Cele şapte virtuţi ale bărbaţilor

Într-una din zile a venit Radu la mine, m-a luat de mână şi mi-a arătat Paradisul Pierdut. Nu, nu e vorba de acel paradis comun, ştiut de toată lumea, deja secătuit de inspiraţii şi imaginaţii. Eu fac o referire la blogul lui Papillon
Misogin un pic( mai mult poc, decât pic) Papillon reuşeşte să distingă variatele defecte sau păcate ale urmaşelor Evei. Şi, întocmai ca un fiu vrednic al lui Adam, nu doar că le dă în vileag dar, plin de condescendenţă faţă de semenii lui pe partea masculină, el şi ajută prin observaţii şi sfaturi demne de laudă, întreaga suflare bărbătească din toate timpurile trecute ori viitoare ce au cutezat să-i treacă pragul, cum să se descurce cu fiecare păcat în parte.
Mă gândeam să dau click pe altă pagină prin universul internaut (încă unul care cârteşte împotriva femeii, huh!) dar, citind cu maximă atenţie(şi curiozitate tipic feminină) cele şapte păcate atribuite suratelor, am observat că preafermecătorul autor lasă şi o notă subsidiară în care recunoaşte că şi bărbaţii au păcate (întărind astfel adevărul existenţei defectelor muiereşti, ce credeaţi!) şi invită, ba chiar provoacă, pe orice blogăriţă cititoare de prin Paradisul Pierdut să găsească ele aceste păcate ale bărbaţilor şi să le enunţe.
Ahaaa, deci musiul provoacă. Bineee.
Dar ca un făcut, deşi am întrebat în stânga şi în dreapta, nu am reuşit să aflu nici măcar un păcat. Ci doar virtuţi. Ba chiar un amic mi-a explicat că de fapt virtute vine din latinescul virtus care este un derivat din vir=bărbat, deci ceva specific bărbatului. Vă daţi seama dragele mele?! Păi acesta este cel mai tare argument cum că virtutea este o caracteristică a părţii masculine, nicidecum invers, ori asta înseamnă că a alătura două cuvinte precum femeie şi virtuoasă este de fapt un antagonism, o eroare teribilă care ne-a hrănit fals speranţa că am putea vreodată atinge asemenea prag.
Credeţi-mă, efectul brutalei descoperiri m-a lăsat mută. Vă daţi seama ce înseamnă asta pentru o femeie? Dar…cum nu am vrut să cad pradă deznădejdii, mi-am adunat toate forţele şi am făcut o cercetare amănunţită care m-a adus în pragul concluziei că noi, femeile, nu am mai fi atât de păcătoase dacă am înţelege pe deplin care sunt virtuţile bărbaţilor.
Aşa că, urmând modelul dizertaţiei lui Papillon, am să mă strădui, dragele mele, să vă dezvălui nu doar virtuţile bărbaţilor, cum le recunoaşteţi, cum puteţi acţiona în consecinţă dar, mai ales, cum puteţi profita de pe urma acestor calităţi, îmbunătăţind armonia de cuplu, ying-ul şi yang-ul convieţuirii în comun.

