Sonetul din tablou

Am vrut să scriu azi un sonet, 
Dar căutând în gând subiecte,
Priveam pastelul lui Monet,
Cel cu o barcă şi trei fete.

Cuprinsă-n vraja de culori
Doream nespus să fiu ca ele,
Ori ca albastrul rupt din nori,
Sau florile ce par mărgele.

Şi mă pierdeam în peisaj
Gândind la leapşa lui Cosmin,
Furată fiind de-acel miraj,
Subiectul mi-a părut divin.

Aşa  c-am luat un vechi stilou
Şi-am scris sonetul din tablou.

Tuturor celor care participă la această leapşă Sonia, Alas, Radu Luka, Diana, Porkul, Şoseta, Mircea, Varaton , Lyda şi care or mai vrea 🙂

Anunțuri

30 de gânduri despre „Sonetul din tablou

  1. Monet e unul din pictorii mei preferati! Asta, odata…
    Apoi, tu, Mitza, mi te-ai lipit la suflet, fara sa stiu cand si cum… Asta, a doua oara… Si a treia oara, sonetul tau este… The Sonet! Mi-a placut, inca imi place, abia astept sa il mai citesc si maine de vreo cateva ori! La servici.
    Sonet englezesc, pare-mi-se, nu?

    • Mulţumesc frumos Sonia. Eşti tu mult prea drăguţă în ceea ce mă priveşte, dar să ştii că sonetul ăsta chiar mi-a dat bătaie de cap să-l scriu şi cum nu-mi găseam subiectul …m-am gândit „oare ce rimează cu sonet?” şi de aici îţi dai seama şi singură :)))))
      Şi da e un sonet după modelul celor scrise de marele Will 🙂
      Dar nu mai spune că ăsta e cel mai grozav că nu-i. O dată fiindcă şi al tău este foarte cald (ca şi tine de altfel) şi plăcut de citit, a doua că nici al Lukăi nu e mai prejos, dovedindu-ne astfel că poate să scrie aşa ceva cu uşurinţă, şi a treia că după ce am citit sonetul lui Varaton am rămas mască. Drept să spun 🙂

  2. Suntem o gasca de buni nebuni! Toti pentru unul si unul pentru toti!
    Romanul, clar, s-a nascut poet! Ferice de cel ce realizeaza asta si scrie…!
    Pe lumea asta poti fi doar BUN sau RAU… Nu-s prea buna, is normala… Noapte buna, dragii mei!

    • Doamne sfinte Varatoane. şşşt, nu mai spune aşa în gura mare. şi nici măcar nu era tablou, e doar o cărţulie din aia mare şi groasă cu tot felul de poze pictate pe care mă mai uit şi io din când în când 😀 Că-mi plac cărţile cu poze.

  3. Endecasilab

    În vers catalectic iubirea cheamă
    Risipitorul de Aur din visu-mi,
    Pe podețul străjuit de alyssumi,
    Din Valea Cetățuiei Fără Seamă.

    În ritmul duios de endecasilab
    Să îmi cuprindă talia din văluri,
    Luând nesfârșitele mele doruri
    Prizoniere în lampa de prinț arab.

    Cu fruntea cuminte pe piept de aur,
    Asculta-voi pierdută șoapte de-amor,
    Cu sufletul prins de o coajă de nor
    Ce străbate Constelația Taur.

    Să mi-l aducă apoi încet pe mal
    Și să culeagă din ochii mei mărgean,
    Cum plaja îl jefuiește pe Ocean,
    Sechestând dulce comorile din val.

    Poemation în afara concursului. De râs si de joacă!

  4. Si inca am uitat unde am pus ultima strofa in care aparea si La Fe cu mintea ei luminata de o scanteie de amnar ud, pierdut din buzunarul Risipitorului dupa ce a scapat-o in apa.

  5. Mitza, am mai scris unul după manualul de teorie literară. Dacă nu il vrei, să il stregi!

    MILOGUL ȘI LA FEE

    Zână dintre trandafirii portaluri,
    Ne mânjești cu vorbele dulci pereții,
    Amintiri ale fragilei Veneții,
    Când purtam de-aur măști pe la baluri.

