şi hai, că Tănase intră în vrie şi-l apucă taina în mijlocu’ trebii. Mâine, poimâine vă iese Şefu’ de la „odihnă” şi vedeţi voi pe dracu’ de ne găseşte cu trebile neterminate.

Camionul porni cu un uruit greu lăsând în urmă un nor greu şi negru de fum înecăcios

Tănase îşi continuă şi acum, în zgomotul din cabină, jelania cauzată de lipsa Şefului.

– Da’ Şefu, ne mai cinstea la „Trei craci” c-o măslină şi c-o ţuiculiţă.

-Şi ce, mă, de la mine nu primiţi destul? Sau te pomeneşti c-oţi vrea să merg cu voi la birt să chefuim împreună pe lângă ţambalagii? N-oi vrea să ne batem şi pe burtă?

-Haoloooo, Şefa, săruta-ţi-aş picioruşele, cum să îndrăznim noi una ca asta? Nu ne ridicăm privirea la matale mai sus de tivu’ fustei şi de carâmbii cizmelor. Ne ia glanda Şefu’ şi ne-o dă la porci. Da ziceam şi io numai’ că-l pomeneam cât era de boieros cu noi de ajungeam sătul acasă şi nu trebuia să rup de la gura familiei. Că sunt şi io amărăştean. Am patru puradei de hrănit.

-Când se făcură patru, mă Tănase? Că adineauri aveai trei.

-Patru am Şefa, că uitai să-ţi zic că mi-e muierea cu burta-n gură. Acuş, acuş vine şi al patrulea plod. Vai de neamu’ meu. Că m-am pricopsit c-o iepuroaică. A dracu’ ea şi cu mă-sa că mă păcăliră şi iar rămase borţoasă.

-Cum te păcăliră, mă? Ce, rămase borţoasă cu vântul şi mă-sa îi ţinu catrinţa ridicată?

-Nu, doamne ia-mă. Da’ eram beat într-o seară şi mă batjocori iepuroaica, mă încălecă iar ca pe un bidiviu, a dracu de iapă în călduri!

-A dreacu’ batjocură, mă Tănase. Păi şi mă-sa ce vină avu?

-Avu, coniţă, avu. Că face un vin buuuuun. Zici că-i popesc. Te unge pe gâtlej ca mierea. Şi când îi dai drumul în gură, sare în valuri pe lângă omuşor, apoi cade şi te gâdilă plăcut la lingurică luându-o la vale prin toate cotloanele trupuşorului.

-Da multe cotloane ai avut, bre Tănase. Că văz c-ai ajuns ca o butie.

-Deh, cucoană. Vremurile grele şi bătrâneţea.

-Păi şi dacă zici că eşti bătrân cum dracu te-mbătară femeile de fuseşi în stare şi beţiu să o laşi borţoasă? Hai că iar meştereşti braşoave. Mai taci din gură. Costache, trage pe dreapta înainte de pod şi intră oţârişică-n lizieră. Să nu fim în mijlocu’ drumului şi să ne ia seama vreun rătăcit.

Începuse ploaia mocănească de toamnă. Din aia deasă şi rece. Stropii cădeau stârnind clăbuci, bolborosind ochiurile de apă formate peste frunzele ruginite aşternute  covor des peste pământul negru.

La ceasul acela de zi neîncepută, când drumul încă nu era luminat de zorii zilei, liniştea pădurii făcea ca ploaia să zdrăngăne cu zgomot în tabla capotei camionului.

Lui Costache îi veni iar chef de ţigare. După cum se foia pipăindu-şi fără rost buzunarele, îmi dădui seama că-l frigeau buzele.

-Aprinde-ţi, Costache, odată ţigarea aia, numa’ nu te foi atâta de parcă n-ai mai avea loc în cămeaşă; bre, fi-ţi-ar păcatul pe apa sâmbetei, că mai bine aveai patima muierilor, mă.

-Păi de ce, cucoană? Că muierile  cer bani mulţi. O mahoarcă d-asta e ieftină. Nu vorbeşte, nu cere nimic. Doar arde acolo, cuminte şi tăcută.

-Haolooo, zgârcit eşti, bre! Ţţţ, ţţţ! N-ai ţine lângă tine un suflet de muiere de frica mălaiului.

Tănase ţâţâi din gură sugându-şi dinţii galbeni cu limba, abia aşteptând, parcă, să-şi dea iară drumul la bârfă.