Cele şapte virtuţi ale bărbaţilor:(vedeţi ce crud? Sunt şapte virtuţi, de parcă ar vrea să-şi râdă soarta de noi şi de cele şapte păcate ale noastre)
1. Prietenia
Bărbaţii au această virtute de a putea fi prieteni devotaţi şi sinceri până la moarte. Ei pot fi prieteni cu foarte mulţi alţi bărbaţi, cu colegii de birou ori de şantier(depinde unde lucrează), cu vecinii de la bloc, cu băieţii de la service unde îşi repară maşina ori cu tipii care vin şi joacă baschet sau fotbal pe macadam. Uşurinţa cu care leagă aceste prietenii, dar mai ales menţinerea acestor relaţii de-a lungul timpului este o chestiune nativă. În fond subiectele discutate între ei nu sunt decât trei, mari şi tari: maşinile, fotbalul şi femeile( nu neapărat în această ordine). Cum timpul petrecut împreună cu prietenii se poate prelungi de la job la bere, de la treburile gospodăreşti la bere sau de pe terenul de sport tot la bere, eu vă sfătuiesc sincer să nu-l sâcâiţi cu întrebări de genul unde ai fost, cu cine, dar ce aţi discutat, de ce vii aşa târziu?-şi tot felul de angoase care nu fac decât să vă amărească şi mai tare accentuând rata de creştere a ridurilor. Oricum nu rezolvaţi nimic, ba din contră, veţi primi statutul de cicălitoare şi se va plânge de voi la fiecare întrunire cu băieţii creându-vă o imagine înspăimântătoare, chiar ridiculizându-vă. Cel mai bine este să profitaţi de aceste întruniri ale lui considerând timpul în care el este ocupat cu băieţii ca timp liber pentru voi. Folosiţi acest timp, mergeţi la coafor sau la Spa după care plimbaţi-vă relaxată prin oraş admirându-vă în vitrine (nu uitaţi că mersul pe jos face piciorul frumos) şi de fiecare dată povestiţi-i ce aţi făcut cu lux de amănunte: cât de bine vă simţiţi la salon, cât de tânăr şi cât de experimentat este hairstilistul şi ce relaxată vă simţiţi când vă şamponează părul, ce frumos este pe stradă şi cât de multă lume merge în plimbare şi tot felul de chestii din astea. Faptul că sunteţi mereu sinceră, îi povestiţi absolut tot ce aţi făcut în timpul petrecut fără el, arătându-vă plină de bună dispoziţie, aduce armonie în relaţia de cuplu, ba chiar aş marja până acolo încât să zic că îi va place atât de mult cât de bine ştiţi să vă distraţi singură încât va simţi nevoia să fie mai des companionul vostru.
2. Puterea
Bărbaţii sunt puternici. O să mă contraziceţi şi o spuneţi că asta nu e o virtute, ci o calitate. Trataţi-o ca pe o virtute, ba chiar arătaţi-i asta exclamând de fiecare dată când, suit pe scaun, schimbă vreo siguranţă la tabloul electric: Vai iubitule, ce puternic eşti! Se va simţi în admiraţia voastră, superior, un adevărat zeu. Nici nu ştiţi ce mult înseamnă pentru viaţa de cuplu. Ştiind că-l admiraţi din acest punct de vedere, chiar dacă constituţia lui fizică nu e chiar foarte avantajoasă, el va fi dornic să vă demonstreze, ori de câte ori are ocazia, că această virtute nu-l va părăsi indiferent de loc, timp sau vârstă. Nu veţi mai căra niciodată singură sacoşele de la piaţă, nu veţi mai muta niciodată singură mobilele prin casă în zilele de curăţenie, nu veţi mai duce niciodată singură covoarele la curăţat şi tot felul de alte treburi casnice covârşitoare pentru voi şi plicticoase pentru el. Dar nu uitaţi niciodată să exclamaţi cât de încântată sunteţi de faptul că doreşte să vă ajute şi cât de neajutorată aţi fi dacă nu ar fi el. Vă garantez că în timp, prin exerciţiu susţinut şi complimente nevinovate, dar atent gândite, chiar şi spălatul vaselor poate ajunge o demonstraţie de putere.
