Sertarul cu bikini

În sertarul de lemn, dintr-un nuc,
Stau, aruncaţi, într-un fel hăbăuc,
Mulţimi de bikini, de diverse culori
Ce-şi doresc un şef, inedit, apriori.

E un miting azi, cu pretenţii şi urne de vot
Pentru cei care au ambiţii de lider chilot
Şi vor ca să iasă preşedinţi de partid
Tocmai chiloţii cu miros, puternic, fetid.

Într-un colţ se ceartă bikini din tul
Cu fund de mătase şi-un aer destul,
Folosiţi prin budoare, sunt deja cunoscuţi,
Dar au faima de a fi preaputernic limbuţi.

Mai sunt şi bikinii ce au doar o miză,
Ei vor un lider să-i scoată din criză,
Să nu-i mai bârfească iar lumea, în jur,
Că stau toată ziua şi-s rupţi chiar în cur.

Dintr-o parte şuşotesc, cu iz de tertip,
Habotnici, chiloţii cu formă de slip,
Fiindcă ei strâng, cu multă putere
Forme molatice, ce gem de durere.

Afaceriştii, boxeri cu accent politruc,
Eleganţi don-juani, fumând din trabuc,
Nu vor să mai ştie de nici o platformă
Afişând, în falset, o silă enormă.

Ar mai fi chiloţii de stânga modernă,
Dar s-au tras de fire ca tanga eternă,
Căzând în propria cursă a unei intrigi ce ţese
Şi la orice pas râmân prizonieri între fese.

Dintr-o dată, peste grupul atât de galant,
Se auzi o voce cu un timbru şarmant,
Ce veni c-o idee, perfect salvatoare,
Să se-aleagă un lider ce n-are culoare.

Un chilot din material egal, transparent,
Să arate la toţi ce-i ascuns, iminent,
Eventual de lungime perfectă, în jos,
Şi să nu le mai intre, perfid ca o lamă, la os.

Din păcate, acesta-i un vis, uşor, cam naiv
Nu poţi să conduci, fără a fi restrictiv.
Aşa c-au ales, ca lider, un chilot din bumbac
Că-i despot în miros şi-n vederi e opac.

 

Anunțuri

56 de gânduri despre „Sertarul cu bikini

  1. Pingback: Sertarul cu bikini | Un blog de poveste | BunDeCitit.ro

  2. Tanti Mitzo esti o vrajitoare. N-ai bagheta dar ai reusit din condei sa transformi animalele-n chiloti… (din aşeia care chiloteaza avioanili). Ai amestecat in versuri frumos ordonate fauna cu lenjeria ducand haosul pe noi culmi literar-artistice. Ma incearca sentimente contradictorii, sunt in dilema mai rau decat anumite organe cu dubla functionalitate… Sa ma râd sau sa ma bucur?… Sunt trist un pic pentru ca-n finalul epopeii anticipative n-a invins transparenta ci opacitatea… dar si pentru ca din atatea si atate articole vestimentare tocmai chilotii au ajuns la putere pe Arca lui Goe. Ca cetatean al goetetei protestez: Jos chilotii! Sus fustele! Toate panzele sus…

    • Nici că aşteptam altufeliu de răspuns acilişa. din partea domniei dumitale, musiu Goe.
      Dară îmi pare bine, deci, că am simţit oleacă de sentiment în comun cu mătăluţă.
      Şi-mi pare bine dacă te-am destins. Deocamdată în haz. 😀

    • Dacă te nemultumeşte opacitatea, trage-te Dom Goe în folie strech! Cica asta mentine intact castravetilor aia 99% H2O. Apoi poti renunta la pantalon ca nu te mai trage corentu’ ! 😛

  3. Si pentru ca nu mai e mult pana cand vara la mare si la soare te-as intreba daca sti care-i diferenta intre bikini de acum si cei de acum 100 de ani. E-he-hei… Acum 100 de ani desfaceai snurul ca sa vezi curul, acum desfaci curul ca sa vezi snurul… Sau mai bine mergem la Vama Veche…

    • Eeeeei, acuşica şi matale, dom Goe, crezi că umblu în budigăi ca pe vremea Miţei?
      Şi, drept să-ţi spui, aş merge la Vamă, da’ numai de-mi promiţi că-mi iei nişte şlapi să nu umblu desculţă şi să nimeresc naiba în fr’un ac de seringă sau mai ştiu io ce…

  4. Pingback: Absurdul de zi cu zi. Comunicarea « (b)Arca lui goE

  5. Chilot trebuie sa mai fii, inchipuindu-ti ca ai dreptul sa le porti barbatilor lacomia si femeilor minciuna. Si ce pavaza mai buna pentr-un prost, decat chilotul celui vrednic !

