Planul

Cabinetul inspira răceală. Mobilierul format doar din sticlă şi inox, cearceaful alb, perfect întins pe patul de consult, intrumentarul care strălucea în lumină, totul, absolut totul dădea o notă rece ambientului. Şi peste toate astea mirosul înţepător de dezinfectant, pregnant în fiecare încăpere, înteţea şi mai mult senzaţia de răceală.
Dar cu asta Karmela era obişnuită. Nu era prima dată când venea în cabinetul lui Paul. Pe Paul îl cunoscuse prin intermediul soţului ei, acum mai bine de cinci ani. Avea nevoie de un medic ginecolog şi Eric, proaspătul ei soţ şi deja al treilea, i l-a recomandat. A rămas, de atunci, medicul ei curant în care se încredea cu totul. Nu odată, acesta o ajutase să-şi rezolve discret numeroasele probleme de sănătate ivite ca rezultat al multiplelor ei escapade amoroase şi, deşi era prietenul cel mai bun al lui Eric, Karmela ştia că nu avea să o trădeze. Cecurile generoase pe care i le semna îi cumpărau nu doar prestaţia desăvârşită, dar mai ales tăcerea.
Astfel că, între Karmela şi Paul, se înfiripase o relaţie ca un soi de contract cu multe dedesubturi avându-i pe amândoi ca beneficiari în egală măsură.
De asta Karmela era obişnuită cu atmosfera rece a cabinetului. De fapt, niciodată nu acordase prea mare importanţă austerităţii de care dădea dovadă Paul, însă azi simţea pentru prima dată această răceală că pe un presentiment ciudat care îi strângea pielea într-un mod dureros.
I se făcu frig.
Bărbatul intră şi el în cabinet şi o privi, dar privirea lui nu exprima nimic bun.
-Ei, ce s-a mai întâmplat de data asta? Ştii că mă încred total în tine. Şi oricât ar fi de grav ştiu că nu ar putea fi ceva peste puterile tale.
-Mă tem că nu şi de data asta, draga mea.
Karmela începu să râdă zgomotos şi în timpul acesta îşi aprinse o ţigare dar abia îşi stăpânea emoţia şi asta se vedea prin tremurul nervos al buzelor .
-Hai şi nu mă mai fierbe. Zi-mi: mor?
-Da.
Răspunsul se auzi greu şi bolovănos,spărgând în mii de cioburi liniştea sufletului femeii.
-Ai o formă agravantă de cancer ovarian care avanseasă galopant şi care deja ţi-a cuprins tot aparatul reproducător. Nu am nici cea mai mică idee cum s-a întâmplat asta. La testele de acum două luni erai perfect ok. Dar în ritmul în care evoluează, nu ştiu, poate că ar fi bine ca într-o lună să-ţi pui toate lucrurile la punct în viaţă…..
Tăcerea se lăsă grea şi neagră peste cabinet. Într-un sfârşit, Karmela reuşi să apuce un băţ de chibrit şi când îl frecă de marginea cutiei, zgomotul făcut de scăpărarea pucioasei se auzi cu ecou.
Paul îi intinse un pahar de apă pe care femeia îl goli pe gât fără răsuflare.
-Desigur, dacă doreşti, refacem analizele. Sau căutăm alt laborator, eventual alt doctor, orice.
Femeia tăie aerul cu mâna într-un gest de respingere a propunerii. Îl cunoştea destul de bine pe Paul ca să ştie că acesta nu lansa niciodată teorii sau diagnostice neverificate de zeci de ori înainte.
-Şanse de prelungire….? Întrebă cu voce răguşită, dar mai mult ca să se audă pe sine însăşi.
-Poate a agoniei. Crede-mă, dacă ar exista vreun remediu, oricare, indiferent cât de scump ar fi, indiferent că ar fi ştiinţific sau dimpotrivă, deja ai şti. De câteva zile, de când ţi-am aflat rezultatele, m-am dat şi peste cap să aflu, dar realitatea este că forma maladiei este extraordinar de rară.
Nimeni nu a putut să mă ajute în vreun fel.
-La ce să mă aştept în următoarele săptămâni?