3. Dragostea
Ei da, bărbaţii sunt capabili să fie îndrăgostiţi în permanenţă. De fapt, nici nu contează de cine, important este să existe, în sfera lor de activitate, o nouă prezenţă feminină şi ei vor simţi subit că sunt capabili să se îndrăgostească şi vor profita de orice ocazie să-şi manifeste gesturile de tandreţe faţă de respectivele reprezentate ale sexului frumos, indiferent cine îl aşteaptă acasă.
Ştiu că asta poate să deranjeze puternic relaţia de cuplu(dacă se află, desigur) dar trebuie să învăţaţi să folosiţi această virtute a partenerului în favoarea voastră. Faptul că bărbaţii au libidoul foarte crescut este deja ştiut, demonstrat şi parademonstrat. Dar trebuie să nu uitaţi că există o vorbă veche care, referitor la rezistenţa în partidele de sex, spune că „bărbatul până poate iar femeia pân’la moarte”, drept care vă sfătuiesc să fiţi cât mai dispuse pentru partidele de sex dese şi în serii repetate. Împuşcaţi doi iepuri dintr-o dată cu o asemenea atitudine: consumaţi caloriile acumulate în plus în timpul zilei ( se ştie doar cât de eficientă este o partidă de sex, imaginaţi-vă numai ce consum de calorii înseamnă mai multe partide de sex fără pauze!) plus de asta partenerul voastră va fi extenuat de asemenea efort încât a doua zi nici dacă i-ar apărea în birou Kate Moss pe post de servilă secretară nu l-ar mai ajuta.
4. Cumpătarea
Se ştie doar că noi femeile suntem risipitoare într-un raport invers proporţional cu dorinţa bărbaţilor de a acumula. Bărbaţii sunt cumpătaţi, atât de cumpătaţi încât se simt de-a dreptul chinuiţi atunci când îi târâm după noi la shopping. Să vă mai explic faptul că a-l obliga să ne însoţească în zecile de magazine în care suntem capabile să probăm zeci de perechi de pantofi sau câteva fuste ori rochii nu va face decât să-l enerveze inutil şi să-l plictisească de moarte? Oricum nu ştie să facă diferenţa între pantofii sport sau cei semnaţi pilar abril, aşa că mai bine renunţaţi, Vă este mult mai util dacă este odihnit. Nu uitaţi însă, ori de câte ori mergeţi la shopping să-i luaţi câte un mic flecuşteţ: un fular, o batistă sau vreun tricou inscripţionat cu mesaj haios de genul: „sunt sex simbolul iubitei mele” cu care se va lăuda de fiecare dată când merge la fotbal. Treaba asta îi va gâdila amorul propriu şi îl va face mai generos cu bugetul acordat shoppingului, bucurie care nouă ne aduce zâmbetul pe buze şi un confort psihic deloc de neglijat.
5. Cavalerismul
Bărbaţii, genetic, sunt clădiţi în scopul de a-şi demonstra cavalerismul. Societatea actuală, din păcate, nu le mai dă ocazia de a apărea călare pe un cal alb ori de câte ori se aude strigătul plin de disperare al unei domniţe la ananghie. Drept pentru care, nu ezitaţi să creaţi scenarii în care el să fie eroul principal, cavalerul călare pe mustang(dacă nu e Ford, merge şi orice alt bolid cu minim de 140 Cp şi anvelope de minim 195/65/15). Se ştie doar ce compensează maşinile cu ampatament mărit şi număr mare de cai putere. Nevoia de a fi util, ce credeaţi?! Nu vă sfiiţi să-i atingeţi cu o mână schimbătorul de viteze exclamând uşor speriată şi emoţionată: Vai dragă dar ce mare este! Credeţi-mă, ţine de fiecare dată. Pentru bărbaţi, mărimea chiar contează. Aţi auzit vreodată vreun bărbat spunând: A mea e mică? La maşină mă refeream.