Deodată, în oglinda retrovizoare din stânga şoferului se văzu o luminiţă. Un zgomot de motocicletă ne ajunse la toţi trei în urechi.

-Hait, gaboru’!

-Să nu scoateţi un cuvânt. Să mă lăsaţi să vorbesc doar io. Aţi auzit?

-Da, şefa. Ciracii răspunseră în cor, ca şi când brusc ar fi scăpat de orice grijă, dar ştiam că la un semn numai, ar fi înfipt un şiş în gâtul vardistului fără nici o umbră de regret. Apoi şi-ar fi şters lama de vreo cârpă murdară şi ar fi plecat scuipând în lături peste hoit.

Am aşteptat gaborul să oprească motocicleta cu ataş în marginea lizierei şi abia pe urmă m-am dat încetişor jos din cabina. Îl ştiu. E şeful de post al comunei. Unul de-şi adună mucii pe sub ferestrele mele ori de câte ori află că-s singură la gater fiindcă-s oamenii duşi cu treabă prin sate sau prin pădure la tăiat. De nu m-ar prinde sila ştiind că-i sluga

primarului, poate că l-aş fi privit ca pe un om, dar cunoscând-ul ce hram poartă nu mi-aş da nici scuipatul pe el.

Îşi scoate tacticos o mănuşă şi se îndreaptă rânjind spre mine.

-Dar de dimineaţă plecaşi cuconiţă la treabă! Şi ce păţişi de eşti oprită în pustiul acesta de drum? Aştepţi pe careva?

Vocea insinuasă ce scoate sunetul acela, uşor grunjit, prin gura cu buzele palide şi fără sânge îmi alunecă prin urechi încrâncenându-mi pielea odată cu vederea ochilor mici şi porcini.

Îmi înghit sila şi încerc să-mi aduc mierea în glas, cât să-i pot răspunde fără să mă simtă că mai degrabă l-aş stârpi ca pe-o năpârcă.

-Ei, nu aştept pe nimeni. Fierul e al dracului. E bătrân şi i se opreşte motorul uneori. Noroc că e şi mecanicul cu noi şi o să-l urnească. Dar numai să se oprească ploaia asta blestemată. Da’ mata cum de te suişi pe mobră pe vremea asta, că te faci ciuciulete şi ţi-or îngheţa şi oasele.

Se uită fix la camion cu ochii pieziş, curios ca de obicei să vadă ce duc. Trupul i se îndreptă şi îmi fu clar că ar porni spre el să-l scotocească în timp ce-mi şuieră printre dinţi:

-Şi dacă îmi îngheaţă? Poate că găsesc o muieruşcă liberă la noapte, dornică şi gata să-mi încălzească oasele.

Privirile lui îmi lunecară peste sâni cu înţeles. Îmi înghit scârba şi-i întorc privirea obraznică. Se întoarce pe sfert din drum.

Ploaia îmi intră prin surtuc, prin cămaşă şi prin piele până la os. Mi s-or fi învineţit şi pleoapele de atâta apă. Aş dârdâi de frig, dar îmi e teamă să nu creadă tâmpitul că îmi tremură carnea de frica lui.

-Nu ţi s-a mai întors omul de la „răcoare” aşa-i?

-Îi duci grija?

-Păi de ce să io duc eu lui, dacă el nu ţi-o duce ţie? Am auzit că l-au eliberat. Să tot fie ceva vreme. Dacă nu s-a întors, mă gândesc că te-o fi uitat.

Un cuţit de foc simt cum îmi trecu prin inimă iute cu viteza fulgerului, săgetându-mi nemilos sufletul.

-O veni el când i s-o face foame şi dor. Nu-l zoreşte nimenea.

-Tu Zamfiră, de nu ţi-a venit omul până acum, ţi-e clar că eşti rămasă de izbelişte. Ori şi-a găsit mândră, ori l-or fi aşteptat la poarta închisorii neamurile celor supăraţi de el, bucuroase să-i facă felul.

-Apoi e bărbat în toată firea. Dacă l-a găsit patima drăgostelii, cu drăgosteala va rămâne, iar dacă i-or fi făcut felul alţii, fiecare plăteşte până la urmă totul pe lumea asta. Io de izbelişte nu rămân.

-Hehehe. O să te îngroape gura înainte de faptă pe tine. Dar aşa simt nevoia să ţi-o astup eu înainte să ţi se întâmple vreun rău.

Rânjeşte la mine şi se îndreaptă iar către camion.

-Şi dacă mi-o astupi, crezi că mă sperii?

