Pamflet pițiponcesc

Într-un bar, la o parcare,
Două fete stau la masă,
Și poștesc dintr-o țigare
Că-s fugite de acasă.

De mai multe săptămâni
Au tras chiulul de la școală,
Însă le-au prins ăi bătrâni
Și ieri le-au făcut morală.

Cik am ajuns de groază,
Zice una, foarte tristă,
Tata spune k-s o loază
Shi k-am supt-o în batistă.

K-am îmbulinat-o, rău,
Iar babacu e capsat
Cik doar ard gazu, zău,
Shi cred că sunt în kkt!

-Mie mi-a dat la silabă,
Zice cea de-a doua fată,
Shi mi-a căpăcit o labă
De-am rămas km leshinată.

Poi mi-a zis k-s feisbucistă,
K nu stau decât pe net
K vrăjesc k-ș fi artistă,
Dar nu fac nimic koncret.

Shi cik să-mi fac bocceaua,
K i s-a umplut bidonul,
K nu tzine shandramaua
Shi mai bine trag oblonul!

Doi băieți, jmekeri de gang,
Le-au văzut pe mandoline
Cum se văietau, în slang,
C-o duceau rău și nu bine.

Ieri, babacii le-au promis
C-or să le mute departe
Și n-acceptă compromis,
Le vor cu burta pe carte.

-Nu fitzi triste-n pana mea!
Kiar de v-au tuflit babacii
Viatza asta v-ar fi grea
Hai cu noi, trăim k fratzii!

Hai cu noi, la tropa-tropa,
De datzi bine din popou
Vă plimbăm prin Europa
Shi vă scoatem din ghetou!

Fetele, când auziră,
Strânseră din buci, de frică
Și pe dată-și amintiră
Că cei 7 ani nu strică.

Și preferă o dojană
Dată de părinți cu drag
Decât un fățău cu blană
Să le-o tragă la nădrag.
profile_picture_by_bayareabuttcore-d5476j6

Anunțuri

66 de gânduri despre „Pamflet pițiponcesc

    • Sigur că nu e viitorul 😀
      Dar mie îmi place să râd. Râzi și tu cu mine 🙂 Habar nu ai cât m-am chinuit să-mi iasă limbajul slang, de-ai știi cât research am dat 😆

      • Pai am ras si eu. Nu chiar de la inceput, trebuie sa mentionez ca initial m-a cam deranjat limbajul mai mult felul in care e scris, prescurtarile alea tipice de yahoo. Nu pentru ca n-ar fi utile, dar mie nu prea mi-au placut prescurtarile asa, in general.
        Oricum, nu degeaba am apasat butonul „like”. Si sa stii ca eu prefer limbajul asta, fata de unul care incearca sa para „coolt”, folosind englezisme. Astea, ma enerveaza intotdeaua, nu pot sa le accept, mai ales „m-am focusat”. 🙂
        In afara de munca de „research”, cred ca ai prins bine mentalitatea. Ma mira, totusi, ca e o poveste care se termina cu bine. Asta arata ca esti optimista. 🙂

      • Nici mie nu-mi place acest limbaj, și chiar și când scriu pe messenger, eu nu fac prescurtări. Tocmai că îmi este dragă limba mea românească, așa cum este ea, complicată la gramatică și cu multe diacritice, fiindcă mi-am spus tot timpul că dacă vreau se poate, deci dacă așa se scrie, așa voi scrie și eu.
        De asta am și dat titlul ”Pamflet pițiponcesc”. Plus că tot timpul când dau peste cineva care scrie cu sh sau cu tz sau pur și simplu folosește limbaj prescurtat de messsenger, eu îl iau în bășcălie și încerc să-mi închipui dacă acea persoană și vorbește așa cum scrie 😆

      • Am scris si eu cu diacritice, dar nu folosesc de obicei tastatura romaneasca, si daca le combin, ajung sa le incurc intre ele. La mine la servici limba oficiala e engleza si chiar si cei care nu o vorbesc nu folosesc diacritice. Si nu inteleg de ce e nevoie sa folosesti „sh” sau „tz”. Mie imi face impresia ca te dai putin cam „coolt”, caci se intelege ce vrei sa zici si daca nu folosesti astea.
        De cum am citit titlul mi-am dat seama ca e ceva simpatic.