Plus că, atingerea schimbătorului de viteze în timpul mersului este o mişcare sexual sugestivă care stimulează în mod plăcut imaginaţia unui bărbat. Asta vă acordă garanţia că atenţia lui nu va fi niciodată deranjată de apariţia unei alte posibile domniţe la anaghie aflată pe trotuarul de vis a vis.
6. Dragostea filială
Bărbaţii rămân fideli iubirii de soră, dar mai ales de mamă. Pentru el, femeile din familia lui, cele cu care se înrudeşte prin sânge, sunt puse pe piedestal pentru toată viaţa. Aşa că nu vă sfătuiesc să le faceţi concurenţă. Vă bateţi cu morile de vânt. Chiar dacă aveţi dreptate, sorţii vă sunt potrivnici. Nu-i reproşaţi niciodată partenerului că e sub fusta maică-sii(chit că e adevărat în marea majoritate a cazurilor). Acest gen de reproş vi se poate întoarce în orice secundă împotrivă oricând va exista un exemplu cât de mic gen: tu nu faci sarmale ca mama şi nici nu-mi calci cămăşile ca ea. Sunt exemple care vă subminează tot respectul câştigat prin luptă dreaptă. Drept pentru care vă sfătuiesc să profitaţi de această virtute, folosiţi-o în interesul voastră,împrieteniţi-vă cu soacra(ştiu, pare imposibil), nici nu ştiţi câte foloase puteţi trage. Arătaţi-vă dornică de a-i învăţa reţetele şi veţi vedea cum va apărea soacra să vă gătească, în scop instructiv desigur. Nu excludeţi posibilitatea ca într-o zi şi voi să ajungeţi mame de băieţi, deci automat soacre de nurori. Aşa că profitaţi şi luaţi lecţii gratuit de la maestra de gen.
Dacă, totuşi, apar diferende cu distinsa doamnă creând situaţii de criză, nu vă spălaţi rufele în public. Discutaţi aspectele crizelor cu partenerul, dar doar în pat. Nici nu aveţi idee cât teren puteţi câştiga în inima lui la lumina slabă a unor lumânări parfumate în intimitatea dormitorului.
7. Hipogamia
Această virtute este în opoziţie cu un puternic păcat feminin. Adică dacă la femei este considerat un păcat faptul că-şi doresc bărbaţi mai puternici ca ele, care să le asigure un trai decent, superiori din extrem de multe alte puncte de vedere, ei bine la bărbaţi e invers- Ei îşi doresc femei inferioare, poate nu neapărat din punct de vedere intelectual(oricum nivelul intelectual al unei femei nu este considerat niciodată o treaptă de superioritate, chiar dacă femeia respectivă a şi luat vreun nobel, sau ceva de genul). Dar, pentru bărbaţi, hipogamia este o măsură de asigurare a fidelizării, citez:” (…) în societăţile cu un nivel ridicat de inegalitate de gen, femeile sunt mai susceptibile de hypergamie în beneficiul copiilor lor, in timp ce barbatii tind mai mult către hypogamie ca o modalitate de a asigura o fidelitate mai mare a partenerelor lor.” http://es.wikipedia.org/wiki/Hipergamia
Desigur că deşi am încercat să ating cât mai punctual cele şapte virtuţi ale bărbaţilor, subiectul în sine este mult mai complex şi necesită o dezbatere mult mai amplă.
Totuşi, chiar dacă partenerii voştri au cel puţin jumătate din virtuţile enunţate mai sus, acest lucru nu trebuie să vă sperie sau să vă pună în umbră. Nu uitaţi sfaturile pe care am încercat să le dau şi, desigur, orice iniţiativă menită să le pună în şi mai mare lumină calităţile este un beneficiu din punctul vostru de vedere.

