Iertarea

O privi cum zăcea întinsă în băltoaca de sânge, inertă, fără suflare. Capul desprins de trup era la o distanţă destul de mare şi aşa cum era acum, sprijinit pe gâtul învineţit de la lovitură părea că priveşte prin ochii măriţi de groază către corpul aflat în poziţie grotescă.
Prelatul îşi şterse mâinile pătate de sânge de pulpana neagră a sutanei, apoi îşi făcu semnul crucii. Rosti prima rugăciune de iertare pentru păcătoasa ciopârţită. Era rugăciunea pentru prima ei confesiune .
Trecuseră 7 ani de când o cunoscuse, iar ea era atât de tânără şi părea atât de nevinovată că atunci când a început să-şi destăinuie păcatul, el a simţit nevoia să-şi ridice ochii şi să o privească prin grilajul despărţitor al confesionalului. A văzut o copilă, săracă şi bătută de soartă dar deosebit de frumoasă. Se destăinuia atunci, cu lacrimi grele în ochi, cum aştepta docilă în fiecare seară, tremurând, loviturile pe care le primea de la fratele ei vitreg, cum se supunea înghiţindu-şi spaimele să fie siluită de fiecare dată. Până când nu a mai suportat. Într-una din nopţi, când băiatul venise beat frânt, după ce a bătut-o bine a vrut să o supună uneia din perversiunile lui favorite dar ea, cu toată ura care o simţea atunci, l-a muşcat cu toată forţa de mădular. Chiar dacă acesta urla monstruos, dinţii ei au rămas încleştaţi în carne până când a simţit că sângele lui i-a umplut gâtlejul înecând-o.
Felul cum şi-a destăinuit secretul, felul cum şi-a trăit spovedania, felul cum plângea scuturându-şi umerii, toate astea l-au făcut pe prelat să simtă o milă nesfârşită faţă de această făptură atât de gingaşă, atât de albă, cu pielea parcă lustruită în porţelan şi cu ochii nespus de albaştri ce păreau ai unui heruvim.
I-a spus că nu are ce să-i ierte, suferise prea multe singură. Nu avea ce să i se ierte. Aplicase doar una din perceptele biblice: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.
A trecut un an, aproape că uitase de ea iar treburile parohiei îi ocupau zilele şi nopţile. Simţea că se născuse doar pentru a servi scopurilor religioase, că nu avea timp pentru altele.
Şi într-o zi a văzut-o cum aştepta cuminte lângă confesional.
Hainele ei nu mai păreau aşa sărace, iar statura era a unei femei destul de îngrijite. Venise la o nouă spovedanie. De data aceasta păcatul ei era mai mare. S-a plâns că bărbatul domniţei unde lucra ca slujnică îi intra seară de seară în iatac şi sub ameninţarea că o dă afară din slujba domniţei se înfrupta lacom din plăcerile oferite de trupul ei slab şi fără putere. Într-una din seri, nu a mai răbdat. În timp ce stăpânul era urcat pe ea, mâna ei a apucat sfeşnicul de pe policioară şi l-a izbit în moalele capului lăsându-l lat. Ştia doar că bărbatul a rămas leşinat peste ea. Nu ştia cum a reuşit să se smulgă de sub el, să-şi ia puţinele lucruri şi să fugă în noapte fără ţintă. Paşii au adus-o către lăcaşul Domnului. Voia să fie iertată. Ochii ei erau atât de candizi şi înecaţi de lacrimi că prelatul iar nu a avut puterea să o învinuiască de ceva anume. Era în afara oricărui păcat. Nu avea ce să i se ierte. Era nevinovată. Mielul Domnului.
An de an, femeia apărea în poarta bisericii să-şi absolve păcatele. An de an era mai bine îmbrăcată, mai bine îngrijită, plină de podoabe din ce în ce mai scumpe şi parcă mai frumoasă. Frumuseţea ei nu mai părea venită din rai, dar era atât de puternică încât a-i fi zis că diavolul luase locul îngerului.
