Toată lumea-i agitată
Că de Paşte, în 5 mai,
Musai să o facem lată.
Da’ io mielu’ n-o să-l tai!
Un amic vine cu brânză,
Are o stână la Prigor,
Şi vine cu ea în pânză,
Da’ mielu’ tot nu-l omor!
Altul mi-a promis palincă
Fiartă-n prune şi gutui,
Crede că fac caterincă
De ţin partea mielului!
Am şi-un unchi la Vânju Mare
Şi-n butoiul de stejar
Ţine vinul cel mai tare,
Şi-am noroc, că-i lăutar!
Da’ şi lui i-am spus: Nea Nae,
Lasă mielu’-n poeniţă
Fiindcă seara, stând în paie
Iată, îl mângâie o fetiţă.
Că i-a pus funde cu flori
În lâniţa-i de zăpadă,
Poţi matale să-l omori?
Hai mai bine în ogradă
Să-mbătăm curca bătrână,
Că şi-aşa nu face ouă.
Ia satârul într-o mână
Să o despicăm în două.
P-ormă mergem la vânat,
Prindem iepurii din câmp
S-avem carne de stufat.
Ştiu eu unul, sus pe dâmb.
Şi când sfârâie grătarul
Şi mirosul ne-ameţeşte,
Mata îmi încingi țambalul,
Iar eu fierb un borş de peşte.
Ca să nu îmi plângă fata
Că de Paște îi tai mielul,
La ”haiduci” le fac bucata
Și pun pe grătar purcelul!
++Girl+with+a+Lamb+(2).jpg)
Un blog de poveste 
eu nici atât! nu gust miel de când mă ştiu! şi mă ştiu de mult timp! 😉
Io gust, da să nu fie ucis de mine 😈
Treaba asta cu mielul devine din ce in ce mai nostimă. În plus, de Paşte nu numai că se taie mielul, dar se şi beleşte, cum spun străbunii.
Belirea mielului fiind, aflu, un ritual.
Nu vreu să intrăm în amănuntele legate de fetiţa care îl mângâie. Rămânem la ritual şi atât 🙂
Ceva sacru.
Frumos poem. Ader la idei.
Păi fiindcă vorbeam de o fetiţă.
Chiar nu-şi are rostul punerea în acelaşi context dragostea pe care o simt copii faţă de animăluţe şi belirea mielului.
Adică nici măcar faptic, ce să mai spun de lingvistică.
Corect. Nici macar!
Draga Mitzza uita-ti grija
Mielul azi costa cat birja
Cu birjar si cu doi cai
Asa miel n-ai cum sa tai!
Eventual, ochii pe cutzu,
Sa nu-l cumpere tatutzu
Dat cu pedigri de miel
In piata, de nea Gigel!
sa fii iubita 🙂
marcus
Da să ştii că nu e prima dată când aud de câini vânduţi în loc de miei.
Ce nu înţeleg însă este cum naiba de nu scade numărul câinilor comunitari 😀
@Mitzzo: nu scade pe acelasi principiu pe care nu scade numarul cabalinelor vandute drept bizoni 🙂
sa fii iubita
marcus
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
Aceaşi poveste !
Începi bine şi termini în notă de amatorism !
Încearcă să le mai fezandezi puţin !
Graba strig(c)ă treaba !
Încearcă să păstrezi şi la ultima strofă, care poate fi şi a 4 sau a 5-a CELASI FINAL DE LA PRIMELE !
Nici nu sunt altceva decât o amatoare, dacă m-aş da specialistă ar însemna că sufăr de suficienţă.
Sfaturile sunt mereu bine primite.
Să-ți spun că e frumoasă poezia? E prea puțin! Cuvântul meu nu are destulă forță față de versul tău!
Cred că frumuseţea unei poezii stă doar în starea sufletească a cititorului.
Până la urmă, talentul scriitorului depinde mai puţin, dar dacă cititorului îi place de scriitor, atunci…este evident că şi cuvintele acestuia i se vor părea bine aşternute pe pagină.
