Duzină de cuvinte…amare

Într-o seară ploioasă la birt, la o masă într-un colţ, singuratic, un bărbat bea o sticlă de spirt şi din ochi îi ţâşneşte jăratic.

El îşi toarnă cam fără măsură, fiindcă vrea să-şi înece amarul, picături de alcool şi de ură iar din mână nu-şi lasă paharul, căci femeia iubită s-a dus, l-a lăsat cu o noapte în urmă după ce coarne-n frunte i-a pus şi-acu’ zici că-i ţapul din turmă.

Ce prostie să-şi creadă amanta că-i cinstită şi-l vrea de bărbat, când ea se purta ca bacanta şi-şi ducea nurii din pat în pat!

E mândru bărbatul, dar plânge precum un copil părăsit, căci dorul de ea nu se frânge, stă în sufletu-i gol, pustiit.

Pe rafturi, în acea încăpere stau şiruri de sticle cu vin ce te-mbie să bei cu plăcere şi nu-i loc de necazuri sau chin. Doar namila din colţul umbros se îneacă în lacrimi amare, caraghios, umilit şi nervos ca-ntr-o proastă ecranizare.

Incontestabile-s vorbele dulci dacă-ţi picură-n suflet iubire când  în braţe iubita ţi-o culci s-o păstrezi caldă în amintire, dar de-s false sau pline de fiere, te trezeşti c-ai în suflet o ţeavă ce absoarbe etern o durere din bureţi cu venin şi otravă. Nu mai poţi să-ţi găseşti alinare, chiar de-o cauţi aiurea-n bodegi. Nu mai ai nici răbdare, nici stare şi nici vorbe cu nimeni să legi.

 

Răspuns la provocarea lui psi. 

Au mai răspuns:psi, virus,  scorpio, tibi, redsky, rokssana, cita, carmen, grişka, valentina, vero, dictaturajustiţiei