Obicei de sărbători, cunoscut în orice sat
E să taie un purcel, taman de Sf. Ignat
P-ormă facem un ospăţ. I se zice la pomană,
Fiindcă dăm la un alai un şoric şi-un pic de slană.
Şi aşa făcui şi io când îl apucai pe Ghiţă,
Doborându-l la pământ, ca să-l retez de codiţă
În guiţăreli aprinse prin zăpada afânată,
Speriat de al meu satâr şi de focul sub găleată.
Dar nu calculai prea bine,că suinul îngrăşat,
Îngrozit de tăvăleală şi festinu’ apropiat,
A ghicit că-i el actorul care o să stea la masă
Nu pe scaun, ci-n platoul cu muştar şi carne grasă!
Mă privi direct în ochi, guiţând rău, cu obidă,
Ca un taur furios, în spectacol la coridă
Şi apoi o luă la goană, prin pătul după hambar,
Speriind vreo două gâşte şi găina din cuibar!
Cu năsucuri îngheţate, sus pe gard printre uluci,
Doi copii dau din mânuţe, ca-n spectacolul de bâlci.
Au obrajii rumeniţi de la gerul de Ningău
Şi fac zgomot în tandem, dându-se de ceasul rău!
Că ei îl iubesc pe Ghiţă, nichiperci în bătătură,
Că-i tovarăşul de joacă de fug toţi pe arătură
Şi pe întindere-n câmpie, ei se simt toţi împăraţi,
Doi copii şi un purcel, plus o raţă. Parcă-s fraţi!
Am lăsat jivina-n pace şi l-om duce sub şopron
L-am scăpat de data asta, dar îl tai la Sf. Ion
Şi-o să fac prăpăd atuncea, când pe paie îl dobor,
C-o să chem şi măcelarii. Fac pomană cu sobor!
Deocamdată doi copii, cu năsucurile-n vânt
Pun spirale de beteală şi îngână vesel cânt
Lângă bradul de la munte, care este cel mai mare.
L-a adus taicu’ aseară şi e făr’ de-asemănare!
Par dintr-o dimensiune de poveste, de crăciun,
Un băiat şi o fetiţă ce, în noaptea de Ajun,
Vor cânta colinde vechi, bucuroşi că vine moşul,
Dar veseli şi pentru Ghiţă, că pe masă stă cocoşul!
Nici vinul nu mai e acru, este limpede-n pahare,
Toată lumea-i primenită, că e mare sărbătoare;
Şi sclipeşte toată casa, de la hornul cu şuruburi
Până-n tinda de la poartă şi-n coteţele de scânduri.
Eu v-am spus azi o poveste, scrisă pe-o felicitare
Şi doar mi-am imaginat restul, ca din întâmplare,
Aducând din amintiri timpuri de odinioară
Când eram cu toţi copii, în colind, pe ulicioară.
Mai trebuie să spun că poezia face parte din jocul de cuvinte născocit de psi?
:)) ”Ghita…nu te supara…da’ bun mai e soriciul tau !” :)))
–de pus in rama, poezia!
Ţi-am făcut un pic de poftă la şorici şi cărniţă?:D
da :))) si ceva vin fiert 😀
Pingback: PĂPUŞA(actul II) « Almanahe's Weblog
Pingback: Geneză cu 12 cuvinte impuse | VERONICISME
Pingback: duzina de cuvinte – 14 – usi « Rokssana's Blog
Pingback: psi-words » duzina de cuvinte- alegerea
Pingback: Duzina de cuvinte – « Tiberiuorasanu's Blog
Sa dai in porc cu-atata ura
Sa il vrei mort in batatura
Sa vrei sa-l mangai cu toporul
Si nimeni sa nu-i duca dorul
Imi pare sincer, lucru rau
Si zamislit in gandul tau
Arata precum un cosmar
Cel 25 din calendar.
Porcul este si el o viata
Pe care tu, de dimineata
Taman in ziua de Ignat
Il vrei defunct, executat
Iar carnea vrei s-o faci sorici
Ca de, e porc si nu arici.