Care ca sa zica si tu primesti sfaturi? 😀
Păi? Credeai că o să-mi cadă nasul?
Mito, tu vrei sa fii cu placerea si altii cu pacatul! 😀
Dincolo de astea, mare placere e cetitul slovei tale!
Clar!
Mulțumesc, Mala
Plec joi la ai mei și dau și pe la mamaie. Nu știu dacă au de gând să taie miel, dar le citesc poezia ta. Preventiv :))
Da, da, da. Sperie-i pe ăi bătrâni. Bagă-le cuțitu în inimă. Joacă rolul militantei vegetariene.
Jos canibalismul, jos cu carnivorii, jos cuțitele care taie mielușeii micuți și drăgălași 😆 😆
mie jertfa mielului mi se pare o crimă fără rost.
Cu atît mai mult, cît este un ritual păgîn. De acord cu Psi.
Stai, nu este ritual creștin? Că eu parcă așa știam.
Nu, este.!Și multe nu sunt, dar biserica le-a băgat cu anasîna în conștiința oamenilor simpli, încă din vremuri străvechi, pt .că , servea puterii și nu -prostimii- Ca și acum din păcate.
Și am să-ți dau un exemplu,care datează încă de la facerea lumii.Conform versiunii D-zeu, l-a făcut pe Adam din țărînă cu apă ,și apoi dintr-o coastă a scos-o și pe Eva. Apoi , le-a spus să se înmulțească. Și au pus-o ăștia doi de-o futere în foc contnuu, că , de era cam mult doar pt.2 inși, să populeze Terra , ..dar ,ce mai conta incestul și toată harababura dintre ei? Ce nu explică , nimeni ,e cum naibii , din 2 exemplare, albe, au ieșit , 4 rase , , negri, albi, roșii. galbeni, ….adică, chinezii, pieile roșii ,negrii care populează și acum Africa, și binențeles albii .Și in varianta inversă, dacă Adam și Eva erau negri, tot nu se explică …Iar chestia cu mielul, era veche ,încă dinainte de Hristos, pt,că se aducea jertfă zeilor pt. a-i îmbuna…dar mai tîrziu a fost asimilat acest ritual de creștini .
Daaaaaa, asta am observat și eu.
Și ce este cel mai total e că Adam și Eva i/au avut copii pe Cain și Abel.
Normal
.Da întreabă tu un reprezentant din tagma ăstora care-și spun -preafericiți, cum stă treaba cu problema și să vezi dacă știe ce să-ți spună.
Mai tîrziu au ieșit ăștia care susțineau Evoluționismul, dar și asta a picat ,pt.că i-o fi zis Darwin, unuia care trebuia să-i accepte teoria , ceva gen, ….Știi ,măta a fost maimuță !…și nici ăsta n-a putut să explice cum dracu, acum nici o maimuță nu mai scoate oameni, așa că …
Eu cred în extratereștrii
E și normal din moment ce AI MINTE!, nici nu-mi închipuiam altfel, pt. că n-aș fi îndrăznit să-ți scriu ce am scris mai sus, doar ca să nu te supăr
că habotnici, sunt destui , din păcate și acum cînd știința a dovedit atît de multe.
Dacă ai citit cărțile lui Zecharia Sitchin, sau ale altora, e de înțeles .Dar numai oamenii destul de destupați la minte pot accepta și alte adevăruri și nu tot ce le-au băgat pe gît popii.
Sub preceptul de-a dreptul cretin –-Crede și nu cerceta!…sau –E taină duhovnicească !–
În altă ordine de idei, dacă sărbătorești Paștele în mod tradițional, îți doresc să ai parte numai de bucurii și de ce nu, de cît mai multe idei noi pt . alte creații superbe.
Mulțumesc de urare.