Anunțuri

42 de gânduri despre „Cele şapte virtuţi ale bărbaţilor

  1. eu inteleg ca ai vrut sa fii ironica dar cred ca e cazul sa spunem lucrurilor pe nume si sa mutam de pe j punctul pe i acolo unde ii e locul; sincer dintre virtutile cele sapte (sau calitati sau ce-or fi ele) nu ai nimerit-o decat pe prima, celelalte au fost ratate lamentabil si nu din cauza ca n-ar fi asa (chestiune discutabila) ci prin prisma abordarii
    deci sa le luam pe rand si sa comentam ceea ce pare la prima vedere o analiza superficiala a virtutilor barbatesti::
    1) prietenia; asta da! comparand cu ceea ce inseamna prietenia la femei, ea poate fi considerata in cazul barbatilor o virtute; caci oricat de puternic ar parea sentimentul in cazul doamnelor, el se destrama ca un ciorap gaurit la calcai in momentul in care una din combatante apare cu un lucru nou; „vai draga cat de bine iti vine” spune inevitabil cealalta cu dintii stransi ca sa nu scape si continuarea care ramane lipita de cerul gurii „fire-ai a naibii sa fii, iar ti-a luat ala parfum (ciorapi, sutien, inel, masina, etc, dupa caz), ca nu va mai satura dumnezeu…”
    2) in cazul puterii, daca nu imi scapa ceva dar nu cred, sincopele in intelegerea sufletului barbatesc mi se par evidente; in orice femeie traieste o dalila; deci daca un barbat pare puternic asta se datoreaza faptului ca fie foarfecii nu au fost ascutiti, fie ca au fost rataciti ca de obicei in dulapiorul de la baie printre toate cele chestii femeesti; deci insistati cu cautatul foarfecilor…
    3) dragostea; la fel ca si la punctul doi imi pare o evidenta lipsa de intelegere; sufletul barbatului este un sac fara fund; chiar inainte de primul sarut mana femeii pipaie atent baierele sacului pe care le deschid pe nesimtite; si de aici incepe o sormoneala, fara ca barbatul sa se prinda de cele mai multe ori caci e lipit cu spatele de zid si cu mana pe pulpa femeii, incepe zic o sormoneala minutioasa a interiorului sacului; lovele este?! este!, masina este?! este! casa este?! este! vila la munte este?! bijuuri este?! parfumuri este?! vacante este?! amant este?! (oops… cred c-am gresit sacul, asta taiati)… ei cum va imaginati ca doamnele vor gasi vreodata si dragostea care e o chestie diafana si s-a scurs probabil chiar pe fundul sacului?!
    4) cumpatarea; ei, aici as vorbi mai degraba despre ratiune decat despre cumpatare; caci nu cumpatarea il face pe barbat sa nu arunce de zece ori mai multi bani pe o chestie care e identica cu alta doar ca nu are scrisul ala de mana frumos (ca de fabricat tot in china e fabricat nu va faceti griji) ci ratiunea; e adevarat pe de alta parte ca tot ratiunea asta despre care vorbim dispare subit cand produsele in cauza sunt servite pe un suport 90-60-90 cu picioare lungi si plete blonde
    5) cavalerism; aici interpretarea mi se pare de-a dreptul jignitoare, caci da barbatul roman e nascut sa fie cavaler; dar nu ii dati ocazia; cine mai vrea o plimbare in parc cu barca (dar yachtul unde ti-e domnule?!) sau pe sub castani sub clar de luna (da mergem de vreo juma de ora draga pe sub castan, nu mai ajungem odata la vila aia?!) sau cine mai astepta o floare oferita din inima (am cautat printre toate petalele si nu era niciun inel, vezi ca l-ai pierdut pe undeva; sau nu l-ai pus?!?!?!) si apoi daca studiem etimologia cuvantului (cavaler = in roma antică – membru al ordinului ecvestru) vom vedea ca acest termen vine de la cal si nu de la masina; deci doamnele care exclama entuziasmate „vai ce mare e” nu se refera la teava de esapament ci la cu totul altceva
    6) dragostea filiala; e drea dreptul hilar sa comentam acest aspect, dar o s-o fac doar pentru a arata lumii intregi adevarul; barbatii nu au o aplecare aparte spre femeile din familie dar cum naiba sa nu se plece cand nevestele le-ar rupe bucati, le-ar da prin masina de tocat, le-ar imbiba cu sare si piper si apoi le-ar imprastia maidanezilor din spatele blocului pe bietele mame-soacre…
    7) si in fine hipogamia, ca m-ati inebunit cu termenii astia, de unde i-oti fi scos; pe langa faptul ca termenul este impropriu folosit (vezi dex, „hipo – referitor la un cal” si „gamie – referitor la casatorie” – deci lucrurile stau tocmai invers), abordarea problemei este evident nefericita, caci la barbati nu conteaza calitatea ci cantitatea; poate doamna sa aiba trei nobeluri si sa fie frumoasa coz, care va sa zica n-o sa fie in vecii vecilor niciodata singura…

    acestea fiind zise cred ca o revizuire a documentului pe baza acestor informatii de insider este imperios necesara…
    zi buna!

    • Moşule, Moşule, rău trebuie să te mai fi scuturat scrierea mea, dorită a fi un pic nichiperce şi nătăfleaţă :))))) Dar cred că ai citit articolul de bază, cel scris de Papillon. Oare de ce simt io aşa, în foru’ meu interior, că, citindu-l pe Papillon, ai cam zâmbit mânzeşte satisfăcut scărpinându-te în barbă bucuros că s-a mai găsit unul care să aibe curaj să le-o tragă(scriptic vorbind) neruşinatelor ăstora care altă treabă nu au decât să vă facă, vouă bărbaţilor, viaţa grea.
      Dar, eu zic că să nu uiţi matale, Moşule dragă, că deviza acestui blog: „Dacă scriem poveşti nu înseamnă că nu au un sâmbure de adevăr, dacă au un sâmbure de adevăr nu înseamnă că trebuie să credeţi chiar tot ce e scris” nu este degeaba aleasă şi mai ales să nu uiţi că indiferent ce am face, noi sau voi, tot în jurul acestui război al sexelor ne vom învârti pentru simplul motiv că nu putem trăi unii fără ceilalţi.
      Dacă ţi-am părut misandră, îmi pare rău. Chiar nu-s 😀

