Gospodarul

Eu sunt omul Gospodar
Am şi car, am şi hambar,
Am pământ şi angarale
Şi în taxe bag parale.

Muncesc toată ziulica,
Mă târăsc precum furnica,
Dar nu plâng şi nu fac grevă.
Chiar de totul îmi relevă,

C-orice-aș face sunt taxat
Să stea Statul relaxat
Să nu-i mai plângă Bugetul,
Chit că eu îi știu secretul.

Că din banii pentru drum
Statul i-a fumat şi-s scrum,
Din ce-am dat pe sănătate
Statul şi-a făcut palate.

Dar eu tac şi iar nu zic
Că Statul nu dă nimic,
Nu-mi dă mie, Gospodarul,
Însă umflă Bugetarul:

Lui îi dă maşină fină,
Eu, nici banii pe benzină,
Lui, programul pe jumate,
Mie, taxele dublate.

Vreau şi eu modernizare
Să nu ar cu calu-n soare.
Nu pot, că nu este lege
Un tractor s-amortizeze.

Vreau şi eu să fac coteţe,
Şi teren pentru fâneţe,
Dar de cer o finanţare
Statu o-mpiedică-n dosare.

Însa de Bugetul vrea
Prin sate un Cinema,
Pentru filme trei de x,
Votează subit din pix!

Nici măcar nu mă întreabă!
Dator, pe viață, mă leagă.
De vreau să fiu Gospodar,
Vreau, nu vreau, la Bugetar

Voi da pielea de pe spate
Și cer numai: Sănătate!
Dar nici p-aia n-o primesc.
Că-n spital totul plătesc.

Singur voi merge pe cale
Fără bocet, fără jale.
Dar las că schimb eu macazul
Nu doar hazul pe necazul.

Poate c-am să investesc
Pe-un Partid Gospodăresc,
Să bag o grevă fiscală
Și Bugetu-n bâlbâială.

Anunțuri

53 de gânduri despre „Gospodarul

  1. asta-i curata anahie, coana mitzo !
    daca te iei de bugetari inseamna ca te iei de statul roman, de fabrici si uzine si de pensionari si de armata si de beserica si de palinca din batatura si de gaina din beci :))

  2. Bună Mitzaaa 🙂

    Fainuţ le scoseşi din condei, cum faci tu, de obicei.
    Şi de pui Partid la cale, pare că e mare jale.

    Şi citez dintr-o veche baladă:

    „Văz că se umplu paharu’ şi se revărsă amaru’.
    Beleaua-i pe noi cît casa, reteza-i-ar a cu coasa!”

    Ştii tu vorba aia veche: noi să fim sănătoşi, că belele curg gîrlă.
    Fruntea sus, Mitzaaaaa! 🙂
    Viaţa-i frumoasă, dă-i ciorilor de nătărăi!

    • Corect, Mircea 🙂
      Partidele trebuie să reprezinte interesele celor pe care îi reprezintă şi nicidecum interesele proprii.
      Îţi mulţumesc că ai citit poezia cu scopul vădit de a şi înţelege că sub paravanul umoristic al pamfletului, ridic o problemă mult mai serioasă.

  3. Interesant, ! Nu te vedeam deloc în postura asta serioasă! Mai degrabă, diafană, dar și pusă pe șotii. Năbădăioasă într-un fel , dar și delicată….ceva ca fațetele unui diamant, dar fără duritatea acestuia. M-ai surprins !

  4. ……”si nu ucid cu mintea tainele ce le ‘ntalnesc in cale/caci eu iubesc si ochi si flori si buze si morminte”….

    • Neamţu şi Ţiganu
      V-am văzut replica. Cam mică şi cam flască. Dar nah, e de înţeles.
      Mai încercaţi, măcar ca o ultimă sforţare. Hai că se poate.

  5. 😀 Cica munca-i si blestem si boala profesionala: blestem pentru clasa bautoare si boala profesionala pentru ca exista medicina muncii! Atunci, o singura concluzie avem a trage: tot ce e de stat, sta.

  6. Mitzoo, ti dai zeama ca bietul gospodar e incurajat sa nu munceasca? Pai daca el nu are a nici hambar, nici bucate, de ce i-ar mai lua cineva „pielea de pe spate”. Ca nu mai are cum. Si nici bataie de cap nu ar mai avea ” 🙂

  7. Se ia o bucată de piatră
    se ciopleste cu o daltă de sânge,
    se lustruieste cu ochiul lui Homer,
    se răzuieste cu raze
    până cubul iese perfect.
    După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
    cu gura ta, cu gura altora
    si mai ales cu gura infantei.
    După aceea se ia un ciocan
    si brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
    Toti, dar absolut toti zice-vor :
    -Ce cub perfect ar fi fost acesta
    de n-ar fi avut un colt sfărâmat!

    • Colțul acela sfărâmat dă prețuire adevărată cubului.
      Lucrurile și oamenii prea perfecți numai au răbdare nici cu ei înșiși.

      Poeziile lui Nichita întotdeauna merg direct în inimă

  8. coltul sfaramat reprezint recunoasterea artistului ca imita pe Dumnezeu,ca nu trebuie sa se
    demiurgizeze,e un fel de smerenie a artistului in fatza Creatorului.

  9. Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
    Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
    Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
    Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
    Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
    Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
    Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
    Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti
    ………………………………

  10. De mii si mii de veacuri se-nvârt în spatii astrii,
    De mii si mii de veacuri zori si-asfintituri sunt.
    Sa calci usor, caci, poate, farâma de pamânt
    Pe care-o sfarmi – alt’data era doi ochi albastri. (omar khayyam)

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s