  6. Pingback: Sertarul cu bikini

  7. Imi aduce aminte de o discutie intre mama si fiica.”Ei mami, cum arat cu noii mei bikini ?”
    „Ce sa zic fetita draga, daca pe vremea mea ar fi existat asa ceva, ai fi fost cu 5 ani mai in varsta ..”
    Ca de obicei, esti o artista a condeiului , dar asta ti-am spus de mult , nu fac decat sa ma repet 🙂

    • Aaaa, bine m-ai găsit, Florine. Am trecut pe la tine, dar m-am gândit că vezi tu că am plecat de la vechea adresă, cumva, fără să-ţi spun eu 🙂

  8. Am citit, m-am ruşinat !
    Oare, Doamne, nu-i păcat
    să vorbeşti despre chiloţi,
    să ne dai pildă la toţi ?!

    Zici că nu, aşa o fi !
    Însă teamă tare mi-i
    că nu toţi or fi de-acord
    să îi critici în ăst mod!

    E posibil, zic şi eu,
    să încerce, mai mereu,
    din prea multă răzbunare,
    te-ar lăsa cu fundu-n soare !

    Ca să-nveţi şi tu, odată:
    Lumea asta e lăsată,
    să trăim în ea cu toţi,
    da-i condusă de „chiloţi”!

    • Asta mă gândeam şi eu
      Da’ n-am scris de capu’ meu,
      Doar că vezi, măi Căpcăune,
      Poa’ să facă lumea spume,
      Io vreau lumea ca să vadă
      Cât poate fi de năroadă,
      Că acuş’ vine votarea
      Şi-o să iasă, iar, culoarea,
      Taman cea mai căcănie.
      Să ţi-o zic? Las’ că se ştie!
      Uite aşa călcai io apa,
      Machea, o pricepe iapa?
      Când s-o duce iar la vot
      Să nu scoaţă fr’un chilot
      Din ăla sucit în cur
      Şi mânjit, tot, împrejur!

      • Pan’ la urma, bag de seama,
        Nu chilotii-s o problema,
        Nici croiala, bat-o vina
        Ci, ma rog…stercobilina…

      • Este drept şi-adevărat
        Mai precis, despre „rahat”
        Noi vorbeam. Chestii banale,
        Cinstind căile anale,
        Şi pe cele ce astupă
        Fundul, ca o presetupă,
        Scoţând, tainic, la iveală
        Periodic, o vrăjeală,
        D-aia ca-n televizor
        S-aburească un popor! 😀

      • E frumos că vrei şi poţi
        să ne spui : să nu fim tonţi ,
        la votare ! Dar, românul, doar se ştie,
        suferă de-a sa prostie !

        Când votăm, doar eşti convinsă.
        Nu mai ţine de ştiinţă,
        Este clar, o ştim cu toţii,
        Mulţi gîndesc chiar cu chiloţii.

        Cert e doar c-abia pe urmă
        îşi dau seamă că nu-i glumă.
        Vin alţi ani de sărăcie,
        de culoare căcănie.

        Pân’la urmă, experinţa
        ne spune că existenţa
        celor mulţi, buni doar la vot,
        e mai rea ca de chilot.

      • Zic să facem adunare,
        Să vorbim despre votare,
        Să vedem de s-ar pricepe
        Că verzele nu sunt cepe,
        Nici măgarii nu sunt boi
        Şi nici caprele nu-s oi.
        Da’ mi-e teamă, ca şi tine
        Că nu ne-ar pricepe nime’
        Şi că geaba batem gura.
        Mai rău! Chiar stârni-vom ura
        Aşa că, prefer pamfletul,
        Că e acru ca oţetul
        Şi-oi băga în dos bastonul
        Să priceapă şi bizonul,
        Trezind pe cel de leşină
        Ameţit de vreo băşină,
        Trasă de fr’un candidat
        Pentru ăst electorat!

      • De minţit, chiar nu e greu !
        Doare doar, că, mai mereu,
        toţi sperăm că, de-astă dată
        o s-o facem de tot lată !

        Ne loveşte amnezia
        când sperăm că, România,
        se va duce spre progres.
        Vine „Ceaşcă” la congres ?

        Zic, deci, clar, ne strâng chiloţii,
        de ne păcălim, ca tonţii,
        iarăşi s-acceptăm minciuna
        de ne-ondrugă ăştia-ntruna ?

        Mi se urcă-n cap toţi dracii,
        nu mai vreu să fim „săracii”!
        Sper la trai în demnitate,
        Plec, deci, în străinătate !

      • Uite vezi? D-aia nu-mi place
        Să vorbesc ce nu-mi dă pace,
        Fiindcă aflu, cu stupoare,
        Cum plecaţi, în lumea mare.
        Numa’ io, bătu-m-ar vina,
        Rămân ca să sting lumina!

      • Stai pe pace, fii senină !
        Ca să stingi acea lumină
        nu-ţi trebe vreo şcoală’naltă,
        se va stnge deîndată!
        Asta vede orişicine,
        hai în lume-acu’, cu mine !

