Corbu și Vulpea-fabulă distorsionată

Distinsul Corbu era șef de personal
În centru, la serviciul de control fiscal,
Gătit mereu în haine negre și fercheș
I se dusese faima că primea peșcheș.
Și fiindc-avea în mână brânza și cuțitul,
Toți cam știau de frica lui. Smintitul!
Da-ntr-o frumoasă zi de primăvară
Veni-n Finanțe o Vulpe mai sprințară,
Roșcată-n păr cu ochi de malachite,
Capabilă să bage și îngerii-n ispite.
Bonjour madame, îi zise Corbu salivând
La nurii ei obraznici cu sânii fremătând,
De vrei să fii, la mine în serviciu, angajată
Musai să știi că mie întâi îmi faci o plată.
-Vai, domnul Corbu, io-s fată sărăcuță,
Nu pot cumva…altfel…să fiu eu mai drăguță?
De-ați știi…câte-s capabilă să fac,
Căci nu m-aș da în lături ca să vă fiu pe plac.

Corbu-n călduri, simți costumul cum îl strânge,
Deși niciun principiu nu-l putea constrânge
Să nu dea ghes dorințelor lascive
Și să posede Vulpea, convins de tratative.
Însă când el își aștepta, sedus, obolul,
Peste cei doi intră, inopinat, Controlul
Ce-având concursul Vulpii infiltrate,
Destituiră Corbu, pierdut printre păcate.
281
Morala:
Păcătos nu-i cel ce-oferă,
Ci doar ăla care speră
C-având brânza și cuțitul
Nu își va găsi sfârșitul!

Anunțuri

45 de gânduri despre „Corbu și Vulpea-fabulă distorsionată

      • Cred că într-o zi voi scrie,
        Deșucheat, o poezie
        Doar ca să îți fiu pe plac.
        Altfel nu știu ce să-ți fac! 😆

  1. Săraca vulpiță roșcată,
    La control s-a cam udat toată,
    C-acesta îi fuse „aportul”,
    Să tot dea cu botul.
    De-atucea în pădurea deasă,
    Parcă nu mai este acasă,
    Nici straiul nu-i mai este frumos,
    Că frunza a căzut pe jos.
    Se cam roșise biată frunzulița
    De ceea ce făcuse vulpița!

      • Dar totul este foarte curat,
        Controlul s-a amorezat
        De a ta vulpiță sprințară
        Și-au fugit amândoi, prin țară!

        Doar frunzulița cea roșcată
        Rămasă singură-n pădurea toată,
        A tot gândit și chibzuit
        Să-și caute și ea un iubit,
        Un tinerel de copăcel,
        Nu știu de care, dar frumușel!

        Ce conotații?
        Ce ecuații?
        În pădure suntem toți ca frații!

      • Maestră ești!
        Eu, simplu ucenic.
        Și nu aș vrea ca să fi râs de mine,
        Că mă retrag în colțul meu de lume
        Ca pustnic în pădure am să fiu,
        Cu capu-acoperit de-așa rușine!

      • Eu nu am râs de tine
        Și zău că nu-mi permit,
        Dar jur că mă simt bine
        Și asta-i tot ce-admit!

      • Dac-aș avea fluența ta
        Și de-aș avea cuvintele la mine,
        Eu toată ziua, zău, aș conversa
        În versuri, chiar aici pe blog, la tine!

  2. Astă fabulă-i cam încurcată,
    Ce dacă vulpea-i asudată
    De cât la corb ea a prestat
    Păcatu’ ăsta nu-i incriminat
    Şi nici nu văz cumva, la fisc
    Să vină f’un control… la-aşa un risc
    Aşa că corbu’i liber să muncească
    Pe coana vulpe să o… istovească
    Ş’apoi el poate liniştit s-aducă la control
    Hârţoage, tot ce trebuie… parol!