      • Adevărul că eu nu am probleme. Dar a fost simpatic când am apărut prima dată pe messenger scriind cu diacritice. Știi ce a fost interesant? Că toți m-au întrebat cum fac și să le arăt și lor. Însă nu fac un complex din asta, dar ca și tine, chiar urăsc să-i văd pe unii cum scriu cu tz și sh. Am senzația că le șade mintea într-o parte și că le-au fugit și neuronii de silă.

  1. Nostimă istorie (cu final moralizator, pe deasupra). Mi-a plăcut, chiar dacă nu am înţeles toţi termenii jargonului de astăzi. De unde se vede că farmecul unui lucru are legile lui proprii de atracţie. 🙂

    • Uneori te întrebi dacă chiar există oameni care să vorbească astfel. Pe urmă treci, întâmplător, pe stradă pe lângă ei și îi auzi. Și te trezești că ai nevoie de translator pentru limba română. Puteam eu să scap ocazia să scriu despre asta? 😈

  2. Mai, zicea cineva odata ca, limbajul este memorie si metafora. Din pacate pentru mine, zic unii, din fericire zic eu, la capitolul vorbire juvenila am memorie scurta si-un prozaic gind.
    Prefer frumusetea cuvintului in toata plinatatea ei. Daca ai stii cit ma bucur ca pamfletul-fabula aci de fata s-a terminat cu bine!

    • Când scrii, ai timp să te gândești care sunt cele mai bune cuvinte. Când, însă, ești în direct, nu toate cuvintele vin așa cum ți-ai dori, dar având în vedere că cele două sunt personaje create de mine, cred că mă pot încumeta la o discuție cu ele 😀

  3. @Cara Mitzza, dak tot ie de pitiponcit ia si de la marcus citire 🙂 :

    Ieri, babacii le-au promis
    C-or să le mute departe
    Și n-acceptă compromis,
    Le vor cu burta pe carte.

    Rezonand l-asa dojana
    Au pus-o de fuck pe-o blana
    Iar pe blana au si-o carte
    Kama sutra pe la spate 🙂
    sa fii iubita
    marcus
    PS Daca am fost deplasat, scz 🙂 , dar la asa marfa cool trebuia sa le-o pun

    • Eu cred că asta a fost prima chestie care ți-a trecut prin cap, drept urmare nu te-ai putut abține.
      Iar eu am râs cu lacrimi 😛

      • Mnoah, bine că ai precizat, că altminteri mă confuzam de tot.
        Să fi iubit ca la Kama Sutra aia a ta!

      • @Mitzaa : Kama Sutra este o carte istorica descrie niste cestii intre ea si el, tu dorindu-mi sa fiu iubit pe la spate imi propui sa vin in rand cu lumea buna, in contemporaneitatea pederast legalizata ceea ce nu prea ma atrage, mai ales la varsta mea 🙂
        sa fii iubita cum vrei tu (na, ca io’s mai diplomat)
        marcus

      • Stai puțin. Adică ce vrei să spui? Că în Kama Sutra se iubește lumea doar pe la spate? Eu am înțeles doar că tu le-ai urat fetelor din poezia mea doar o singură poziție. Dar cu singuranță nu m-am gândit la nici o poziție pederastă, ci doar la aia cu…ăăă..adică din…ăăă….mă înțelegi tu, nu-i așa? 😳
        Pfoai că nici nu mă gândeam să-mi fie greu vreodată să scriu un comentariu!
        Mnoah, deci eu ți-am urat ca să fii iubit în toate pozițiile, și adicătelea să nu-ți scape nimicuța, nimicuța, indiferent ce vârstă ai avea. Sper că nu-i un impediment.
        Și tu să fii iubit de câte vrei, fără număr(na, că io-s mai directă).