-Căderea părului, aproape instant, o slăbire bruscă a organismului datorită incapacităţii de asimilare, chiar dacă acum te simţi ok, efectele negative vor apărea negreşit, şi desigur nu în ultimul rând, vor apărea durerile atroce. Cam ca atacurile de acum o săptămână, când m-ai chemat urgent să te văd, doar că de data asta vor fi neîntrerupte cu toate că încă nu aş putea să prognostichez şi intensitatea lor. Te poţi baza însă pe mine în acordarea oricărui ajutor de ameliorare a durerilor. Voi fi lângă tine pas cu pas.
Karmela ascultă totul ca pe o sentinţă irevocabilă. Nu i se mişcă nici un muşchi de pe faţă, doar ochii trădau surpriza, eşecul, deznădejdea şi mai ales o dorinţă de a se termina totul. Într-o oră, de când era în cabinetul lui Paul, cerul căzuse peste ea, lumea explodase în mintea ei şi nimic nu i se mai părea important.
Nu o mai interesa nimic, ce naiba de lucruri să pună la punct? Putea să-şi ia averea sau bijuteriile cu ea? Nu, desigur? Mai conta acum că în urmă cu ceva timp îl anunţase pe Eric că s-a plictisit de el ca de o rochie veche şi că era hotărâtă să se despartă pentru totdeauna? Mai contau acum toate astea? Mai bine că nu a divorţat. N-are decât să-i rămână lui toată averea ei strânsă în cele două căsnicii anterioare. Oricum, copii nu avea, aşa că la ce bun să se mai gândească la asta? Şi ca un făcut diagnosticul nu o surprinsese atât de tare. Maică-sa murise de o formă de cancer destul de apropiată, dar asta de mult de tot, când ea era încă teribil de tânără şi îngrozitor de săracă. Îşi aduse aminte cum maică-sa, o femeie nespus de frumoasă, se topise văzând cu ochii sub privirile ei neputincioase.
-Vreau să plec acum.
Femeia se ridică atât de brusc din scaun încât îl surprinse pe medic.
-Te rog, mai rămâi draga mea. Nu pleca chiar acum. Ştiu că-ţi este greu, lasă-mă să te alin cumva.
-Auzi? Şi cam ce ar trebui să facem? Vrei să bocim împreună? Ştii că nu sunt genul. Hai lasă văicăreala şi fă-mi loc să ies de aici. Am nevoie urgentă de aer.
Ieşi în viteză, fără să se mai uite la Paul, fără să se lase atinse de el.
În stradă, ploaia rece de afară îi biciui obrazul udându-i cu stropii ei faţa lipsită de lacrimi.
Nu-i venea să creadă că acesta e sfârşitul deşi nu asta o speria cel mai tare. În fond, făcea parte dintre cei care îşi trăiseră viaţa la maximum. Avusese parte de tot ce şi-a dorit: banii pe care i-a visat, poziţia socială mult dorită, bărbaţii pe care i-a vrut. Viaţa nu-i refuzase nimic. Dar acum pusese stop fără să o întrebe şi pe ea dacă e de acord sau nu. Însă nu decizia Vieţii o înspăimânta cel mai tare, ci felul cum avea să sfârşească.
Perspectiva durerilor o făcea să înţepenească de spaimă iar peste asta căderea părului sau slăbiciunea până la invaliditate păreau deja chinurile iadului.
Ajunse la maşină dar când să deschidă uşa cheile îi scăpară pe caldarâm şi abia atunci îşi dădu seama că tremură de frică. Apoi simţi brusc cum un jet de lichid i se scurgea pe picior. Nu-i veni să creadă că se scăpase pe ea fără să ştie, şi asta în plină stradă.
Spaima ajunsese la apogeu, tremura atât de tare că abia reuşi să se strecoare în maşină. Doamne, calvarul deja începuse!
Stătu un pic cu fruntea sprijinită de volan, cât să reuşească să-şi stăpânească tremurul mâinilor şi al picioarelor, apoi porni încet motorul şi plecă de pe loc dar fără să o apuce pe drumul spre casă. Karmela alese drumul spre ieşire din oraş. Cum ajunse în autostradă călcă pedala de acceleraţie până la podea şi după ce atinse viteza maximă, ochi primul parapet din beton în care se înfipse cu toată forţa. Impactul fu atât de puternic că maşina se făcu armonică zburând în sus într-un arc de cerc şi întorcându-se înapoi trântindu-se puternic de asfaltul străzii şi explodând în mii şi mii de ţăndări.

