E târziu, în miez de noapte,
Iar lumea-i grăbită la pas
Să prindă tramvaiul şapte
Ce vine punctual, ca pe ceas.
E frig. Vântul bate tăios,
Geaba strângi haina pe tine,
Parşiv, îţi ajunge la os
S-anunţe gerul ce vine.
Pe peron apare agale
Un băiat ce-şi suflă în pumni,
Cu ochii ca două migdale
Pictaţi, parcă-s negri tăciuni.
El vede în colţ cum o fată
Întinde o mână, cerşind
Dintr-un căruţ, paralizată,
Şi-o face senină, zâmbind.
I-ar da toţi banii din lume,
Scobindu-se prin portofel
Deşi e sărac, fără nume
Şi nici mulţi bani n-are la el.
În plus, îşi scoate fularul
Şi pe umeri, fetii îl lasă,
Gândind să-i aline coşmarul
Că n-are ce pune pe masă.
Fata îl priveşte, surprinsă,
Pe băiatul ce i-a dat în dar
Căldura unei inimi, aprinsă,
Învelită într-un moale fular.
……………………………………
Lumea se urcă grăbită
În tramvaiul ajuns pe peron
Într-un colţ, o fată-i vrăjită
De-un miraj dispărut în vagon.
Tramvaiul dispare în zare
Şi cu el, poartă în noapte,
Un înger ce-a dus alinare
Fetei din staţia şapte.
Pingback: polimedia.us/fain/
Mitzo,
te intreci pe tine! Chiar nu stiam ca se poate un mai bine, lui excelent sa-i cocoti pe spate!
Huh, mi lăv. Mă gratulezi 🙂
Frumoasa, duioasa poveste… In noi, ascundem cate un mic infirm ce asteapta un astfel de gest, de bunavointa si caldura. M-ai facut, prin versurile tale, martor nevazut la scena aceasta sublima.
De fapt, iubirea e asa simpla, ce mare poate fi un gest mic…!
M-ai facut sa vreau sa existe cineva care sa imi aduca un fular…
Un fular cald şi moale? Un caşmir, ceva? 🙂
Lucrurile mici si simple dau farmec si culoare vietii, nu e obligatoriu casmir, poate fi orice
Este adevărat! Bine ai venit pe la mine
Pingback: CUM AM NOTAT POEZIILE DE PE http://POLIMEDIA.US/TRILEMA « Bordelul Vesel
Pingback: Concurs FAIN | Pioneza dintre fese
Pingback: Jurizare | Bloaga lu' AURASH
Ăsta-i profilul care-mi place
Pe care intens, îl trăiesc.
Şi, de ce să n-o spun lumii
Pe autoare, o preţuiesc.
Onu