Întrebarea mea îl face să se-ntoarcă brusc şi din doi paşi e lângă mine, aşa de aproape că nici apa nu ar trece printre noi, suflându-mi o respiraţie greoaie direct în nas.

-Te laşi tu în braţele mele, Zamfiră?

-Zisei io că mă las? Dar nici frică nu simt. Numai că până nu văd, nici nu ştiu ce aş simţi.

Mă joc cu cuvintele doar, doar l-oi face să nu se îndrepte către camion. Dar şi cuvintele astea nu vor face decât să-l amâne, nu mă scapă de el definitiv. Măcar de l-aş face să plece mai repede de aici. Dacă apare turcul şi mă vede tăinuind cu gaborul în mijlocul drumului, se duce învârtindu-se şi pierd toată afacerea.

-Mult ţi-a mai trebuit să-ţi vină mintea la cap Zamfiră. Trebuia să renunţi la omul tău de când l-a tăiat pe rusnac în birtul de la tîrgul Craiovei. Ce-ai câştigat dacă de 4 ani îl aştepţi ca proasta? Credeai că vine înapoi?

-Io ştiu doar că era nevinovat. Nu el a fost cel care a sărit cu şişul la rusnac. Doar s-a apărat de un criminal.

-Putea să înfunde ocna cu toţi deţinuţii politici. Rusnacul era un tovarăs bine văzut. Bine că era mare cât taurul şi nu s-a scurs viaţa din el. Noroc cu tine că ţi-ai vândut jumătate din pădure să-i îndulceşti pedeapsa. Şi? El cum te-a răsplătit Zamfirico? Nici de scris nu ţi-a scris, nici vorbă nu ţi-a trimis. Nici gând să se întoarcă.

Cuvintele lui îmi intrară reci găurindu-mi cu durere sufletul bolnav de dor, dar nici moartă nu aş fi lăsat să se citească asta în ochii mei.

-Apoi io mi-am făcut datoria şi l-am aşteptat chiar dacă nu a apucat să-mi pună pirostiile, îi eram deja juruită. De nu s-o întoarce, io mă ştiu fără de păcat şi mă desfac liberă de jurăminte.

Cu o mână mă apucă de mijloc şi cu cealaltă mă strânse tare de cheptul surtucului frâmântând-ui blăniţa cu putere în palma liberă de mănuşă.

-De mi te-oi găsi Zamfiră la noapte, îţi aduc lumea la picioare.

Rânjea suflându-mi în nas şi gură şi era atât de aproape că toată panorama îmi era acoperită de imaginea feţii lui şi vedeam cum balele de plăcere îi umpleau gura făcându-i limba să plescăie cu zgomot.

Se întoarse brusc şi odată urcat pe motocicletă, plecă în trombă speriind frunzele şi crecile uscate ale copacilor. Deodată am simţit nevoia să trag adânc un fum din mahoarca lui Costache, poate mi-ar fi alungat scârba şi greaţa ce-o simţeam dintr-odată.

 

Foaie verde, măr domnesc,

Am iubit şi-am să iubesc,

Măcar de mă prăpădesc

Şi ce-mi place tot iubesc

În timp ce lăutarii chinuiau instrumentele înegrite de timp, bucurând urechile lui Costace şi Tănase care se lăfăiau fiecare în faţa unei porţii imense de scrumbie afumată cu câte o stacană din vinul cel mai auriu al crâşmarului, turcul îmi număra în palmă banii tocmiţi pentru butucii cei mai curaţi de stejar aleşi pe sprânceană de cei doi ciraci din gater, dar şi alţi bani pentru o nouă tocmeală.

-Hai Tănase, ţi-e gata pofta? Să nu ziceţi că nu aţi fost omeniţi de mine la „trei craci”.

-Haoloooo cocoană, nu zicem, nu zicem. Dar puţin a durat. Că aprigă cum eşti iar ne zoreşti, de nu o să ne tihnească tot drumul bunătate de scrumbie afumată. Mâncare de boier fu asta, nimic de zis.

-Hai că nu mai e vreme de pierdut. Până la Gherla e cale lungă şi nu vreau să ardem timpul de pomană.

Cei doi nu mai stătură pe gânduri. Se ridicară şi-n drum spre uşă lipiră cu chef câte o bancnotă pe fruntea muzicanţilor.

În uruitul motorului care ne ţinea treji în noapte şi printre poveştile exagerate ale lui Tănase, măsuram cu ochii şoseaua înghiţită de roţi numărând clipele până când inima mea o să-şi găsească în sfârşit alinarea.