  3. Noa, Miță, deci aci unde sunt acuma am citit o altă variantă a fabulei: cum scapă corbu brânza din cioc și vulpea, deși era flămândă, i-o dă înapoi corbului, iară apoi corbul o împarte cu vulpea. Pentru că-s așa buni prieteni. Bine că varianta ta nu-i așa plictisitoare! 🙂

  4. Apoi, povestea asta cu vulpea și cu corbu
    mai are-un personaj. El se numește „Orbu’”!
    Căci oamenii văd totul, dar sunt doar spectatori
    iar șoul este ieftin și îți dă și fiori.
    Totul pare rupt dintr-un filmuleț de groază
    nimeni nu zice ”pâs” ca cum n-ar fi pe fază.

    Iar Mițo, tu, ești, maică, super genială
    Să dai corbul în gât și s-arăți vulpea…goală!
    😀

  5. Va bucurati cam devreme de destituirea corbului . parca imi mai aduc si eu aminte de o poveste , stati asa , oare cum era ?
    Cica in vremea veche , cand animalele vorbeau si lupii se pupau cu mieii in bot de prieteni ce erau , ma rog prin vremea aceea , cotoiul ajunsese mare dregator .Statea toata ziua si torcea in cotruta , se intindea si din cand in cand isi mai arata ghearele la salariati.Avea doua secretare de Angora , cu care pleca deseori in interes de serviciu pe acoperis ..
    Pana la un moment dat , cand soricelul nemaiputand rabda , facu o “ lacrimatie “ la imparatie pe care a iscalit-o cu mult curaj : “Un grup de salariati “ .Leul s-a sesizat si a trimis vulpoiul in inspectie .Inspectorul l-a gasit zavorat in birou cu una din secretare .. A incercat el cotoiul ca una .. ca alta .. ca tocmai pregateau un material despre “cum sa intampinam saptamana branzei “… dar n-a tinut , inspectorul era vulpoi batran ! Asa ca Leul s-a infuriate tare si l-a trimis la munca de jos , ca simplu gestionar ,Avea in gestiune oalele cu smantana ala imparatiei. Eee…. gustoasa munca .. La doua luni de la preluarea postului se rotunjise cotoiul , facuse o blanita lucioasa .. dar pica iar o inspectie ! Si cat ar parea de curios , l-au gasit cu gestiunea in regula .Acum gurile rele povesteau cum ca la iesire inspectorul se cam lingea pe bot , dar parca mai poti crede in zvonurile astea ? Zvonul asta ajunse si la urechea Leului si l-a mutat preventiv la un C.A.P. ca simplu brigadier. Trebuia sa praseasca niste hectare cu porumb asa ca , cotoiul mergea in fiecare zi pe tarla si facea musuroaie .Doar la recoltare s-au ales cu ce-a ingropat motanul .Atunci Leul si- a adunat Sfatul , sa stabileasca de comun acord in ce munca sa-l mai puna ? Pai in munci obstesti , nu .. ca avea pete , in comisiile alea de repartizare nu , ca-l trag de coada toti stagiarii, asa ca l-au repus in functia de mare dregator , pentru ca pe vremea aia cand animalele vorbeau si lupii se pupau cu mieii in bot de prieteni ce erau , un mare dregator , trebuia sa stie numai sa zgarie .. Ce s-a ales din soricelul care l-a reclamat ? Nu se mai stie … a ramas insa o morala , pentru urmasi .”NU criticati pisicile , ele cad totdeauna in picioare .
    Asa ca o sa traim si o sa vedem ce se intampla cu corbul tau bre Mitzo!
    BTW, in ce priveste vulpea, se cam exageraza cu viclenia ei , pentru ca se face abstractie de prostia gainii 😀

  6. Vulpea închise fofoloanca,
    Rată casa din Corbeanca,
    Și cu leafa de la STAT
    Făcu un control la cap:
    – Am o fabulă de viață,
    datorii ca o mătreață
    și eu infiltrez morală?,
    cred că nu mai sunt normală!
    sau cum scrie în postare:
    m-am distorsionat se pare…

  7. Pingback: “Suntem prima națiune din istoria lumii , ai cărei cetățeni ajung la casa lor dărăpănată într-o mașina.” Will Rogers | Hipertensiv

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s