La fel, vă urez și eu ca aceste zile, să nu fie singurele, care să vă aducă numai bucurii și liniște sufletească
Mai, am inteles ca tii cu mielul, ca e tanar, ca are fundite in blana-i de zapada, dar de curca aia batrana, chinuita de vreme de ce nu ti-e mila? Asta nu e discriminare? :))
Păi tocmai că din milă o tai. Fiindcă sufăr cum o văd că se chinuie 😆
Mai…o tai fara mila, recunoaste…ca ai zis ca o despici in doua cu satarul…asta nu e mila ci sadism. :))
Vezi cum ești? Nu vrei și pace să recunoști că eu sunt o fire miloasă.
Păi normal că o tai cu satârul. Uite așa: țac, dintr-o lovitură. Adică să nu o sfârtec și să-i produc chinuri mari. Și abia după aia o atârn de o cracă de copac, cu picerele în sus, să-i i se scurgă sângele în jos 😛
Vaiii!!! Eu nu suport sa vad sange si nici sa mi-l imagnez… 🙂 Marquise de Sade…
Multumesc pentru urare, Mitzaa si sarbatori fericite, luminoase si senine!
D-zeu să îți dea,un curcubeu,la fiecare furtună ,un zîmbet la fiecare lacrimă ,o binecuvîntare la , fiecare pas, o promisiune la fiecare grijă și un răspuns la fiecare întrebare .
Lili, vă mulţumesc pentru frumoasa urare!
Pingback: A IV-a săptămână. | Graffiti-uri pe pereţii unei gări
Mai degrabă și în pripă
Pui la jar cu gât și-aripă,
O bucată de vioară
Și-o găină zăpăcită.
Ba viorii-i pun arcuș,
Uns ca lumea cu untură,
Să-l dau ca pe derdeluș
La o sârbă-n bătătură 😛
Mamă! ce-mi mai vine să dansez .! N-am făcut-o la tinerețe, da ‘ din cauza ta, acum parcă-mi pleacă piciorul singur !
Aferim ! Coană Mitzo, ăsta da, talent, să-l faci pe cititor s-o ia prin bătătură , căutînd niscaiva tuciurii , cu viorile în mînă cum era odată , prin tîrgurile vechi care acum își spun orașe. Să trăiești 100 de ani , de ți-o fi voia , că multă desfătare aduci .
Mulţumesc!
Eu îți mulțumesc din, nou și din nou. Și am să-ți spun un secret . În cămara sufletului am un sipețel în care adun și eu bucuriile , și ceea ce mi-e drag. Și acolo te-am pus și pe tine, alături de o mare DOAMNĂ despre care ți-am mai spus . Și cînd sufletul mi-e greu, sau cînd tristețea mă cuprinde deschid sipețelul și extrag de acolo un picuț de veselie .Pt că MAREA DOAMNĂ din păcate nu mai e , simt , că vei reuși să umpli imensul gol lăsat de ea.Pt că ți-am mai spus, îi calci pe urme și asta o știi și tu , pt că ți-au mai spus și alții. Să nu te superi pe mine, pt. că am schimbat modul de adresare că nu o fac din lipsă de respect.
Nu am cum să mă supăr pentru modul de adresare. Mai ales când se simte atâta căldură în el 🙂
Tu mă faci să devin năstrușnică .Și mai zic ,că tare bine ți-ar prinde dacă ai putea să stochezi din cea căldură, și s-o folosești într-o zi cu viforniță, cînd te îndrepți spre serviciu, și cînd D-zeu te binecuvîntează pogorînd asupra ta mantie deasă de fulgi .
P/S Cînd spun D-zeu, mă gîndesc la acea energie de iubire pură,și nu la …
Păi și chiar dacă spuneți Dumnezeu, eu cel puțin așa îl simt, ca pe o formă de energie pură dătătoare de bine și de armonie.
Ceea ce și este ! Știam eu că ai și mintea și inima luminată !
Comentariul ăla de mai sus cu o mare Duamnă nu sună prea bine. Se vede ca acel comentator nu cunoaște spaima nr 1 a femeilor moderne…SILUETA!!!
😛
Taci tu! 😛
Iar domnia ta, vrînd să fii spiritual, ai nimerit-o ca nuca în perete! , sau cum se spune în limbaj sportiv, ai șutat nițel pe lîngă poartă.
