Bullshit is all around

Nu mi-a fost lene să scriu.
Prima dată a fost din cauză că s-a faultat MSoffice-ul. Habar nu am ce naiba a avut. Îi tot dădea înainte că cică nu-ș ce caracteristică descarcă și din cauza aia nu se deschide. Un timp am așteptat cuminte, gândind că, pasămite, caracteristica aia e mare cât datoria lui Căpcă la bancă și grea cât păcatul băuturii ce nu se desprinde de Tinicheaua. Pe urmă, cum era și normal, am apelat la un cunoscător. Mi-a zis că trebuie șters nu-ș ce și reinstalat încă odată. Și am acceptat. A durat vreo trei zile. Când l-am întrebat de ce a durat așa de mult, mi-a zis că nu, că i-au trebuit doar cinci minute, nu aveam decât un fel de ”bug”, cică, dar a dat peste poveștile mele și a citit una și apoi nu s-a mai desprins.
Chestia asta mi-a provocat un sentiment rece pe șira spinării, dar mi-am revenit urgent că mi-am adus aminte că, de regulă, toate tâmpeniile cele mai cretine, le țin doar la mine în cap. Oricum am verificat absolut tot ce am scris, să nu-mi fi scăpat totuși ceva și prin calculator. Neah! Aveam doar câteva povestiri erotice și una de-a dreptul pornografică, dar începeau mereu din a doua pagină a unor documente tehnice, grozav de plictisitoare, așa că nu l-a dus mintea să caute și pe acolo. Mai bine, altfel cred că nu-mi mai vedeam calculatorul curând.
Dacă citește acuma, sigur își dă palme peste frunte. Ha! Frate, nu scriu doar poezii și pamflete. Da, da, da. Scriu și povești cu pornache. Ce credeați? Și, bineînțeles, că eroii mei știu să facă sex. What a fuck! Numai voi, credeți, că știți?
Pfff, abia acum, pe măsură ce degetele îmi aleargă pe taste, îmi dau seama cât de mult mi-a lipsit plăcerea de a scrie.
Cuvintele îmi zboară pe ecran și eu mă simt amețită de ele, ca de un carusel ce se învârte sălbatic în mai multe planuri. Nu scriu de fapt nimic. E doar bullshit. Nu e nici poezie, nici pamflet, nici poveste cu sfârșit neașteptat.
E doar un imens BULLSHIT!
Prin fișierele mele zac câteva povești neterminate. Zău că nu am avut timp. Viața, însă, adică realitatea de dincoace de ecranul laptopului nu mi-a lăsat prea mult loc,în ultima perioadă, și pentru scris.
Uneori, când scriu, am impresia că trăiesc o realitate dublă. Un fel de altă viață unde, însă, pot fi ce personaj vreau eu. Pot fi rea, pot fi sarcastică și lipsită de politețurile obligatorii de zi cu zi, pot fi dramatică sau pot fi ironică, pot să miștocăresc pe cineva de care nu-mi place dar care, în fapt, poate fi o persoană onorabilă și pot aprecia pe cineva considerând-ul un fel de zeu cu senzația de amărăciune că acel cineva ar putea fi o adevărată jigodie. Dap, realitatea dublă oferită de internet dă aceste sentimente. Le dezvoltă, ca pe niște mici monștrii ce ne pun creierii pe moațe.
Din cauza asta, și din multe alte cauze, simt nevoia să evadez.
Unde? În realitatea absolută departe de internet.
Acolo unde bullshit is all around.
Asta nu înseamnă că nu mă întorc. Doar sunt dependentă de scris și de internet.