Într-un târziu, după ce-şi termină Costache toate ţigările, mă trezii cu el că întreabă:

-Ai cucoană, după ce o vedea gaborul că a fugit porumbiţa din colivie nu-ţi e că dă foc gaterului?

-Să-i dea foc, de-o avea curaj să-i stea cu dosul în faţa turcului văduvit de cea mai nouă achiziţie a lui. După ce a văzut ce lemn are pădurea, mi-a oferit tot ce avea la el, numai să îi dau coşmelia cu tot ce e prin jurul ei.

-Haolooo cucoană, când o auzi Şeful că ţi-ai vândut şi ultimul copac ce-o să zică?

-O să zică ce-o să-i placă. Şi-o să-i placă să ştie că de-acu ne putem lua lumea-n cap.

Lumea e mai largă ca pădurea, iar noi avem destul timp să ne căutăm altă pădure… şi ne-am face şi-un alt gater.

 

Anunțuri

27 de gânduri despre „Gaterul

  1. Sper ca ti-ai dat seama ca imi place enorm cum scrii. Stilul tau savuros, descrieri plastice neasteptate, profunzimea cu care redai trairi aparent obisnuite, sunt fix pe gustul meu…
    Imi place, am citit pe nerasuflate povestea Zamfirei, am savurat-o ca pe un vin bun care… ” Te unge pe gâtlej ca mierea”…

  2. Pingback: BunDeCitit.ro

    • Nu ştiu sfinteb, sunt crâmpeie de situaţii pe care mi le imaginez şi apoi le pun pe hârtie. Altfel, e destul de greu să scriu o, hai să-i zicem, nuvelă mai lungă. La Iscoada deja îmi e teamă să continui, dar nu pentru că nu aş avea subiectul în cap, dar mă termină research-ul care trebuie să-l fac numai ca să însăilez două fraze.

  3. Pingback: polimedia.us/fain/

  4. Zefira are un uimitor talent de a reconforta realitatea pe care o traim nemijlocit prin ceea ce scrie. Ne face sa credem in personajele ei si sa le internalizam. Ai vrea macar de un gust sa fii in povestea ei.Cu maiestrie si subtilitate ne conduce cate un final aparent deschis. Dar cred ca toata lumea simte finalul. Eu l-am simtit.

  5. Simt si eu finalul…cu rumegus, cu Pinochio.
    Glumesc Mitzo, ai inceput frumos si cred ca poti continua la fel de frumos in orice directie se indreapta povestirea.

  6. Rumegusul este aici asemenea sangelui scurs. Cand tai un copac, „curge” rumegus. Cand iti tai sufletul din tine, ce curge? Intreaga poveste devine astfel o alegorie a intamplarilor „taioase”, dureroase din existenta de zi cu zi.

  7. Ăăă…m-am uitat vorbele. Grozav mai scrii! Când citesc povestea asta (am citit-o de câteva ori), am impresia că timpul este expandabil. Ca să înţeleg de ce, mi-am imaginat ecranizarea. Iese mai putin de un videoclip ca durată. Vrăjitoare mică carili ieşti! 😛

    • Păh bine măi Radule. Dupa ce ai început tu cu nuvela ta, chiar am avut un mic blocaj. Că tu scrii aşa de bine încât chiar am avut impresia că nu am să mai pot să mă ridic la nivelul tău. 😛

  8. Mitza, Radu…
    Vin si eu cu o parere. Amandoi srieti bine, desi stilurile difera oarecumva. Cu oameni ca voi, cultura si dragul de scris si de citit nu e in pericol sa dispara din tarisoara asta a noastra. Nevoia de scriitura de calitate e tot mai evidenta, mai ales in blogosfera, iar cand esti la doar un clic distanta de cateva randuri bune, nu e decat motiv de bucurie ca v-am descoperit… Pentru mine…
    Noapte senina sa aveti.

  9. Pingback: Tangram androgin – a doua parte |

  10. Pingback: Tes autres egos |

  11. Proiectele îndrăzneţe sunt de durată şi care solicită enorm. Ca dovadă, ţin agăţată Iscoada aşteptând ideea şi „şvâcul” care să mă ajute să continui aventura personajului central.
    Dar, fiindcă vă respect şi consider vizitele dumneavoastră onorante, am să iau în considerare mult mai în serios ceea ce mă sfătuiţi.

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s