Pe strada mea, în cartier,
Stau în chirie două fete,
Dar şi un tip, un domn becher,
O florăreasă şi-un sticlete.
Becherul, un bărbat distins,
Am observat că-i cam zurliu,
Fiindcă-l văd cum, înadins,
Râde la fete şi-i zglobiu.
La cea roşcată merge joi
Să bea cafea şi-o apă rece,
Şi nici nu iese, mai apoi,
Decât pe vineri, pe la zece.
Bruneta însă, fiind focoasă,
Îl ţine închis la ea trei zile,
Că-i rea de gură şi geloasă
Şi jur că-l scoate din textile.
Sincer acum, vă spun şi vouă
O vorbă plină de-adevăr:
Că între două nu te plouă
Doar dacă nu se trag de păr!
Dar viaţa lui, de huzureală,
Părea acum să ia sfârşit,
Că-i greu să ţii la tăvăleală
Când toată ziua eşti mârlit.
Deci, trebuie acum să ştie
Clar şi decis, ce va să facă,
Pe care-o ţine de soţie
Şi care pleacă, supărată.
Dar crezi că treaba e uşoară,
S-alegi doar una din femei?
Pe cea brunetă? Pe cea sprinţară?
Nu s-ar putea să stea toţi trei?
Femeile când au văzut
Că se codeşte-n loc s-aleagă,
Lui, o surpriză i-au făcut
Ce-au judecat o zi întreagă:
Decât să stea să îşi dispute
Becherul, indecis cu ele,
Au preferat ca să se…mute.
Doar ele două…singurele!
.
.
Up-date
Dacă stai prea mult pe gânduri,
Sigur praful se alege,
Tot ce crezi că vei culege
Se va duce-n patru vânturi!
Morală semnată de Roxana
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Pe ceilalți prieteni, poate mai talentați ca mine, cărora le-a plăcut să scrie pe tema Disputei îi găsiți în tabelul lui psi.
Pingback: Disputa – Piratul din umbră | Tiberiuorasanu's Blog
Abia aşteptam să-şi văd „disputa”, Mitzaaaaaaaaa! 🙂 Plăcut la mine şi mai vrut 🙂
Hai recunoaște că/ți plăcură picioarele domnișoarelor din poză 😛
Mă ştii pe mine ruşinos sau nerecunoscător? 😀
Nuuuuuuu, doamne păzește de așa ceva 😀
aveam asa o presimtire pe la jumatatea povestii despre cum se va termina disputa asta. mie imi place finalul. dar cu conditia sa mai aiba si becherul loc din cand in cand in ecuatie. sa nu ramana chiar de tot bosumflat :)).
Aoleu, păcătoasă ești!:D
Dăcă stai prea mult pe gânduri,
Sigur praful se alege,
Tot ce crezi că vei culege
Se va duce-n patru vânturi!
Mitzzo, ca de obicei mi-a plăcut grozav cum le spui!
Aha! Mortală morala ta 🙂
Îmi dai voie să o updatez la poezie?
Te rog, placerea va fi a mea!
o! și poza este f. sugestivă ! Păcat , că nu i se vede mutra tipului. Poezia , ce să mai zic, vine la fix, să aducă un strop de picanterie , și de ce nu gînduri perverse în mintea unora .
Mulțumesc lili
Nu fac aluzii la poezia ce tocmai ai scris-o, ….dar aveam un dor de tine !!!……….
Pingback: Disputa: A fi – A avea (psi-luneli) | innerspacejournal
Așa-i trebuie becherului… Dar găsește el alta (altele)…
la tine în cartier se întâmplă, cum văd, o sumedenie de lucruri! 🙂
lucruri miriapode aş spune…
Am un cartier mare, iar eu sunt o fire atentă 🙄 îmi place să observ 😳
tiii… deci locuiești într-un cartier mare nu așa pervayier ca mine! 🙂
îmi place ce observi tu, da știi asta…
Ştiu, şi-ţi mulţumesc pentru asta.
chiar nu ai de ce. 😉
Mitzaa, foarte fain! Bine au facut fetele. Vad ca esti o fina observatoare a tumultului strazii. :)) Si nici nu esti conservatoare sa le judeci aspru pe fete.
Nu sunt, nu sunt 😛
Pingback: Psi-luneala Disputa | Fata din vis
Pingback: Disputa | Mustăţi lungi, gheare lungi
Fermecator „parfumul de epoca” al textului!
mmm, l-ai „simţit” deci 🙂
Da, sticletele, sticletele ce face ?!
Dacă-i sticlesc ochii după tine, s-ar putea să nu mai aflăm nimic despre el 😉
Pe sticlete nu l-am pomenit decât atât cât să nu plângă că n-am vorbit și despre el.
Dacă-mi dă, naiba, vreo amendă? 🙂
mm.. Morala asta m-a pus pe ganduri din multe privinte 🙂
Nu-i așa că ROxana a fost pe fază cu morala?
Simtesc monstruos, ma-Mitzo!
Așa și trebuie, Augustine. Fii monstru, și dă-i, și luptă, și dă-i….. 😆
Tot la noi, la motani, e mai bine! Mâţele nu sunt geloase! Poţi să ai câte o iubită în fiecare curte din cartier! Singura problemă sunt ăilalţi motani – trebuie să ştii să bagi frica-n ei! 🙂
Voi, motanii, cred că sunteți un fel de sultani din ăștia cu multe neveste 😀
Îhî 😀
Numai dacă nu sunt castrați ! Altfel, îi pot face concurență lui….Sumbul !
