Gânduri de top

Hai să vă zic o poveste. De fapt e o treabă cât se poate de adevărată. Oricum nu e chiar povestea ce vroiam să o public azi, aveam altceva pregătit, dar s-a întâmplat o chestie care m-a surprins… Dar mai bine să încep cu începutul.
Acum ceva timp nu prea mult în urmă, să cam fie vreo trei ani zic eu, a trebuit să traduc din limba italiană în limba română meniul unei petreceri anuale de mare fast care se pregătea la firma unde lucram eu în acea vreme. Trebuia să-l scriu în româneşte şi apoi să-l dau patronului să-l editeze pe ceva hârtie pergament ce se înfăşura sul şi apoi legată cu şnur frumos colorat era aşezată lângă fiecare tacâm, astfel încât orice invitat la festivitate când lua loc la masă putea să şi citească despre cum avea să le fie hrănit stomacul. Şi din joacă,văzând ce festin avea să fie, ce de bunătăţi şi trufandale aveau să umple mesele, scriind meniul pe o ciornă pe marginea ei făceam traducerea în versuri fără să mă iau prea mult în serios. Şeful meu, adică patronul, de la biroul celălalt a observat că în timp ce scriam fredonam ceva şi nu înţelegea ce naiba e de cântat din moment ce eu scriu o biată traducere. Şi aia despre mâncare. Adică scriam ceva de genul:

 […]Cotlet de porc si cârnãcior
Adãugãm si-un ficãcior
Sunt toate puse la cuptor
îngrãmãdim si-un pui stufat
Doar pânã-i mielul preparat[…]

Credeţi-mă că salivam pe măsură ce scriam, de aia fredonam, ca să nu-mi mai plouă în gură.
Oricum, ideea e că tipului i-a plăcut mai mult varianta versificată a traducerii decât proza, aşa că m-am trezit cu prima mea poezie deja publicată. Pot să spun că a fost publicată dacă mi-au tipărit poezeaua în vreo 200 de exemplare şi pe care le-au citit toţi invitaţii prezenţi başca şi diverşi amici, prieteni, cunoştinţe etc? Io zic că da, indiferent cât de lipsită de modestie aş părea. Pe urmă a trecut timpul şi fiind ocupată cu jobul nu m-am mai gândit la scris.
Şi la un moment dat, iar m-am trezit în faţa unei ocazii de a scrie o poezie. De data asta era premeditată. O glumă pe versuri pentru o aniversare „cu cântec”. Se pare că pamfletul a ieşit atât de haios că cei care puseseră petrecerea la cale s-au tăvălit pe jos de râs înainte chiar de a apărea invitatul principal. Ei au râs, iar eu am câştigat acolo un amic etern.
Iar altădată, în urma unui pariu cu un alt amic vis a vis de filmele de 3 ori X care nu au un scenariu, eu, ambiţioasă de multe ori fără să mă gândesc prea mult şi la implicaţii, m-am dat gongoi că pot scrie un scenariu scurt fără să folosesc cuvinte explicite dar care să facă peste 70% din calitatea unui astfel de film. Vă spun clar că am câştigat pariul.
Dar de fapt nu vroiam să mă laud. Mai bine zis nu vroiam să-mi laud decât norocul. Căci de fiecare dată când mi-a troznit vreun gând în minte, indiferent cât de buclucaş sau năstruşnic a fost, am avut mereu alături pe cineva care să-mi promoveze produsul minţii mele, iar eu m-am uitat mirată la ce mi se întâmplă.
Şi uite aşa am ajuns, din aproape în aproape, să scriu pe blog. Şi uite aşa scriind pe blog şi vrând să vadă mai mulţi cititori ceea ce scriu, exceptând prietenii cei mai apropiaţi care-mi văd scrierile chiar înainte de a le posta, am ajuns pe Fain.
Desigur că foarte mulţi consideră că eşti important în chestia asta doar dacă publici pe hârtie. Desigur că şi eu aş putea da exemplu o grămadă care, din resurse proprii îşi publică la orice editură mai obscură cărţi pe care apoi le vând la ofertă gen 3 în 1, dar sunt extrem de fericiţi că se consideră băgaţi în seamă, doar buzunarul lor ştie cât i-a costat distracţia. Dar nu contează asta. Vorbeam despre Fain.
O parte importantă din cei care citesc acum aceste rânduri, sunt useri ca şi mine pe acel site, cu bloguri sau fără. O să ziceţi „Ei şi?! Iote încă un articol de promovare.”
Nu frate, nu este un articol de promovare. Chiar nu cred că de promovarea mea are Fainul nevoie, în caz că ar avea nevoie de promovare, da’ nu-i cazul.
Doar că mi-am amintit cum şi de data asta, aflându-mă prin comentariile de acolo într-un duel poetic cu Porkul de York, m-am trezit, fără să am habar de ce o să se întâmple, cu una din poeziile din duel publicată pe Trilema.
Nu-i aşa că am noroc?!
Drept să spui, când am citit prima dată expresia „revelaţia poetică a anului” la adresa mea vreun sfert de ceas am tot crezut că e vreo caterincă la mijloc şi io-s subiectul principal.
Dar nu era.
Mai apoi tot Mircea (adică Popescul) s-a gândit să facă un top al userilor de pe Fain, dat fiind faptul că nu e un site cu maxim 10 useri ci dimpotrivă, că am văzut că participă în această selectie vreo aproape 600 de bloguri, topul a fost destul de bine primit de marea majoritate. Ba chiar îmi aduc aminte de drăguţul de Standdowncafe care la primul top a şi scris un articol în sensul acesta, atât de încântat şi entuziasmat a fost.
Azi, e vineri noapte când eu scriu acest articol, topul publicat pe Trilema este deja la a V a ediţie, din care eu pe ultimele două ediţii sunt pe locul 1.
Ei şi?! Veţi insista probabil cu aceeaşi întrebare bătând nervos din piciorul stâng. Ei şi?
Cum ei şi, frate! Păi voi credeţi că e de colea să te trezeşti mereu promovată şi aia fără să existe vreun interes material în asta? Voi credeţi că e de colea că prin Fain mi-am recâştigat plăcerea de a citi lucruri noi, am scăpat de obsesia televizorului şi a ştirilor anoste sau mincinoase? Credeţi că e de colea să descopăr prin Fain bloguri ai căror scriitori îmi bucură ochii minţii cu creaţiile lor originale care, de destule ori, ar putea concura cu multe scrieri deja publicate în cărţi scrise pe hârtie? Credeţi că e de colea să descopăr tot felul de idei, care mai de care originale sau hazlii, aduse în prim plan de dezbateri aşa cum nici un fel de talk-show televizat nu ar putea să o facă oricât de tare ar fi moderatorul emisiunii respective? Credeţi că e de colea să mă văd participând, uneori declanşând lepşe, cum ar fi aceasta,ori asta, datorită cărora am citit unele din cele mai trăznite poveşti sau poezii?
Şi ceea ce este cel mai importantissim, credeţi că e de colea să ajung să şi cunosc, fie şi virtual, tocmai astfel de oameni şi mai ales să vină ei la mine şi să-mi citească, destul de frecvent, toate năzbâtiile minţii mele?
Şi culmea, în tot agregatorul acesta care mie îmi generează, destul de des, clipe de o reală calitate, blogul meu este pe primul loc al topului creat de Mircea. Cum naiba să nu mă încred că sunt norocoasă?!
Iar cum nu mă pot abţine, am să termin aceste rânduri în stil propriu, mai ales că ştiu că poezia e mult mai uşor de digerat ca proza:

Nu contează cum gândeşti,
Dacă nimeni nu va şti,
Dar pe Fain de nimereşti
Curioşi noi toţi vom fi
Să-ţi citim dacă ai scris,
Gânduri sau idei răzleţe,
Toate ce ai avut de zis
Puse-n vorbe îndrăzneţe!

Anunțuri

12 gânduri despre „Gânduri de top

    • #Mircea Popescu
      Zici că merg versurile de logo? 😀
      #Varaton
      Adică vrei să zici că să nu mai lipsesc atâta de pe interneţi. Dar ai văzut când sunt, ce gură mare am? 😛
      #Oama
      Mulţumesc Oamo 😀
      #Sonia
      Mulţumesc Sonia
      #Florin
      Mulţumesc Florine, te aştept să-mi din urmă, ca să nu zic din spate că dau naştere la interpretări.
      #Sdd
      Mulţumesc, drăguţule.
      Gata? Frate, parcă aş fi la Oscar. Ah uitasem! Mulţumesc mamei, tatei, regizorului de platou, inginerului de sunet, coregrafei etc 😀

  1. Să-ţi depună comunitatea fain dosarul pentru titlul de „tezaur uman viu”. la ministerul Culturii. Dar ştii că trebuie să şi cânţi la unu – două instrumente acolo. De dansat îmi închipui că ştii.
    Lasand gluma la o parte, felicitări pentru locul obţinut. Şi acum trebuie să continui să îţi aperi poziţia, deci mai uşor cu concediile, cu uicheduri la munte sau alte mofturi, da?

  2. Încă nu-i gata. Cam rapidă eşti pentru o fomeie… 😀 Io-s mai întârziat, sorry.

    Felicitări. Chit că e un top de cacao, cred că blogul tău e mai bun ca multe altele. La scris, nu la suflet. 🙂

  3. Felicitari si din partea mea, Mitza 😀 Dincolo de noroc, cred ca ti-ai creat si singura aceasta cale si actuala situatie frumoasa, tocmai prin faptul ca ai scris, ai scris, ai scris.
    Ma bucur ca ai scapat de obsesia televizorului. Dependenta de calculator e atat de blamata in ultima perioada, dar de dependenta de televizor nu spune nimeni nimic (ar fi culmea sa dea tocmai la stiri, la tv, asta, nu?)

    Felicitari inca o data si activitate faina in continuare!! 😀

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s