Eu zic sa lasi porcii in pace
Ca lumea-i rea si n-ai ce-i face
Nu fi partas la genocid
Si ti-as sopti asa…. timid
Sa nu mai faci din porci carnati…
Cat lumea-i plina de barbati.
Dar nu văzuşi, măi frăţioare
Că rămăsăi cu ochii-n soare?
Că doi copii cu nasu’ roşu
Mă puseră să tai cocoşu?
Să-l scape ei pe amărât
Cu ochii mici şi negru rât,
Că-l strigă Ghiţă, parcă-i frate!
Şi gâştele le au surate!
Aşa că m-am milit oleacă
Şi pusei vin într-o bărdacă
Că-mi vine să dispar în lume
Că de Crăciun mâncăm legume!
În ce priveşte ăl cârnat
ce-l are orişice bărbat
Mi-e milă sincer ca să-l tai
Că e făcut doar ca să-l ai
În stare crudă, mişcătoare
Capabil să se umfle tare
Şi nu să-l pui prăjit pe masă
Să-l pape orice dubioasă 😀
îmi place carnea pe care-ai îndesat-o din condei,
ai dat-o prin maşina comediei, ai împănat-o cu mujdei,
chişca-i frecată cu mălai, gura s-o spurc îmi vine,
dar pofta-mi e în cui, deşi atârnă grea, bălind…
muşc însă mărul, fix cât să mi-o sting.
Eu toate astea le-am făcut
Cu un gând bine cunoscut
Să-mi fie masa mai bogată
Că-i lume multă adunată
Şi nu am oaspeţi oarecare
Că-i blogosfera mult prea mare
Da-s încântată că la mine
Vin cei aleşi. Aşa ca tine! 🙂
Ghita is cute
What is cute, dear Papi, the name or the pig? 😛
Both the name and the piglet
Ghiiiiiiiitaaaaaaaaaaaa
Păcătoaso!
Ne faci poftă de porcării? Ai uitat că încă mai suntem în post? Da? Bine faci! 😀
Păi care Tibi, că io mă gândesc să vă pregătesc de ignat deja. Nişte prieteni taie deja azi un animal din ăsta şi cică tre’ musai să-l pomenim, altfel se amăreşte carnea în găleată 😀
vai, vai, ce păcătoşi suntem!
🙂
m-ai lăsat făr de cuvinte
și-acu stau şi mă gândesc
și îți spun că-n loc de linte
tot cărniţă eu poftesc
şi în sara de ajun,
sară mândră şi frumoasă,
aşteptând pe moş crăciun
ghiţă va dansa pe masă.
Va pisico, ce tablou
Cu cârnaţi prăjiţi şi-un ou
Mămăligă de-a pripită
Şi cu carne de pe plită.
Dacă pui şi-o murătură
Jur că parcă-mi plouă-n gură!
Şi io, cică, acu’ postesc
Dar simt că păcătuiesc
Doar de mă simt ispitită
C-un pic de carne prăjită!
şi va sta la ghiţă-n gură
mândră poamă, murătură
şi-om da roată pe la mese
cu bucatele alese.
ce tablou, ce poftă-n gând!
şi îmi vine, pe cuvânt,
să ghicesc în lintea-mi deasă:
va veni moşul acasă?
doişpe reni de prin cuvinte
eu îţi spun de dinainte
c-am să vin la uşa ta
colindând colinda mea:
miau şi miau, mândră domniţă
aş pofti şi eu codiţă
de la ghiţă!
Dacă vii mereu la mine
Îţi promit, să ştii tu bine,
C-o să fac mereu festin
Cu bucate şi cu vin
Ceva caş în mămăligă
Şi-o pită pe tuturigă
ciulama cu moi ciuperci
şi plăcintă-n alivenci
sărmăluţe cu smântână
cu ardei iuţi pe la urmă
Sos tartar la muşchi prăjit
Ba şi-un chec mai rumenit.
Dar acuma că e post,
Mere coapte, că nu-i rost
Să nu curgă balele
că-nmoaie picioarele! 😛
tare fain le asezi….iar comentariile continua postarea …mai vin pe seara 🙂
Vino Rokssy, te-aşteptăm 🙂
Un cutit in gat, ceva? Stii ca Ghitza a inceput sa manuiasca suriu’?!
