Greierele și furnica-fabula distorsionată

Greierele, cam berbant,
Era foarte bun amant,
Dar Furnica îl voia
Doar pentru domnia sa,
Că din zori și până-n seară,
Printre strune de chitară,
Aduna în poenițe
Un fan-club de Gărgărițe,
Toate-n rochii cu buline
Și fardate cât mai bine,
Ce-l înghesuiau prin iarbă
Și îl gâdilau sub barbă.
Doar Furnica sta deoparte,
Citind singură-ntr-o carte
Cum să faci economie.
Iar despre bucătărie,
Greierului ca să-i placi,
Cum să-l ții cu cozonaci,
Cu sarmale sau cu linte
Și iahnie ori plăcinte,
Mic dejun adus la pat,
Asta, de-l vrei de bărbat!
-Băga-mi-aș! țipă Furnica,
Iar mă jindui acușica
După Greierul hoinar?
Mai bine-mi iau un Bondar
Chiar dacă-i mai urâțel.
Ce contează? Mi-e fidel!
Nu contează nici că-i gras,
Nici că are lanț la ceas
Sau că are păr pe spate
Dacă strânge la bucate!
Ce dacă nu-i genul meu?
Mi-a zis că-mi ia beemveu,
Îmi ia vilă în grădină
Și îmi sapă și piscină!
Greierele-i de căruță
Cu chitara în trăistuță,
Cântă doar și se distrează,
Cu el nu fac nicio breaza!
Și uite așa, cam furioasă,
Furnicuța cea geloasă
Făcu nuntă cu Bondarul-
Zis și Ghiță cocălarul,
Iar Greierul cu pricina
Își luă câmpii, bată-l vina!

Trecu iarnă, trecu vară,
Dar odată, mai spre seară,
Se-anunță de un Sitar,
Un concert de megastar
Ce-l avea pe Greieraș
Mare vip, mare poznaș,
Întors de peste hotare
Cu alai și faimă mare.
Furnicuța când văzu,
Neagră, mai rău, se făcu.
Și iar se simți pizmașă
Că din nou era codașă,
Că Bondarul a mințit-o
Și de fapt a păcălit-o!
N-a dat vilă, nici piscină,
Doar o casă de griji plină,
Mereu cu rufe la soare
Și copii ce-i cer mâncare.
Aoleu, ce păcăleală!
Furnicuța nu-i de fală
C-a ajuns o amărâtă,
Rău muncită și ciufută.
Greierele, însă, vezi?
Parcă nu-ți vine să crezi!
E vedetă și-i bogat,
Peste țări și mări umblat,
Cântă numai la concerte
De nici nu găsești bilete!

Să mă ierte cititorul
Fiindcă am schimbat eu rolul
Greierelui cel cochet
Crezut leneș. Și-n pamflet
Am restabilit onoarea
Și am inversat valoarea.