      • 🙂 mmm… mi-era mie c-ai s-o iei in serios, macar pe-o parte; dar nu-i decat o joaca cucuvintele si am profitat ca-mi ridicara-ti mingea tu si papillon…
        e doar o gluma de la un capat la altul (desi cum spui si tu, olecuta de sambure de adevar are 🙂 )
        sper sa nu te fi suparat ca „te-am criticat” asa de tare; data viitoare dau mai usor… 🙂

      • da de unde Moşule! Mie drept să spun, chiar mi-a făcut plăcere să-ţi citesc lungul comentariu. Aparte că îl consider o dovadă de consideraţiune, dat fiind faptul că eşti, de felul matale, cam zgârcit (pardon, cumpătat :D) cu vorbele mătăluţă prin alte comentarii, dar mi-a făcut o plăcere imensă să mi te imaginez surescitat, oleacă roşu la faţă, agitând un deget (cel arătător desigur) prin aer în timp ce scriai fulger dizertaţia. O atâta maximă atenţiune din partea matale nici că speram 😛
        Mă simt onorată. parol!
        P.S. Ştiu că ştii de glumă!

    • Huh, Viruse, când mi-a apărut în bandă, jos în dreapta, mesaj că am comentariu de la virusverbalis mi-a stat inima. Mă gândeam că am îmbulinat-o dacă m-ai luat în balon scriindu-mi vreun pamflet din ăla de al tău. Bine că ştii de glumă. Onoarea mea este salvată 😀

  2. Dacă e s-o spunem p’aia dreaptă e că păcatul tău Miţo, e că m-ai trimis să cetesc articolu’ lu’ nenea fluturaşu’, iar păcatul meu e că m-am dus să-l cetesc. 😀

      • Trimiterea la blogul cu pricina este cat se poate de binevenita. Doar trebuie sa stim pe ce lume traim (nu?), cum stam si ce leafa luam. Cele insirate acolo (despre femei) sunt adevarate 100%. Doar ca sunt valabile si pentru barbati (in proportie de cam 110%)… Specia de… Doar ca asa face omul nostru, se ascunde pe sine in grup, ba dupa natie, ba dupa rasa, ba dupa religie, ba dupa orientare politica, ba dupa regn. Acuma na, trebuia sa se ascunda cineva si dupa sex (in special asexuatii). La urma urmei este foarte greu de intretinut un razboi intre femei si barbati pentru ca (vorba lui Woody Allen sau lui Dan Puric, nu-mi amintesc exact) se fraternizeaza prea mult cu dusmanul.

      • Sinceră să fiu, apropo de acest citat, daţi-mi voie să contracarez cu unul spus de un şi mai celebru personaj: „Niciodată femeile nu sunt mai puternice, decât după ce au fost înfrânte”-Honore de Balzac. Aşa că, parcă-parcă, aş înţelege lamentaţia din citatul dat exemplu de domnia voastră 😀

  3. Ai dovedit cu acest articol ca ai citit foarte bine psihologia unui anumit gen de barbati. In realitate acest tipar masculin este doar mai des promovat in filme si scenete pentru ca majoritatea nu se incadreaza!.

  4. Pingback: Cele şapte virtuţi ale bărbaţilor | Un blog de poveste | BunDeCitit.ro

  5. Coano Mitzaa, vai ce blog mare, frumos si cu atatia musafiri ai mata. Foarte frumos. Sa-ti traiasca. Se vede ca esti profesionista si nu un parlit de amator ca mine. Daca abordezi teme de astea mai controversate (gen barbati-femei) sa te astepti sa-ti sara lumea in cap. Unii se vor simti ofensati pentru ca li se prezinta o altfel de lume fata de stiu ei, altii se vor simiti ofensati pentru ca nimeni nu le da lorlectii intrucat ei stiu cel mai bine etc. Asa ca blindeaza-te. Femeile care nu vor fi de acord se vor supara si vor pleca bombanind sau plangand. Barbatii in schimb vor sari la scandal. Dupa cum bine ai remarcat, barbatii DA sunt nascuti cu un soi de cavalerism care-i face sa sara in apararea femeilor (din pacate sar mai ales cand NU e cazul). Hai sa mai vedem intre-timp ce mai comenteaza distinsii tai oaspeti. Mai viu p’acilea.
    Sa ma scuzi matale si onor-invitatii daca am un limbaj cam de lemn. Sarumana.