Radu..eu și Mitza știm despre ce Doamnă vb.Și nu era vb . despre gabaritul doamnei cu pricina ,ci despre ceea ce a lăsat în urma ei acea Doamnă.Și pt . a te dumiri este vb. despre marea noastră scriitoare Rodica-Ojog-Brașoveanu.
Radu este o cunoștiință veche, bun prieten.
Cu siguranță știa, din comentariile vechi la ce faci referire, Lili.
Dar lui îi place să fie nichiperce uneori și să bage bățul în gard precum un băiețel pus pe șotii. Crede-mă că nu o face cu răutate, ci doar din prea multă veselie.
Eu râd de fiecare dată la glumele lui, mai ales cunoscându-i firea și în special talentul literar.
Poate observi că există o pagină, aici pe blog, care se numește Poveștile lui Radu.
Îți recomand călduros citirea acelor povești. Ai să descoperi încântarea unor povești originale, îmbogățite de frumusețea cuvintelor arhaice, specifice timpului acțiunii folosit de povestitor.
Lili, îmi dai voie să folosesc persoana I în semn de prietenie?, citește te rog aceste povestiri la care, am avut permisiunea dar și cinstea de a-l seconda ocazional.
Mulțumesc .Pt. explicații și DA, ar fi o onoare pt mine! -Iar dacă am greșit față de Radu, îmi cer scuze .Comentariul n-a fost totuși scris cu răutate, ci doar un pic ușurel înțepător.
Nu mi-am făcut nici o grijă, Lili. Doar am profitat de discuție ca să reamintesc existența unei pagini, aici pe blog, care, din punctul meu de vedere, este un excedent de talent literar, rar întâlnit.
Văzut. Citit. Plăcut .! Și iar mă întreb pt. a nu știu cîta oară, de ce preferați doar această formă de comunicare, cînd sunteți oameni cu un talent atît de evident și absolut remarcabil. ? Și te rog, n-o da iar cu (n-avem interese pecuniare!) că nu la asta mă refer eu și alții care vă îndemnăm să publicați , ceea ce scrieți, …deși, nici cu niște mii de lei în plus în buzunare , nu v-ar sta rău , pt. că meritați. Voi nu vă dați seama ce comori ascundeți , iar noi cei care vă citim cu atîta plăcere, ne simțim , cumva –––uf, nu găsesc termenul prin care să exprim corect ce vreau să spun !–deposedați, de ceva –-na, că nu se prea potrivește, nici ăsta–––și în final m-am blocat, dar tu intuiești la ce mă refer.Cert e că sigur DAȚI DEPENDENȚĂ…. cel puțin eu una, deschid la prima oră calc. și caut o nouă (doză) de la tine.
Mie îmi pare bine că, iată, te-am făcut să citeşti o povestire originală şi, cel mai important, te-a făcut să te simţi bine, chiar foarte bine, din moment ce ai scris acest comentariu şi cele ce au urmat.
Crede-mă, asta este tot ce contează.
Știi era și o reclamă … Asta citesc, asta visez… etc. Cam așa și eu, …și-acuma poți să-ți dai drumul la hohotele de rîs, că eu tot n-am învățat rîzăreții cum să-i pun, deși mi-ai explicat și tu și Marcus.
HRISTOS a INVIAT !
” Dar eu mielul n-am sa-l ” cumpar
Ca-n protap sa il agat
Sa il parjolesc pe jar
Sa-l mananc din varf de bat .
Aliosa.