********

Paul îşi umplu paharul cu brandy în care aşteptau liniştite patru cuburi de gheaţă. Se aşeză adânc în fotoliul greu şi-şi întinse picioarele pe taburetul din faţă suspinând uşor.
Uşa se deschise în spatele lui şi bărbatul văzu profilându-se în umbra de pe peretele din faţă silueta lui Eric.
-Credeam că nu ai să mai apari odată!
-A trebuit să alerg o groază. De o lună sunt într-o agitaţie neîntreruptă. Am avut o nebunie pe cap. Întâi la morgă, apoi cu funeraliile, pe urmă la avocat pentru moştenire şi apoi la firma de asigurare. Nebunii ăia tot cercetau posibilitatea unei sinucideri. Erau chiar foarte zeloşi, cred şi eu, nu e de colea să plăteşti o asigurare în valoare de un milion de euro, dar raportul celor de la poliţie a fost cât se poate de clar: accident cauzat de excesul de viteză. Nici nu le-a fost prea greu, antecedentele ei în depăşirea vitezei stăteau în topul ilegatăţilor ei rutiere.
Paul îl privi zâmbind pe Eric
-Da, ai dreptate. Plăcerea ei pentru viteză a fost cel mai important factor în decizia de a alege planul de bătaie.
Eric îşi turnă şi el un pahar de brandy şi continuă curios:
-Dar tu cum ai fost atât de sigur că se va urca în maşină şi va face acest gest nebunesc?
-Ştiam că ori de câte ori Karmela are probleme, primul ei impuls este să se urce în maşină şi să gonească fără ţintă, plus de asta, cunoşteam foarte bine povestea maică-sii, deşi ea habar nu avea că eu ştiu. Totul a fost să-i induc spaima necesară pentru a alege să facă gestul extrem.
-Am văzut pe camera de luat vederi când a plecat de la tine. Realmente femeia s-a pişat pe ea de frică. Pot să spun că eşti un adevărat maestru, să o sperii în halul acesta.
-Dragul meu, ţi-am mai spus de atâtea ori. Totul ţine de o cunoaştere cât mai amănunţită a psihicului subiectului cu care lucrezi. Pe Karmela nu a speriat-o niciodată moartea. Pe ea o speriau, mai degrabă, aparenţele. Modul cum era văzută de alţii. Este adevărat, m-am ajutat şi de câteva pastile ce stimulează puternic aparatul urinar şi care erau dizolvate în paharul cu apă pe care îl aveam gata pregătit pentru ea. De fapt nici nu a avut habar ce i se întâmplă. Dar toate astea şi spectrul morţii iminente ce avea să o poarte pe lumea cealaltă în cea mai urâtă formă posibilă, ştii cât de mult ţinea să arate bine Karmela în ochii celorlalţi, ei bine, toate astea au făcut ca decizia ei să pară în proprii ei ochi ca ceva foarte normal.
-Bine că a ţinut planul. Tâmpita! Voia să divorţăm. Dacă nu ţinea figura, ne puteam lua liniştiţi adio de la averea ei şi de la asigurare. Acum, ca unic moştenitor, putem să trăim liniştiţi.
Pfff, de aproape cinci ani o suport. Nu mă deranjau atât de mult escapadele ei amoroase, cât mă deranjau pretenţiile ei când voia să o satisfac. O nimfomană! Măcar de mi-ar fi plăcut femeile.
Eric pufni pe nas, dar Paul îl mângâie uşor pe braţ.
-Hei, hei, linişteste-te. Oricum, nu ai putea spune că am dus-o rău în toată perioada asta, nu-i aşa?
-Nu, nu ne-a lipsit nimic, dar am riscat destul să ajungem aici. Planul tău, destul de ingenios de altfel, s-a întins pe o perioadă nesperat de lungă.
-Dar ce-ai zice dacă ne-am băga într-o afacere nouă?
Paul mustăci întrebarea râzând din ochi către Eric
-O afacere nouă? Doamne sfinte, ce ţi-a mai trăsnit prin cap?
-Am dat peste o văduvă fabulos de bogată care altceva nu face decât să-şi risipească averea în încercarea de a lua legătura cu spiritul bărbatului ei mort de câţiva ani buni . Ei ce zici? Te bagi să fii fantoma decedatului?

Anunțuri

10 gânduri despre „Planul

  1. Super tare schiţa asta şi foarte autentic redată atmosfera.
    În prima parte, chiar mă gîndisem cît de nedreaptă este viaţa, bla bla, dar apoi, cînd am citit primele rînduri din cea de-a două parte, m-a bufnit rîsul: straşnic ai adus-o din condei. 🙂

      • Nu nu nuuu, chiar intrasem la idei. Ştiindu-te pusă pe şotii, chiar mă întrebam: să-şi fi schimbat Miţa, stilul? 🙄
        Apoi, mi-a venit inima la loc: neeee, este tot Miţa cea plină de haz 😛 şi de har!

        ps. ce-mi place, este că le-ai tras o castană pe cinste celor doi. Nici eu nu prea sînt corect politic, şi mă mîndresc cu asta. 🙂

      • Sinceră să fiu, nu m-am gândit neapărat să le trag o castană, cât mai degrabă să ofer o explicaţie corespunzătoare stilului de viaţă, destul de aventuros, al Karmelei, dar nici cât să fac lumea să-i fie prea tare milă de ea. Dar probabil ai observat că, la final, nu am vrut să am nici un personaj pozitiv în toată treaba asta.
        Fiecare din ei îşi „plăteşte” într-un fel sau altul greşelile. Femeia plăteşte cu moartea greşeala de a fi fost toată viaţa necinstită dar se autoabsolvă prin gestul suprem, bărbaţii însă plătesc cu o viaţă plină de falsuri şi fără identitate precisă, faptul de a fi nişte farsori. Ai zice că ei şi? ei sunt cei mai câştigaţi. Da şi? Ce au câştigat? Nişte bani şi o viaţă fără viaţă? 😀

      • Unde sunt bani mulţi este cam greu să găseşti personaje pozitive.
        Iar castana am considerat a fi, chiar ticăloşia lor.
        Sper ca şi cei doi amorezi să devină pînă la urmă, pozitivi. Amîndoi. 😀

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s