Tertipurile Domnului

Umplu cada cu apă caldă și sparg în ea două fiole cu esență de Eau du Jasmine. Aprind și două lumânări parfumate și intru cu totul în apa plină de spumă cu nuanțe liliachii. Bine că am avut timp aseară să trec pe la salon pentru epilat. Fetișcana de acolo, obișnuită cu mine să-i cer lucruri puține, a căscat ochii cât cepele când i-am spus că azi vreau epilare totală. „Dar doamna nu e obișnuită și o să se înroșească pielea rău de tot”. „Trece până mâine dimineață?” „D-da, cred că da” a bâguit cu teamă. „Bine, atunci dă-i drumul și arde-mi tot părul de pe mine, nu vreau să mai am nici un fir, pe nicăieri, ai înțeles?. Pe ni-că-ieri.” „S-sigur, cum zice doamna”.
După ce mă usuc de apă, scot placa din sertar și-mi întind tacticoasă părul până când toate firele îmi ajung mai jos de umeri. Îmi pun o cremă fină pe ten să-mi intre bine în porii deschiși și apoi mă dau cu pudră peste toată fața, pe gât și inclusiv pe decolteu. Mă uit în oglindă atentă să nu las urme aiurea pe gât și, mulțumită de culoarea prafului de pudră, întind bine din el și peste sâni, mai ales acea parte din sân care se vede din decolteu. Îmi creionez ochii cu tuș negru păstrând un puternic stil de vampă și-mi tapez părul ca să-mi stea înfoiat către creștet. Îmbrac o rochie dintr-un material cât mai ușor și azi, după atâta vreme, renunț la ștrampi ca să îmbrac o pereche de ciorapi fini, negri cu bandă adezivă. Îmi iau cizmele cu toc și platformă și mă privesc din nou în oglindă. Parcă aș fi altă femeie. Nu semăn deloc cu cucoana de ieri care se înghesuia printre toți piețarii să-și umple sacoșa cu legume și brânză. Îmbrăcată așa am senzația că par chiar mai slabă. Îmi împing țâțele mai sus prin sutienul cu push-up și mai controlez o dată să văd cum arăt din spate. Hai că nu-i rău. Chiloții sunt tanga și nu trebuie să mă mai gândesc dacă marginea lor iese în evidență prin rochia mulată peste cur.
Ca ultim retuș, iau din geantă un creion de buze închis la culoare cu care îmi conturez gura ca să pară mai plină după care îmi aplic un strat gros de ruj roșu strident. Ce bine că amândoi copii sunt în excursie cu școala! Nici unul nu m-ar recunoaște dacă m-ar vedea.
Mă uit la ceas. E deja târziu ca naiba. Înhaț grăbită telecomanda garajului și poșeta din cuier.
Ies pe ușă în viteză, mai mai să mă împiedic în tocuri pe scări. La dracu! Cu adidașii zbor dar în cizmele astea parcă-mi șade un băț înfipt în dos. Ah, și chiloții mi-au intrat între buci și mă strâng ca dracu. Mă uit să nu mă vadă nimeni și-mi bag mâna la spate, prin rochie, să trag de o margine de chilot. Parcă e mai bine acum.
Intru în mașină și dau cu spatele să ies din garaj. Când ajung în stradă, vreau să închid din telecomandă ușa garajului dar mă sperie o bufnitură puternică în capota mașinii. Mă uit în față și nu-mi vine să cred. Un bărbat ponosit stă căzut în fața mașinii mele. Tâmpitul ăsta o să-mi dea toate planurile peste cap. O furnicătură rece mă trece pe șira spinării. Deja sunt un car de draci.
Sar din mașină afară și mă năpustesc spre nenorocitul din fața mașinii. Te pomenești că dobitocul s-a rănit și mi-o fi zgâriat și mașinuța. Ca să nu mă las impresionată îl înjur birjărește și-l scuip cu putere în ochi. Din suflu îl nimeresc exact în gură. Îmi vine să râd, ce țintă am! dar nu vreau ca amărâtul să se prindă, așa că îl adun grămadă de pe jos. În timp ce-l țintuiesc de gard și-l cercetez atentă cu privirea, bag o mână în poșetă și adun pe pipăite câteva bancnote mototolite aruncate în grabă printre farduri și alte nimicuri existente.
Are ochii de culoare metalică, adânciți în găvanele marcate de o pereche de sprâncene lungi și arcuite, iar barba e un pic crescută ca și cum ar fi ratat,în mod voit, bărbieritul de dimineață. Mă aplec ușor peste el dar mirosul putred pe care îl degajă îmi provoacă o senzație de vomă. Hai că-i prea de tot!
Mă enervez iar așa că-i mai trag o înjurătură și-i îndes bancnotele mototolite în buzunar. Îl las acolo sprijinit de gard și mă arunc în mașină, plecând în trombă de pe loc.