      • @Mtzza 🙂 🙂 🙂 saru’ mana de urari ! nu ne-am inteles. tu le cereai fetelor sa stea cu burta pe carte, ele au inteles, s-au asezat cu burta pe cartea cu pricina si au aratat ca au si invatat ceva din ea. Io, dak, m-as aseza cu burta pe carte iti dai seama ce-ar fi la dosu’ meu ? 🙂 🙂 🙂 🙂
        sa fii iubita
        marcus

  4. Vă mulțumesc , că existați, dv, și Marcus !…Duelul dintre voi e ….nici nu știu ce cuvinte să folosesc …. oricum , e bestial ca s-o dau și eu pe limbajul tinerilor de azi……Amuzant e puțin spus…acidulat și fin…. ca o șampanie de calitate… chiar dacă te ia puțin de cap după –.hmmm…n-ar fi rea comparația zic, eu.

  5. plăcerea e de partea mea….pt. că oameni ca dv. și ca Marcus sunt rara-avis în lumea de azi.Și cu riscul de a mă repeta, regretul tot rămîne , pt .că …bijuteriile literare pe care le faceți , ar trebui să ajungă la cei care gustă finețea, umorul de calitate, …și în alt mod , nu numai pe net…Ar constitui o bucurie imensă și un dar neprețuit pt cei care încă mai pun mîna pe o carte.

    • Credeți-mă, știu că niciodată cărților nu li se va găsi înlocuitorul perfect, dar am convingerea că scrierile își au viitorul pe suportul electronic.:)

  6. Foarte rău…metodă mai eficientă de …(o să folosesc un cuvînt dur!) imbecilizare în masă a tineretului nici că există …pt că .sigur ați observat și dv. tinerii habar n-au să mai vb. și să scrie corect românește…tocmai pt. că nu citesc…..iar formatul electronic merge în țările superdezvotate…nu la noi, unde sunt încă locuri în care nu există curent electric……….și e mare păcat….de aceea pun preț atît de mare pe cărți… și sper ca ele să rămînă muuuuuuuult timp prezente în viața noastră a tuturor.

    • Credeți-mă că sunt în acord cu dumneavoastră. Și mie îmi plac cărțile pe suport de hârtie, și nici măcar acum, deși scriu pe blog sau citesc foarte multe scrieri ori pur și simplu documente pe suport electronic, nu mă pot încă obișnui cu acest stil, cu toate că e mult mai rapid și asimilez mult mai multă informație.

  7. Poate că sunt eu de modă veche…poate nu mă încadrez prea bine în era asta a comunicațiilor ultra-rapide, deși , am învățat și eu să folosesc un calculator….cît de cît, …totuși, …nu văd cu ochi buni, un așa zis viitor al formatului electronic și pt. cărți…E corect, e bun netul pt, documentare, pt. amuzament…nimic de zis, pt. comunicare… dar ca să înlocuiască total cărțile ar fi chiar o piedere imensă pt. însăși specia noastră ca oameni. Asta e părerea mea …. și … dacă într-o bună zi , s-ar defecta să zicem ceva și calc. nu ar mai funcționa sau o penurie de curent electric s-ar produce din variii motive…. atunci ce-am face?…. Am aștepta să se remedieze problema ca să –citim!– ceva???!!!

  8. Să nu vă supărați că vă scriu așa…. eu, obișnuiesc să spun ceea ce gîndesc …și dacă vă par deplasată… nu mă supăr dacă îmi spuneți.

    • Nu mă supăr, stați liniștită. Vă înțeleg să știți, credeți-mă, chiar dacă pare că vă contrazic nițel, dar nu-i așa.

  9. Mulțumesc !..Mă gîndeam să nu mă credeți o fixistă…nu e genul meu…și nici nu-mi place să supăr pe nimeni…cu atît mai puțin pe oamenii pe care-i prețuiesc, iar pe dv. deși nu vă cunosc , vă consider deja -un prieten drag!