Alioşa,
Da cu găină ai încercat? 🙄
Cînd D-zeu v-a înzestrat cu atîta har, voi nu aveți voie să-l ascundeți, și să nu-l dăruiți și altora , și să ne privați pe noi cei care vă apreciem, cititorii dv. , chiar dacă o să veniți acum cu justificarea că ele creațiile , sunt postate pe net., pt că nu toți pot să se bucure pe deplin .Iar dacă voi scrieți numai pe bloguri, și numai aici se găsesc aceste minunate scrieri, asta e ca și cum ați ascunde o comoară. Părerea mea ! Și imi cer mii de scuze , dacă , menținîndu-mi -o vă enervez pe unii cu insistența mea. Dar știi de fapt ce sper eu cel mai tare ? Ca într-o bună zi, să -cedați!- și să vă hotărîți , să vă faceți cunoscuți drept ceea ce și sunteți, adică niște scriitori , autentici , de mare valoare și sunt sigură că muuuuuuuuultă lume s-ar înghesui să vă cumpere cărțile. Că nu numai Cărtărăscu și liicianu sau cum naibii s-o chema el , sunt în țara asta. Eu cred că voi trebuie să fiți promovați, și să aveți curajul să ieșiți la lumină , pe piață, nu numai cei care -și zic telectuali, și de regulă sunt pretini și tovarăși cu politrucii…că de-aia și sunt numai ei publicați, iar voi probabil întîmpinați atîtea greutăți .
Mii de mulțumiri! Pt starea de bine, pe care mi-o dai prin fiecare poezie, povestioară și ce mai scrii tu.Dacă pt, tine doar asta contează, atunci, nu pot trece peste voia ta, și asta e ! Modestia bat-o vina, deși e bună , uneori strică al naibii de tare. Ce e ăsta paradox sau ce?
Ma-mitzo! Mai sint locuri libere in fun-clubul tau? Ca pe mine m-ai cam cistigat cind am auzit (era sa zic „auzii”, ca sa-ti faca placere) ca-ti place Radu Tudoran, in general, si capodopera lui „Fiul risipitor”, in particular. Asa ca zi cu grabire unde sa ma-nscriu!
Îu! Păi e destul că dați pe aici. Ce fan club, ce fandoseli, ce alea alea.
Eu deja v-am băgat în bara de elemente, la favoriți adică.
Mie îmi e deajuns să știți că și eu sunt fan al domniei voastre. Mai ales că văzui că vă place matematica.
Și da, îmi place Radu Tudoran, iar ”Fiul risipitor” îmi smulge lacrimi, mânjindu-mă de rimelul scurs pe pleoape, ori de câte ori am chef să-l recitesc.
Cred că este, ba nu, am siguranța, că este și va fi cartea mea de căpătâi. Poate doar Miron Radu Paraschivescu în Cântecele Țigănești să mă mai prindă așa de afecționată cum a reușit să mă prindă Radu Tudoran 🙂
„Comentariile care vi le las, sunt texte de care puteţi dispune după cum vă este voinţa…” – Tttt, câta generozitatea må tanti.
Am inteles ca sunteti o vajnica aparatoare a limbii romane literare. Am inteles acest lucru din comentariile pe care le faceti pretutindeni cu neistovita si fluviala prolificitate… Am bagat de seama ca stati foarte bine cu interjectiile (pfoai). Pe prepozitii sa nu contati cå conjunctiile nu va lasa. Conjunctiile astrale desigur. In rest ce mai faceti? Aaaa… literatura… Ca talentoasa mai sunteti… Va pup dulce pe nasuc. Cu drag al dv. dl.Goe.
Critica e constructivă. Oricând e binevenită.
Data viitoare am să fiu mai atentă când formulez fraze, să nu-mi scape ceva.
Nu de alta, dar ar fi păcat să treceți prea ușor peste text. Măcar să vă dau de lucru. Fiindcă am convingerea că vă place.
Ai dreptate dl. Radu , scrie frumos, un pic prea macabru, aș putea zice, totuși am o nedumerire .Prea s-a terminat în coadă de pește, iar cel care citește simte că lipsește finalul.De fapt chiar ne dă de înțeles că personajul va trece prin alte întîmplări și mai rele.Dacă vă e prieten, poate îi sugerați, să facă o continuare,pt . ca povestirea plină de suspans , să aibă totuși ori un final cu happy-end, ori unul absolut năucitor.
Da, așa este. Lipsește finalul. Și da, e nevoie să fie năucitor. Dar pentru asta e nevoie de inspirație și, mai ales, de răbdare.
Hai c-am nimerit-o… !