Povestea este scrisă în oglindă la Jocurile Doamnei povestite de Mucegai

Update: cu siguranţă că va urma 😀

Anunțuri

26 de gânduri despre „Tertipurile Domnului

    • tu trebuie să citeşti în tandem la mine şi la mucegai. el a început primul. eu am continuat în oglindă voind să sucesc totul. lu mătăluţă îţi rămâne să ceteşti şi să-ţi râzi în barbă…

  1. Cred ca in maximum 5 zile eroina ar trebui sa zaca pe undeva printr-o inchisoare din Brazilia citind Cocosatul de la Notre-Dame in portgheza. In ziua urmatoare detinutilor li se da film ocazie cu care eroina vizioneaza ultima ecranizare a romanului Mizerabilii si, inspirandu-se-isi pune la cale evadarea. Cand reuseste sa se intoarca in Romania afla stupefiata ca boschetarul peste care a dat cu masina a devenit intre timp pirm-ministru. Eroina devine consilier la guvern. Presupun ca aveti de gand sa ne povestiti in episoadele vitoare, cu lux de amanunte, ce s-a intamplat in cele cinci zile scurse intre iesirea din garaj bucurestean (presupun) si intrarea in inchisoare.de la Sao Paulo 🙂

    • Aşi! Nu te grăbi aşa tare, domnule Goe. Vezi că e cu trimitere la o altă povestire.
      Dar aş putea pune pariu că finalul încă nu poate fi ghicit 😛

  2. Beţivu era chiar cel cu care trebuia să te întâlneşti….
    Pot detalia şi cum a ajuns în aşa hal, de nerecunoscut pentru tine.
    Toată cheia e cu săritul peste un bărbierit ….

  3. Vad ca te-ai reapucat serios de scris. Bun. Inseamna ca iarasi o sa ajung fruntas (poate chiar campion) printre cei numiti aici pe blogul tau. In maxim 2 sapt o sa mentionezi de mine. Numaratoarea a inceput.

  4. Aoleu, m-am accidentat si mi-am scrantit mintea. Cum dracu mai continui eu Jocurile Doamnei cu imaginatia in ghips?! Ma gandeam sa trisez si sa te las pe tine sa scrii prima . 😛

  5. Un tip vine la doctor cu eterna poveste bărbătească 😳
    Uite dle praful ăsta alb, îl presari pe sculă şi ai rezolvat problema !
    Vine tipul înapoi şi zice că n-a mers..
    Ia atunci praful ăsta negru ! Tot nimic !
    Ia galben, canci ! şi până la urmă îi dă un praf gri. Vine tipul în al 9 cer :
    Doctore face minuni, era să-mi omor nevasta-n plăceri, cu aşa ercţie de durată !
    – Eh, cimentul tot ciment, dragule …..

  6. Ajung la prânz acasă și eram decis a doua zi să mă Spovedesc. Îmi fac niște calcule, lucrez azi și mâine dimineață pregătesc lista. Lucrez ce lucrez și pe la 2 noaptea mă hotărăsc să mă culc. Aveam multe ore de nesomn la activ, mergeam spre 24. Și ușor încep să inchei treburile la calculator. 2 noaptea, lumina închisă… doar o veioză răspândea o lumină plăpândă și becul de pe hol ardea mai consistent. Cum priveam spre monitor, observ o lumină strălucitoare în colțul din dreapta-sus al ochiului drept. Era ca un soare care emana raze neregulate. Putem să văd câte ceva prin el dar nu detalii. Îmi zic în sine: Bă, distrusule. Ești rupt de oboseală. Mai stau ce mai stau și mare mi-a fost mirarea când am observat că lumina strălucitoare se extinde. În vreo 15 minute ochiul drept era complet acoperit și intrase și pe cel stâng.

    • ești sigur, sigur, că mie ai vrut să-mi scrii comentariul acesta? 🙂
      da măcar lămurește-mă ce ți s-a îmtâmplat mai departe că deja mă sufocă un pui de curiozitate.

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s