Indiferență

Îmi este indiferent
Dacă mergi pe stradă, agale,
Și arunci cu un gest violent
Chiștocul stors de buzele tale.

Îmi este indiferent
Când împingi bătrânii pe stradă,
Că nu vrei să fii mai atent
Și crezi că nu-i nimeni să vadă.

Îmi este indiferent
Când vorbești afectat romengleză
Duduind, caraghios, fără a fi coerent,
Ca un mic filistin cu vedere burgheză.

Îmi este indiferent
Că te crezi important și cu clasă,
Fiindcă n-ai fost nicicând absolvent
Al educației primite de-acasă.

Îmi este indiferent
Că te dai deștept, dar cu aer infect,
Că-i la modă acum un teribil curent,
A fi priceput la orice subiect.

Îmi este indiferent
Că te dai bogat, plictisit de avere
Dar n-ai pune, nici măcar aparent,
Vreun bănuț în palma ce-ți cere.

Și voi sta, la fel de indiferentă
Atunci când răbojul îți va fi plin
Iar tu vei plăti, în stare latentă,
Primind șuturi în dos pentr-un suflet hain.

dsc00483

 

 

 

 

 

 

Au mai scris, aflați în fața indiferenței, și ceilalți membri din clubul psi

Anunțuri

50 de gânduri despre „Indiferență

  1. Pentru toate cele care le-ai spus trebuie sa fim indiferenti. Genul acesta de oamanei isi gasesc hrana tocmai in admiratia ori invidia celor din jur si in dispretul total al valorilor reale.

    • Sinceră să fiu, abia așteptam ocazia să scriu despre așa ceva. Păcat că de cele mai multe ori am timpul drămuit cu zgârcenie, altfel intram mai adânc. În subiect 😀

  2. îmi pasă de fiecare lacrimă
    şi de fiecare floare,
    de zâmbetul ce în fereastră
    uneori moare
    dar exersez indiferenţa
    la tiv cu decenţa,
    în stare latentă
    tăcerea-i dementă.

  3. Pingback: În fața indiferenței … mă cutremur « Dictatura justitiei

  4. Pingback: Psiluneli- În faţa indiferenţei | Cățărătorii

  5. Doamnă….. Pur și simplu m-ați cucerit.!…..(.Spre părerea mea de rău)…., abia azi v-am descoperit, datorită dl.-ui Marcus pe care la fel îl admir nespus.. Dar precum se spune… Niciodată nu e prea tîrziu…. abia aștept să citesc , ceea ce tocmai am găsit..

    • Doamnă…Îmi faceți cinste!
      Bine ați venit pe aici. Blogul este deschis oricărui doritor de curiozități literare, mai mult sau mai puțin stilate.
      Nu vă sfiiți să cotrobăiți, să citiți și să criticați ceea ce vă vine la îndemână 🙂

      • Mulțumesc pt. invitație…Îmi plac mult oamenii care au într-adevăr ceva de spus…care au simțul umorului dezvoltat….și stilul dv… chiar e plăcut… și interesant….Faptul că sunt oameni ca dv. și ca dl.Marcus…fac viața ..să fie mai ușor de suportat și pt . asta vă mulțumesc .

  6. Ha ! Ha ! Asta e o poezie care le-ar place ff mult norvegienilor contemporani…deci am sa incerc sa o traduc in lb norvegiana si am s-o public pe blogul meu in lb norvegiana, (care trebuie totusi sa avertizez ca are audienta zero…ceea ce mie personal imi convine ca totusi e plin de erori gramaticale si de expresie generala). Cand o fi gata te anunt !

    • Dacă vorbeşti de blogul BISG aş zice că eşti modest în privinţa audienţei. Este adevărat că eu nu am habar ce vezi tu în propriile tale statistici, însă nu aş zice că nu dă nimeni pe acolo, adică nah, nu mă gândesc la mine care poate că nu apar atât de des, dar nici atât de rar încât să nu observ că există şi alte persoane care te citesc. Nu pot să critic erorile gramaticale în cazul tău, deşi nici nu le apreciez la careva, dar cred că tu eşti un caz particular şi asta fiindcă am observat că modul tău de exprimare dovedeşte o mare avalanşă de idei care, cel puţin asta e impresia mea, pur şi simplu nu pot fi stăpânite comportându-se anarhic, refuzând să se conformeze rigorilor impuse de retorică.