Prelatul nu mai avea curaj să-i spună că greşeşte, să o îndemne să se autodenunţe, să accepte realitatea că era de fapt o femeie crudă care se hrănea din chinurile la care ea supunea bărbaţii, şi nu invers.
Dar ori de câte ori încerca să aducă vorba de păcatele ei, să o prevină asupra Judecăţii de Apoi, ea era cea care îi aducea aminte de păcatul lui suprem. Acela prin care a făcut-o să creadă că se supunea unui percept biblic: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.
Şi în fiecare an, după fiecare spovedanie, ea părăsea confesionalul liniştită iar prelatul rămânea să ducă pe umeri povara păcatelor mai mari, mai grele.
Pe măsură ce anii treceau ea era mai bogată, mai frumoasă, el era mai bătrân, mai gârbovit cu mintea chinuită de coşmarurile ce nu-i dădeau pace şi care-i înfăţişau victimele ei pline de sânge ce-i cerşeau lui iertarea.
An de an se gândea că va fi ultima oară când o va vedea, că ea se va schimba şi că va fi tare, că nu va mai cădea ea victima tentaţiilor, că nu va mai simţi ură şi sete de răzbunare. Dar degeaba, părea că de fapt îşi caută bărbaţii pe care să-i chinuiască, apoi să-i omoare într-un fel sau altul. Este adevărat că victimele ei nu fuseseră chiar exemple de bună purtare ci din contră, dar totuşi….
Şapte ani, şapte crime, şapte victime, şapte păcate pe care doar conştiinţa lui le purta precum nişte poveri uriaşe. O privi direct în ochi de data asta. Ochii ei, albaştri ca de înger, erau puternic conturaţi cu negru de cărbune. Obrajii, albi cu pielea translucidă, erau acum acoperiţi cu un strat gros de pomadă şi puternic înroşiţi de carminul sângeriu, aceeaşi culoare care zăcea peste buzele moi. Nu mai era demult fata inocentă, era mai degrabă imaginea desfrânării personificate, doar mintea lui refuzase să creadă. Chipul ei schimonosit de sulemeneli era de fapt oglinda chipului lui chinuit de crimele ei nemărturisite.
S-a gândit mereu că ea era crucea vieţii lui pe acest pământ, dar păcatele ei făceau ca această cruce să atârne, an de an, tot mai greoi în conştiinţa lui. Fiecare confesiune a ei îl gârbovea pe el şi o liniştea pe ea. Îşi lăsa păcatele în grija lui, iar ea pleca uşurată şi-şi vedea mai degrabă de viaţa ei calmă pregătindu-se inconştient de o nouă crimă neavând conştiinţa îngreunată de cea comisă anterior.
În timp ce ea ieşi liniştită, chiar fericită, din confesional, prelatul văzu sprijinită de uşa grea de la intrare toporişca unuia din servitorii bisericii folosită la tăiatul vreascurilor şi a lemnelor pentru iarnă. Pasămite că o uitase acolo după rugăciunea de vecernie. Apucă mânerul toporiştii fără să se gândească, o roti deasupra umerilor şi izbi cu putere gâtul femeii, lama despărţind dintr-o singură lovitură capul de trup. Trupul îi căzu în genunchi, se zbătu spasmodic împroşcând sângele ei roşu-negru ce ţâşnea cu putere din gât ca dintr-o fântână arteziană murdărind toate obiectele din jur. Capul zbură la câţiva metri întorcându-se în zbor cu faţa către trup şi aterizând pe gât păstrând ochii deschişi blocaţi de surpriza loviturii. Părea că se uită cu groază către trupul în care se mai zbătea o rămăşiţă a vieţii brusc curmată.
Prelatul rosti şapte rugăciuni. Câte una pentru fiecare păcat al ei. Înmuie mâinile în apa sfinţită din fântâniţa de la intrare rugându-se încă o dată pentru iertarea păcatelor. Păcatelor ei, desigur.
Apoi îşi trase pe cap gluga sutanei şi părăsi biserica şi viaţa monahală. Ştia că luase viaţa unei femei. Dar era viaţa ei în schimbul iertării lui. Se absolvi pe sine de păcatele himerei purtate pe umerii lui atât timp.