    Plutești pe aripile tinereții
    Străbătând de bloguri canaluri,
    Deși stai pe-ale Milogului maluri,
    Puțin mai sus de rondul viu al pieții.

    Și Milogul te-a primit in cetate,
    Sacerdot rămas in afara milei,
    Dar tu nu vei afla ce culmi străbate.

    Dragă La Fee, ca antice Sibile,
    Rostește-i cuvintele cadențate,
    Pe lunga durata a unei zile!

    Acum e corect. Endecasilab, doua catrene, două terține cu rima catrenelor abba/baab, iar terținele,cdc/cdc.

  6. Mai bine luai un pix de-un leu,puneai tablou-n semineu si te dadeai cu scrisu-ncet, sa-i faci cu mana, lui Monet,o portie de paste.Sonetele sunt prea albastre si tu te-nvarti cu-atatea roti ca am cazut din barca toti…

    • #Cristian Oprea
      Aş vrea numa’ să-ţi spun ceva,
      Fiindcă e clar că aş putea,
      Monet de-ar cere să gătesc
      I-aş da meniul oltenesc.

      I-aş face chiar şi raci umpluţi
      Să-ncapă cât în şapte burţi,
      Apoi un pui cu aluat dospit
      Cu vin de Stârmina stropit.

      Stomacu-ţi plânge şi suspină
      Că-i gol săracul, fără vină
      Dar din ospăţ atât primeşte
      Mirosul de grătar cu peşte.

      Pe-o leapşă scris-am un sonet
      Şi mi-ai răspuns cu un pamflet?
      Io cred că n-ai ştiut deloc
      Cum e-o olteancă de pe foc.

      Că mi-e uşor s-ascut peniţa
      Fiindcă doar una este Miţa 😛

  7. Mitza, esti o artista! Ce mult mi-a pacut!
    Umor, ritm, savoare! Eu cred ca l-ai ucis numai din aromele bucatelor enumerate!

    • Eu nu mă supăr de nu-ţi place,
      Că mama alta nu mai face.
      Şi chiar de crezi că e totuna,
      Ca mine nu mai e niciuna.
      Mai bine recunoaşte drept
      Şi fără să te umfli-n piept,
      Că niciodată n-ai văzut
      Pe cineva să-ţi fi bătut
      La poartă împletind uşor
      Cuvinte pline de umor!

  8. Recunosc ca mi-a placut si m-a incitat sa ne incrucisam ascutimile in cazul tau,mai putin inspirate in cazul meu,versului.

    Imi cer scuze eu pentru individul/individa colorata spre negru in cerul gurii,de pe site-ul meu care sare mereu din baie la gatul tuturor. A fost lipsit de respect,dar pentru unii educatia nu se mai poate face nici cu forta.
    Esti o pana,nu o penita si faptul ca-ti place cu adevarat ce faci aici si dincolo si aiurea nu ma face sa ma umflu-n piept dar cu certitudine imi da voie sa-ti sarut mana…
    Eleganta predecesoarei tale iti sta bine…
    Ne mai citim.

    • Mulţumesc pentru comentariu, dar poeziile tale sunt cu adevărat deosebite şi-mi fac o plăcere nespusă să le citesc. În ce priveşte scuzele, hmm, îmi pare rău că trebuie să-ţi ceri tu scuze pentru faptele altora. Un blog deschis, adică public, dă de multe ori senzaţia celor care îl citesc că îşi pot permite să scrie cam tot ce le trece prin cap, sau probabil că fiind într-un mediu virtual prind curaj să spună lucruri pe care altfel nici nu le-ar gândi.
      Oricum, un feedback venit de la oameni ca tine îmi dă curaj să continui în ceva ce, vreme în urmă, nici nu credeam că aş avea loc.
      P.S. Îmi pare bine că ai înţeles exact de ce am ales un asemenea pseudonim 🙂

  9. Pingback: Sonete. Deznodământul. | Cosmin Maricari

  10. Mitza, foarte frumos sonetul tău albastru. Cu atât mai mult cu cât Cosmin rimează cu divin. 🙂
    Îmi pare rău c-am avut doar 3 cărţi la dispoziţie, că multe dintre sonetele înscrise ar fi meritat premii. Mulţumesc pentru sonet şi ne vedem la leapşa următoare. 😉

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s