@Griska: de acord, dar ce te faci cand patzi una d’asta?
Motanas nedat la rele,
Dar cu pofta de muiere
A fost luat de ucenic
De Motanul cel voinic.
Intr-o noapte-ntunecoasa,
Cei doi s-au suit pe casa
Ca sa-nvete ala micu
Cum e sa te dai bibicu.
Sa agati matza-n caldura
Ca sa uiti de draci si ura.
Si cum asteptau cei doi
Iaca se puse de ploi.
Ploi torente, diluviene,
Dai sa fugi, nu stai a lene!
Cu vant aspru, foarte rece
Piere cheful de-a petrece.
Dup-o ora de asteptat
Ala mic, deja barbat,
Si satul de-asa amor
Zise: – Nene, eu d’acilea zbor!
sa fii iubit
marcus
😆 😆 😆
Uite, bancuri puse pe versuri în mai văzusem 😀
@Mitzzico, bancuri, bancuri, dar cu morala. Ia asculta:
De te dai macho motan,
Roaga-te sa ai bulan
Sa gasesti si o pisica
Altfel faci doar treaba mica. 🙂
sa fii iubita
marcus
Greu cu fetele, dar si mai greu cu numerele. Multi barbati au impresia ca stiu sa numere pana la 2, alții chiar pănă la 3.
Cocheta poezioara, interesanta morala 🙂
Să numere, să numere 🙂 Și mai mult dacă îi duce capul…la aritmetică
Fete deștepte acolo la tine, Miță! Altele ar fi așteptat ca niște curci plouate să se hotărască musiu. 😀
De măi, Omico, alte vremuri 😆
Da de unde Oamo, domnul poliţai,
Ar fi ales-o p-aia cu ţîţele mai mari!
Noa dara, daca nu ar fi fost disputa, categoric solutia problemei era una dintre cele mai proaste. Insa, ‘mnealui tre’ sa-si faca cruce cu limba-n cerul gurii si sa zica „multam doamne, ca avusei ceva de invatat din toata sandramaua asta”.
Mi-a placut, am recitit si, de fiecare data n-am simtit in nici un vers ca ceva n-ar fi fost la locul lui. Mare placere sa te citesc, Mito! Dar, cred ca am mai spus-o asa ca…iarta!
Cum poți să-mi ceri să te iert??!!!
Păi ai idee ce mult îmi gâdilă orgoliul, comentariile voastre? 🙂
@Vazand aist-al nost’ becher
Si-a zis in gand: Ia stai moncher!
Si-a dat-o pe-un menaj in trei
Cu florareasa si Andrei.
Caci am uitat un lucru-anume
Sticletele avea si-un nume
In tot cartierul renumit
Andrei, sticletele, iubit. 🙂 🙂
Sa fii iubita Mitzzo si sa-ti traiasca numiti Constantin si Elena!
marcus
Măi, măi.
Ești deja al doilea care sesizează prezența sticletelui în cartier.
Și dacă celălalt comentator observator de sticlete, pe numele dumisale Radu Humor, doar a sesizat prezența, bag seamă că te-a mâncat în taste pentru o mică completare 😆 😆 😆
Doamne, chiar îmi dai idei. Musai să scriu o poezucă despre un sticlete.
Dacă am destulă răbdare să o scriu ca lumea, cred că nici în mașină nu mă mai urc, de teamă să nu rămân fără carnet 😆
Să fii iubit, Marcus!
@Da’ cu florareasa ce-ai avut ??? 🙂
sa fii si tu iubita
marcus
N-am avut!
Era și ea pe acolo. Vindea flori 😀
Mitzo cel ce intro seara
Din Disputa asta gusta
Isi da pe data seama
Ca esti un Toparceanu tras in fusta
Am înţeles complimentul
Foarte….foarte…..de mă face să roşesc.
Dar mă şi inerviez 😛 din cauză că pierduşi cadenţa la ritm.
Pai io sunt poet cand e bere multa. Cand nu e, nici ritm nu e, nici rima, nici muza…
Ah, ah, ah!
Asta înseamnă că eu mă bucur de prezenţa ta doar dacă…ne e rost de beţivăneală?
Să mă…bucur?
La tine-n cartier,
pe strada,
o Romanie sta gramada…
Misto! 😀
Mersic 😛
Dacă tragi de poză puțin în jos, comentez și io!
Dacă dezvălui tot, îți răspund și-n versuri.
Dacă-mi faci cunoștință cu femelele, scriu și o carte de poezie…
L-aș contrazice pe Mucegai, de dragul adevărului subiectiv: ești mai aproape de Păstorel Teodoreanu decât de Topârceanu.
Păi eu ziceam de menaj a trois și tu o dai pe duete între fete?
Da de unde! Ești prea drăguț cu mine. Nu cred că sunt aproape de vreunul dintre cei doi. Dar pot visa 🙄
Însă dacă începi iar să faci versuri, este posibil să cad și-n păcat 🙂
Și eu sper să mă plasez între Ion Barbu și Emil Brumaru, cu o retorică mai modernă, actualizată. Mă refer la stil. Pentru că, valoric, nu voi deveni niciodată vreun urmaș demn de vreunul dintre cei doi.
Deci, să tindem, măcar!
Dacă un singur om apreciază cu adevărat tot ceea ce scrii tu, și tot merită să continui.:)