      • Doamne sfinte, Căpcăune
        Vrei să fug cu tine-n lume?
        Păi am casă şi copchil,
        Muşamale din vinil,
        Angarale, câte vrei!
        Nu-s parale, două-trei!
        Şi, să-ţi spui, sunt cam babetă,
        Nu fug nici pe bicicletă.
        Da’ de eram don’şoară,
        N-aşteptam a doua oară.
        Poate că puneam şi botul
        Te luam de bărbat, cu totul! 😀

      • Vorbeam doar la figurat!
        Da’, de mă luai de bărbat,
        dădeam de vinovăţie,
        că făceam şi bigamie.
        Dă-le-noclo de-angarale!
        Cum să cred io că, matale,
        chiar babetă, cum pretinzi,
        mai aştepţi, de la oglinzi,
        fericire? Nu, pe bune,
        Dacă ai fugi în lume
        şansa ta ar fi doar una:
        lume-ar zice „Vai, nebuna!” 🙂

      • Ştiu că-ţi râzi, acu’, în barbă
        Că mă leg de-un fir de iarbă
        Şi că n-aş fugi în lume
        Pentru nici un ban, pe bune!
        Aşa-s io, mă simt legată,
        Şi de mamă, şi de tată,
        De pridvorul plin de flori
        De ogorul plin de ciori,
        Sau beteaua din catrinţă.
        Că n-am altă suferinţă,
        Iar de-i rău sau de e bine,
        Ştiu să am grijă de mine.
        Şi-am puteri, să duc în spate
        Bucurii şi griji. De toate!
        Rău îmi pare, jur pe zei,
        Că nu-s şi semenii mei
        Dăltuiţi ca să priceapă
        Că Norocul nu-i vreo ţeapă,
        Şi ţi-l faci doar de munceşti
        Nu s-aştepţi ca să primeşti.
        Cum spuneam, doar lideri hoţi
        Ne răsar, ca din chiloţi,
        Şi românu’ fraierit
        Iar e azi nenorocit
        De „oameni”, şi n-au idee
        Că maşina merge cheie
        Numai de-i dai carburanţi,
        Nu plăsuţe de doi sfanţi
        Ori găleţi mai colorate
        De „succesuri” agăţate.

  9. Miţă, drago, le-ai zis bine:
    Pantalonii jos! În vine!
    Iaca fac şi eu aici,
    o reclamă la piz…la iz…la miz…

    Românaşi şi româniţe
    luaţi-vă pe sub fustiţe
    ca s-aveţi un zbor uşor
    chiloţii Avi-a-Tor!!!

    M’orală:
    Pentru/de cădere
    ai nevoie doar de-o bere
    un mic mic, să-ncapă-n urnă
    votu’ pentru/de avânt,
    plus chiloţii-paraşută
    să te poţi că…ca urcând(în clasament)

    • Almanahe, dacă vrei
      Le-o zicem, de dumnezei!
      Să ne ţină minte toţi
      Că-i considerăm chiloţi,
      De poplin sau numa’ tetra,
      Ah, bloca-li-s-ar uretra!

  10. Pingback: Filmul si lacrima « Movie Zone

  11. Abraham Lincoln spunea „poţi să prosteşti toţi oamenii o parte din timp, sau poţi să prosteşti o parte din oameni tot timpul, dar nu poţi să prosteşti toţi oamenii, tot timpul”… cam asta ar fi morala si mesajul de spus catre „stapanire”

    Mitza & Capca…. un duet de comentarii cum nu am vazut de multisor. Felicitari ptr inspiratia avuta! As vrea sa „va vad” purtand o discutie voi doi „face-to-face”… ar iesi scantei cred ;))

    • Mulţumesc, în numele amândorura, pentru aprecierea din comentariu. Dar nu ştiu cum ar ieşi un duel între mine şi Căpcă1, probabil ne-ar pufni râsul şi s-ar alege praful de confruntarea face to face 😀

      • Huh, n-avusei ochelarii la mine şi auzind de Abraham Lincoln, nu’ş de ce îmi imaginai o astfel de scenă….abia cum văz că ai scris duet, nu duel. Hehehehe, îmi menţin părerea, tot ne-ar pufni râsul 😀

  12. Impresionat.Acum va raspund la intrebare.Aceasta e poezia care mi-a placut foarte! Acida si lucida analiza a situatiei politice si in fond, a conditiei umane. Dupa cea cu ploaia.Impresionat de duetul rimat Mitzaa- Capca.Exceptional dialog,efervescent si scanteietor.

    • Uşor dialogul, fiindcă şi interlocutorul mi-a fost pe măsură şi a „urcat mingea la fileu” pe gustul tuturor, făcând astfel totul mult, mult mai spectaculos.

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s