sursă poză

Povestire scrisă preluând o idee de la psi. Au mai scris pe tema iertării şi almanahe, dictatura justitiei, virusache, altcersenin, redsky, sara, scorpio, tibi, cita, vero

Anunțuri

43 de gânduri despre „Iertarea

  1. Pingback: psi-words » iertarea

  2. Pingback: Iertarea « Tiberiuorasanu's Blog

  3. Pingback: BunDeCitit.ro

  4. De unde se vede treaba ca descapatanarea femeii pacatoase se face dintr-una. Intotdeauna.

    Scriitura compacta,focalizata pe IERTARE, ne desface uimirea in descrieri succesive si ne face semnul crucii mai rosu si mai semnificativ.

    De ce a fost ales catolicismul si nu ortodoxismul? Poate pentru a nu se confunda notiunea de prelat cu aceea de prelata….

    Doamna, ma-nclin.

  5. Pingback: Iartă-mă… « VeroVers

  6. am amânat să te citesc până acum, ştiind că trebuie să citesc în tihnă, pe îndelete.
    dorian gray în variantă feminină? oscar wilde n-o să te ierte niciodată că i-ai descăpăţânat eroul!
    dincolo de glumă, scrii tare bine. mi-a plăcut mult de tot. 🙂

  7. Pingback: iertarea « ECLIPSA DE MARTE

  8. ioooi, tare mult mi-a plăcut acea ecranizare! aşa cum îmi place de altfel mr. firth în unele dintre rolurile sale.
    de fapt, ştii, asta mi-a fost senzaţia…aşa am „văzut”: femeia devine tot mai frumoasă pe măsură ce păcatele ei cresc. apoi justiţia, fie ea şi divină, sau în slujba divinităţii, vine şi face socoteala. 🙂 finalul e ca o cireaşă pe tort. perfect aşezată în catifeaua poveştii.

  9. Pingback: Iertarea de pe urma « Abisuri

  10. La inceput eroina incearca sa-l lase fara cap pe violator,la final ea isi pierde capul din prea multa incredere…
    Am vrut sa citesc postarea azinoapte dar eram obosit si am decis sa o las pe dimineata.
    Bine am facut.:D

  11. Au, au, au…mi-am uitat vorbele acasa! Asta este una dintre cele mai concentrate povesti de adormit morala pe care le-ai scris. Sa traiesti 200 de ani ca sa ai timp sa scrii!

    • Nea Costache, mare plăcere îmi aduci. Tot ce scriu eu e aici pe blog, nu simt nevoia unei tipărituri pe hârtie şi asta nu pentru că eu nu mi-aş permite, financiar vorbind, ci pentru că-mi place să ofer fără să cer în schimb ceva. Dar mă onorează faptul că ai crede despre mine că aş avea forţă în peniţă cât pentru a scrie un roman. Fie el şi de groază 😀

  12. Auzi din marketing iti vin ideile astea morbide ?
    Sunt oameni care discuta despre fluturasi, pana mea, vad ca pe tine te preocupa moartea :)), imbatranirea :)). Cati ani ai ?

    • Pffff! I-auzi la el, fluturaşi! Crezi că suntem la grădiniţă sau la pension? Huh! Tarantino cam câţi ani să fi avut când a făcut Kill Bill?
      Plus de asta, moartea face parte din viaţă. Vrem, nu vrem, toţi trecem prin ea 🙂

  13. Senzatia mea … nu am citit tot ce ai pe blog dar pana acum este ca aceste povestioare induc frica, neincredere fata de semeni. Zici ca lucrezi in marketing ? La ce fel de produse faci campanii de marketing ?

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s