  10. ‘Ete, Mitza-şi reveni
    şi-o dădu în rime, iară
    şi în slang ne povesti
    despre-o întâmplare rară.

    Că e rară, nu glumesc !
    Unde mai văzuta-ţi , oare,
    Piţipoance ce-o „acresc”,
    Stând aiurea-ntr-o parcare ?!

    Viaţa-i scurtă, asta ştim,
    Deci, au fetele dreptate
    Când vorbesc despre ce chin
    Să pierzi anii, stând la carte !

    Este greu să îţi pierzi anii
    Stând în bănci cu idioţii.
    Mult mai repede faci banii
    Dându-ţi jos, rapid, chiloţii

    De-aia-i Mitza-i optimistă
    Când ea crede-n piţipoancă!
    Fufei, viaţa realistă
    I-o va trage-n fofoloancă!

    • Pe-un clondir, călare
      Văd o umbră-n zare.
      Este Căpcăunul
      De-mi trage cu tunul
      Şi-are chef de rime,
      Că doar ici la mine
      El, când se porneşte
      O dă şmechereşte,
      Şi mă ia, uşor,
      Cam peste picior.
      -Frăţioare, frăţioare
      Astăzi iar ieşişi la soare?
      Că de când nu te-am văzut
      Şapte vedre am băut
      Nu cu ţuică, ci cu vin
      Aromat cu un pelin
      Ţie, nefiind la apel
      Ţi-a rămas un păhărel
      Şi ăla doară pe jumate
      Hai noroc şi sănătate!
      😛 😛 😛 😛 😛

      • Mitzo, io cam bag de seamă
        că-mi modificaşi poemul !
        Oare îţi fusese teamă
        că nu dezbăteam „subectul” ?

        Cât despre băuta ta,
        uite, vezi, din asta-mi eşti !
        Şapte vedre, zici mata
        c-ai băut, o să macheşti !

        Mult mai omenos era
        să dai semn de omenie,
        să mă chemi la masa ta,
        „pelinul”să mi-l dai mie !

        Dar aşa, am înţeles :
        de poemul meu te-ai luat,
        vinul l-ai băut cu ghes !
        Pa şi-atît ! Eu am plecat !!! :p

      • Ho şi nu te mai văeta atâta că eşti băiet mare, bre. Ţi-am scimbat un singur cuvinţel că scârţâia rima, taman la final.
        Plângi?

  11. O remarcabila cunoastere a evantaiului de indeletniciri care dau definitia termenului „pitipoanca”.O exprimare fidela a jargonului categoriei mai sus enuntate si o versificatie reusita.

      • Chiar daca observ o atat de buna cunoastere a valentelor limbii romane, nu voi crede niciodata ca exersezi zilnic acest jargon. 🙂 Chiar daca il stapanesti atat de bine ( pe el, pe jargon) , asta tine mai mult de deschiderea ta intelectuala decat de limitarea la un modus vivendi sectar si „specializat”.

      • În fapt, am recunoscut mai devreme, am făcut cercetări într-un site unde, nişte tipi, au avut răbdarea enormă de a face o listă cu expresiile şi cuvintele folosite în jargon.

  12. Mã fãcuşi din nou sã râd,
    Mitzo, cu fufele tale
    Ce fugirã de-nvãţat
    Şi se oprirã în parcare.
    Prea departe nu fugirã
    Ca sã nu se rãtãceascã,
    Şi când le-a trecut de artã
    Sã se-ntoarcã tot acasã.
    Super ţi-a ieşit pamfletul
    Şi limbajul e beton,
    Te-ai documentat nu glumã
    Cum le spui mata, mai rar!

    • Nu cred în finalurile nasoale. Deşi, de multe ori, le folosesc. Însă asta depinde şi de natura personajelor portretizate de mine.
      Aici am două fete „cucuiete”. Sunt sigură, fiindcă ştiu asta, că mulţi adolescenţi au gărgăuni în cap însă, atunci când viaţa le dă un şut în fund, pentru ei e un pas înainte. Ca şi pentru alţii, mai maturi, dealtfel.

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s