  7. Dintotdeauna salvarea artistilor a constat in abilitatea de a-si transforma frustrarile in arta. Un dar. Dar ce este arta? Nimeni nu stie. Poate poetul Marcus… Poate… sau poate nu. Foarte, foarte dragut poemul tau. Poate usor inegal, aratatnd din partea artistului egala indiferenta fata de pacatele banale cat si de cele mortale, fatale, de moarte. Dar foarte dragtz. Poate usor naiv si neglijent (in forme, in sensuri) si cam in proza, dar plin de stil si de pistil si plin de clasa, ba chiar de clase. Plin de poetice potentiale.

    Cred ca plecand de la acest poem dat (al contextului sau), in forma sa de baza, ai putea crea cateva variante, precum Eminescu cu „Mai am un singur dor”-ului såu, dorului tau. Desi nu-s poet, totusi, toate „deschiderile” ramase pretutindeni in dragutzul tau poem, parca, parca, m-ar imboldi sa-l rescriu si eu. Varianta Goe. Dar n-o sa-l rescriu pentru ca l-as strica. Poate doar cu ultima strofa as reformula-o:

    Voi fi si-atunci la fel, indiferentå
    Cand el råbojul lung iti va fi plin
    Tu vei plati murind. Voi fi absenta.
    Si suturi vei primi in sufletul hain.

    Merge? Oare ce-ar zice Alex Sttefanescu despre talentul meu poetic? Mai bine sa nu afle. Te pomenesti ca m-ar incadra intre Marcus si More…

    Foarte draguta si sugestia aluziva din final care transmite ideea ca artistului i-ar sta in putere sa-l salveze pe ticalosul cu sufletul hain, recuperandu-l in chiar clipa judecatii sale de apoi, daca ar vrea, daca nu s-ar lasa, din inertie, prada intiferentei la care-l forteaza azi chiar el, irecuperabilul ticalos.

    • Aş zice că ultima strofă e chiar mai bine scrisă decât mine. Poate fiindcă e aşa cum spuneţi, eu transform (sau doar încerc) propriile frustrări în artă şi, în acest caz, pana mea este tremurată de propriile-mi vibraţii, lunecând în afara stilului impus.
      Am să fiu mai atentă atunci când scriu, sau mai bine zis, am să încerc să nu mă mai grăbesc cu postarea lăsând un pic scrierea să se „aşeze”, ascunsă într-un sertar şi asupra căreia să revin când sufletul îmi e mai liniştit iar propriul ochi critic o să-i permită peniţei să corijeze, ferm de astă dată, naivităţile, accentuând nuanţele aşa cum ar trebui, dând plusul de valoare menit să facă cititorul să reflecteze asupra celor scrise. În culorile şi stilul potrivit.

  8. Aaaa, pai n-am niciun merit cåci, de fapt, m-am inspirat din poetul Erich Maria Remarque, sau… Rainer Maria Rilke, nu-mi dau seama.

    * * *
    Nu, nu cred c-ar trebui sa renuntati la spontaneitate. Asta este tot şicul d-voastra.

    • Aici mă pierdeţi. O dată pentru că din operele lui Erich Maria Remarque nu am citit decât „Nimic nou pe frontul de vest” carte foarte la modă într-o vreme şi îmi aduc aminte că am privit cu interes şi filmul care avea nişte recenzii mai mult decât extraordinare, dacă pot să mă exprim aşa. Cred că a luat şi ceva premiu, Oscar parcă. Şi mai ştiu că începusem să citesc „Trei camarazi” dar nu am terminat cartea datorită unor evenimente neaşteptate care mi-au întrerupt atunci lectura.Dar promit, cu ocazia asta, să scotocesc prin bibliotecă, sigur că o am rătăcită în vreunul din rafturi. Cât despre Rainer Maria Rilke nu pot aprecia cât reprezintă sursa inspiraţiei dumneavoastră din cel mai stupid motiv. Sunt ignorantă în ceea ce-l priveşte. Nu complet, dar destul cât să nu pot aprecia.

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s