Măi, măi, io cre’că deja pohtiţi toţi acilişa la purceluşu’ meu 😛
Superb: si textul si… tandemul!
Mi-ai adus aminte de o experienta de Ignat pe care o voi scrie astazi!
Daca am vreme o sa incerc si eu o viersuiala cu voi… dar nu promit! Azi am treaba si, culmea, ma tin bine pe picioare (!) asa ca… nu am nici o scuza! 🙂
Cita abia aştept! 🙂
Eu l-am cunoscut pe alde Ghita
Atunci cand tata l-a transat.
Si ca sa nu mai fiu atat de curioasa,
Mi-a pus in mana-a lui ,,codita” 🙂
Chestie de altfel..adevarata!
Io cre’că toţi când am fost mici am fost speriaţi cu coada porcului. Barem pe mine, mă păcăleau de fiecare dată 😀
🙂 numai ca eu nu eram mica,eram deja fomeie maritata si nu stiam cum arata 🙂
Asa ca tata mi-a pus-o in mana si a zis sa o tin pana ii taie ,,coada” sa mi-o arate.Iar cand plictisita,am intrebat..mi-a zis ca o tin deja in mana de o gramada de vreme.
Iti dai seama ce show a fost acolo????
Pingback: Duzină de cuvinte…pentru Ghiţă | Un blog de poveste | BunDeCitit.ro
Pingback: DUZINA DE CUVINTE ” PRĂPĂD ” « Dictatura justitiei
Îmi plac grozav versurile tale! Şi povestea e frumoasă!
Mulţumesc, Vero 🙂
Pingback: Indiferenta | blog La Grig
Pingback: Geneză cu 12 cuvinte impuse | VERONICISME
Pingback: Duzina refolosită | VERONICISME
Am să îți spun pe șleau,
Poezioara ta, ah nevinovata,
M-a făcut să-mi iau
Cârnăciori de-am umplut covata.
N-am pricepere la versuri,
Recunosc cu modestie.
:))))))
La cât de pofticioşi sunteţi toţi mai că-mi vine să-mi fac o cârnăţărie 😀
Poem sublim. Care ne-asteapta sa-i fim hoti. Sa-l jefuim. Noi, noi, voi, voi, toti… toti. De unde rezulta ca tanti Mitzaa este unanista (l-a iertat pă Ghita, sacrificand cocosul). De aicia insa s-ar putea deduce si ca dânsa (slava Domnului) nu-i feminista ci feminina preferand de craciun compania cocusului (coq au vin) si nu a vreunui mizerabil porc. Din ne/fericire poemul, de o admirabila polivalenta, mai poate fi o ilustrare a faptului ca toti barbatii e porci si ca femeile au inima buna, capabile intotdeauna sa mai dea inca o sansa fiecarui porc. Asta in timp ce ele jumulesc si devoreaza la repezeala vreun cocos picat de fraier. Si pentru ca povestea se petrece de Craciun, din cand in cand, printre randuri se aud colinde. Ceea ce va doresc si d-voastra, martorilor acestui blog de poveste. %D%A
Doamne iartă-mă şi păzeşte-mă di păcătoşeniile carele le zisă musiu’ ista di dinsusu’ mieu, că io, fiinţă sensibiloasă şi naivă, nu-mi fu gându’ să păcătuiesc(ptiu, ptiu, ptiu, di trei ori, să-mi miroasă gura flori, că mi-s dinţii promoroacă di mentă şi busuioacă)şi că nici prin gând nu-mi trecu’, mie, să fiu amarnica păsăretului din bătătură jumulind cucoşu’ lăsând văduve cloţele şi că în gând şi faptă nu voii decât să nu-mi plângă copchii di mila guiţătorului carele mi-i supus în bătătură întomna ca un câne.