    • Mă onorezi Papilloane când îmi zici că-s profesionistă, încaltea că-s amatoare. Şi apoi mătăluţă numa’ pârlit nu pari, lasă modestia în seama ălora de chiar au nevoie de ea. Dar dacă ţi-o face plăcere să mă cotrobăi mai bine (în blog adică) ai să vezi că temele poveştilor mele se învârt doar în jurul acestor subiecte bărbat-femeie dar îmbrăcate astfel încât să placă la toată lumea. Nu toţi suportă nuditatea 🙂
      Cât despre blindat….ce să zic? Sunt şi eu o femeie slabă, poate de multe ori naivă, ca mai toate celelalte 😀 Nu m-o pune nimenea la zid şi să dea cu pietre 😛
      Avantajul meu e că-s destul de bătrână să-mi pot permite a spune lucrurilor pe nume , dar destul de tânără cât să mă distreze la maxim asta.
      Îmi face plăcere că vii p-acilea, mi-e casa deschisă pentru toţi cei care găsesc plăceri prin camerele ei. Cât priveşte cei care comentează, sunt sigură de sinceritatea lor, dar ceea ce este întradevăr interesant este că la un asemenea subiect ai fi crezut că se vor găsi doamne care să conteste aşa virtuţi. Dar nu!

  6. Se zice,ca doar oamenii virtuosi au prieteni. Se mai zice ca pe aia care nu sunt virtuosi sa-i tratezi ca si cum ar fi si vor deveni si ei ca ailalti. Virtutile te pot transforma intr-un fistichiu, chiar intr-un pacatos arogant si-ti pot schimba foarte usor felul de-a fi. Desavarsirea in virtute, la fel ca si in infamie, nu prea exista. Sa ridice va rog,mana, cei care s-au crezut virtuosi dar a fost nevoie intotdeauna sa plateasca pentru altii…

    Cu migala si samburi de migdala, autoarea imbratiseaza de fapt dreptul barbatului de a-si defini un fel de etică de virtute in care apeleaza, ca primă instanţă, la acţiuni virtuoase mai degrabă decât la caracter.

  7. Mi-a luat ceva sa citesc pacatele unora si virtutile altora si sa mai si cuget la ele cu mintea deschisa (si fara ranchiuna).
    Tu Mitzo le-ai scris pe sleau si din viata, Papillon le-a cam scris din carti (sau din surse, treaba lui…). Nu ca n-ar avea dreptate si dumnealui pe ici, pe colo, dar stilul nu m-a convins. E drept ca subiectul e inepuizabil si ca nici daca ne-am apuca de colectat de la toata lumea, n-am strange tot si toate, insa pacatul de a generaliza apartine barbatilor si virtutea de a excela in ciuda pacatelor, apartine femeii.

  8. Rea, rea, rea. Mitzzaa rea! Fondul audio pe care ti-am citit cele 7 „virtuti” a fost un sasait continuu. M-am uita fugitiv prin colturi da n-am vazut decat o varza intr-un cos. La urma am mai dat o tura cu ochii si am incremenit. Varza era capul Gorgonei. Nu cred sa-mi treaca prea curand paralizia, dar cand mi-o trece sa te tii misoginism.

    • Hehehehe, Răducule, ce te tot vaiţi acuşilea ca o băbătie prinsă de vlăjgani şi nu mai striga „săriiiţi, viol, viol! sau mai bine, nu!” Că tu eşti di vină . Nu tu, cu mânuţa ta mi-ai scris linku’ lui Papillon şi te-ai râs la mine, ha? Chinuit vei fi d-acu 😛

  9. Acest articol trebuia intitulat „Mini curs de dresaj pentru neveste istețe”. Cu toate că noi bărbații avem un sistem de operare simplu și intuitiv, putând fi domesticiți cu destulă ușurință, există destule doamne și domnișoare care trebuie să-ți fie recunoscătoare pentru acest mic ghid și să se străduiască să-l pună în aplicare.

    • O, dar fie că ai cotrobăit bine pe aici să dai de vechitura asta (la articol mă refer)
      pfoai, oare de ce nu mă mir că tocmai pe acesta l-ai ales pentru comentariu?

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s