Şi te mai rog, Doamne, nu lua aminte la vorbele spuse di berbantu’ cu pricina, că ştiut îi faptu’ că io, neam di neamu’ mieu, n-am vorbitără sau gânditără cu zavistie despre partea bărbăteacă cum că-i de porc, căci precum se ştie şi porcu care e de parte bărbătească, tot suflet e şi el, încaltea mai dihai precum cucoşu’ dat faptu că-i mult mai mare şi mai greu şi având şi căpăţâna mai mare are, deci, şi creier mai mult, decât cucoşu’ adică.
Şi iartă-mă Doamne, că iar păcătuii în Post şi mă seduse gându’ numa’ la ăle dulci 😀 (Nu spui care :P)
Tare ,Mitzo, ce pot spune/Ghita este pe maini bune! :))
Viruse, Ghiţă este clar pe mâini adevărate. De măcelar 😀
În ăst an nu mai crescui un Ghiță.
Copiii mei să nu sughiță,
Si de Craciun pe masă fie o jumară,
Cu-n sac de plastic în plasuță, intru-n hală.
Banuți aveam la portofel, vă zic,
C-am dat la amanet un ghiul și un lănțic!
Cum jumatati de porc stăteau suiți în cui,
Luai două jumatati, parol vă spui!
Ajung cu sacu-n spate apoi acasă
Și deșertez jumățile pe masă.
Le-așez frumos șoricile în sus
Nu ziceți că atunci pe râs m-am pus?
Veti crede ca olteanu’ e tampit
De zice că-și luă porc… hermafrodit!
Parol, vă jur, să nu mai port căciula:
Jumate avea țâțe și-alta… ulă!
Nu va mai spun ce-am ras mai frate,
Caci capul pe o jumatate,
Juma de limba avea mai draga,
Si-alalta, nu va spun, una intreaga!
:))))))9
Vai, Nea Costache, râsei cu lacrimi!
Aşa deci, în primul rând omul a greşit că i-a dat nume animalului, în felul ăsta l-a „umanizat”. În spitale se întâmplă invers, pacientul nu are personalitate, nu are nume ci boala lui îl defineşte. „Mergi până la apendicita de la salonul 3 şi fă-i un calmant. Vezi şi ce tensiune are hernia din 4.”
În al doilea rând, soarta lu Ghiţă e pecetluită oricum. E lanţul trofic. Cred. Dar vom trăi şi vom vedea. Cred că vei urmări îndeaproape soarta porcului Ghiţă şi că ne vei ţine la curent. De regulă porcii veritabili sunt norocoşi.
Acuma şi tu Varatoane, păi dacă nu-i dădeam nume porcului, îmi zicea lumea că-s feministă fiindcă-i zic lu’ Ghiţă că e porc 😀
ce obiceiuri criminale… de sfantul ignat… saracul…
parca si acum, amintire din copilarie, aud vitatul si plansul porcilor in ajun de craciun…
chiar imi era mila… si ma gandeam… ce diferenta intre craciun si paste… ca porcii asa mare galagie fac… pe cand mieii, nu spun nimic… si nimeni nu stie de masacrarea lor…
dar… lasand la o parte povestea asta, despre mila de animale… versurile sunt super… pline de sare si piper… asa ca… la carnea lui ghita nu mai trebuie condimente…
felicitari, pentru post…
Bine ai venit Ovi pe aici. Şi mulţumesc pentru comentariu, dar vai, sper să nu te fi speriat versurile mele, nu de alta, dar dacă dai peste alte scrieri anume de pe aici, îmi este teamă să nu crezi că-s chiar….cremenală 😀
in nici un caz cremenala… tu ramai biciclista…
Ce sa zic Mitzo, urasc vegetarienii, pentru ca sunt un soi de oameni de o cruditate inimaginabila. Asa cum bine spui, porcul mai are o sansa sa fuga pe aratura, dar saraca salata, nu are nici cea mai mica sansa 😀
Ah, ce soartă am avut cu poezia asta. Dacă tăiam porcul eram o criminală sadică, dacă nu îl tai atunci sunt de o cruditate inimaginabilă 😛
Vai Ursule, prinde-te-ar vulpea, tăiaţi-ar…..nasul :))))
tare 😀
Complimentul este copleşitor.