Hoții de la drumul mare și galanteria-II

300px-Rann_on_trial_before_Fielding

7. John Rann născut la 1750 a fost nu doar un tâlhar simplu ca cei dinaintea lui, fiind acuzat de fapte mult mai violente. El a fost primul tâlhar preocupat într-adevăr de câștigarea renumelui privind nu doar aspectul său, deosebit de extravagant, cât mai ales de câștigarea notorietății privind faptele sale. Mai târziu chiar și-a primit porecla de Sixteen string John datorită celor 16 panglici de diverse culori pe care le avea înnodate sub genunchi la marginea cracului de pantalon, nota care-i dădea plusul de extravaganță ținutelor sale fabuloase printre care menționăm pantalonii de mătase pe marginea cărora erau cusuți câte 8 bănuți de argint. Sigur că, din dorința lui de popularitate, Rann a încurajat toate zvonurile care circulau pe seama lui, drept care astăzi putem auzi diferite variante ale poveștii sale însă este adevărat că numele lui a fost puternic legat de cel al multor doamne și domnișoare vrăjite de farmecul acestuia.

Dar despre el se spune că s-ar fi născut într-un sat nu departe de Bath-Somerset și ar fi început foarte de tânăr să lucreze pe post de curier al unei doamne mai înstărite după care a plecat la Londra unde lucra ca vizitiu. Numai că la Londra, viața elegantă a nobililor i-a servit de model și John era mereu văzut echipat foarte elegant, iar toate costurile privind hainele și aparițiile sale prin bordeluri sau cârciumi depășeau cu mult veniturile sale din ocupația de vizitiu. Sigur că toate aceste cheltuieli, mult prea mari pentru statutul său, l-au obligat să se apuce și de tâlhărie. Numai că Rann nu s-a dovedit prea inteligent în atacurile sale, de fapt după primul jaf a și fost prins imediat când încerca să vândă un ceas furat pentru a-și plăti amanta. Dar închisoarea în loc să-l liniștească mai mult i-a dat încredere că poate să-și continue viața de tâlhar. Laudându-se prin cârciumi cu faptele sale de tâlhărie nu a făcut decât să-și grăbească și mai tare sfârșitul. Totuși de foarte multe acuzații de tâlhărie a scăpat fiindcă tocmai doamnele ale căror case le jefuise se grăbeau să depună mărturie în favoarea lui decât contra lui. Se spune că la un proces deși au existat dovezi clare că Rann a jefuit o casă după ce a escaladat fereastra pătrunzând în dormitor unde stăpâna casei era lipsită de apărare, judecătorul a rămas profund contrariat când victima a renunțat la absolut toate acuzațiile!

Rann nu opera tot timpul singur, în multe din jafurile sale era asociat și cu alte femei care-i duceau planurile de tâlhărie la capăt. Totuși în urma unui astfel de plan a fost prins în timp ce una dintre femeile asociate cu el a încercat să vândă bunurile furate din casa unui cunoscut cleric. Femeia care participase la jaf nu a fost pedepsită fiindcă a declarat că nu știa că bunurile pe care încercase să le vândă erau de furat dar l-a trădat pe Rann care nu a mai scăpat de executare. Astfel că Rann a fost spânzurat în 1774 la doar 24 de ani, după o viață plină de fărădelegi, lăsând în urma lui nenumărate doamne și domnișoare care au suspinat de durere la aflarea sfârșitului acestuia.

33a1ba0b-4b98-419c-8b5a-1c27d3ac21e0

6.Sir Humphrey Kynaston. Ei, de data asta avem un nobil! Sir Humphrey a fost un tâlhar al secolului 15 și se spune despre armăsarul pe care-l călărea că era însuși diavolul. Chiar dacă bunicul lui Sir Humphrey a fost ducele Gloucester iar vărul său era lord, pentru Kynaston nu a contat prea mult să rămână pe calea cea dreaptă. Deși a moștenit proprietatea de la Middle Castle, a lăsat-o să ajungă ruină, el stabilindu-se la Nesscliff, Shropshire și a rămas cunoscut ca fiind unul dintre tâlharii cei mai iubiți de săraci. Ca și Robin Hood, multe din bunurile furate acesta le împărțea săracilor care erau bucuroși ori de câte ori aveau ocazia să-l hrănească și să-l adăpostească atunci când Kynaston era urmărit de oamenii legii. Știați că la acea vreme, prin acele locuri, populația foarte săracă obișnuia să locuiască în peșteri?

Poveștile care circulau pe atunci puneau pe seama armăsarului -denumit Belzebut-  succesul lui sir Humphrey. Ba chiar există o istorie în care Sir Humphrey reușește să scape de unul din șerifi cu ajutorul armăsarului care, dintr-o singură săritură, a trecut peste lățimea unui râu. Altădată, ca să scape de urmăritori, a sărit de pe una din culmile de la Nesscliff Hill, aterizând de la o înălțime de 14 km. Sigur, o exagerare.
Nimeni nu știe, însă, cum și-a găsit sfârșitul sălbaticul sir Humprey. Unii spun că s-a îmbolnăvit și a murit ascuns într-una din peșteri, alții spun că a căutat să fie iertat pentru faptele sale și și-a dus restul vieții în pace uitând de trecutul tumultos. Indiferent care este adevărul, calul lui, asemuit cu diavolul, se pare că odată ce și-a găsit sfârșitul într-un laț suspect, a fost cel care a încheiat seria faptelor de tâlhărie ale nobilului Sir Humphrey Kynaston.

crimes3

5. George Lyon. Se spune că diavolul ar fi intrat în Lyon atunci când trupul acestuia a fost adus înapoi în orașul pe care l-a terorizat decenii la rând. Povestea spune că s-a abătut o furtună violentă asupra hangiului care s-a învoit să care trupul fără suflare, rămas după execuția din piața publică. George Lyon împreună cu doi complici a fost spânzurat în urma acuzației de furt în aprilie 1815. Cu treizeci de ani mai devreme, Lyon scăpase la mustață de aceeași acuzație.

Timp de treizeci de ani, împreună cu banda lui, George Lyon a terorizat orașul Up Holland comițând furt după furt. Toată lumea din oraș știa că el este vinovat însă anii treceau fără ca acesta să fie prins chiar dacă se oferiseră recompense pentru orice informație ce ar fi putut ajuta la prinderea și punerea sa sub acuzație. Într-un sfârșit, unul din magistrați a reușit să infiltreze un spion care a cumpărat o parte din arginții furați, arginți ce s-au constituit mai târziu în proba indubitabilă împotriva lui Lyon. Povestea spune că în momentul spânzurării, Lyon s-a prezentat într-o ținută extrem de elegantă, pe vremea aceea execuțiile fiind publice, era important să mori bine și să lași o ultimă impresie de durată. Chipeșul Lyon a lăsat în urma lui nu doar o bună impresie asupra morții sale, dar și un foarte mare număr de copii ilegitimi. Ba chiar se bănuiește că foarte mulți copii se născuseră în același timp, de la mai multe mame odată, inclusiv copii născuți de mamă și fiică în același timp!

Mormântul lui George Lyon se află încă în Up Holland și reprezintă și azi o atracție pentru foarte mulți turiști. Chiar dacă există puține dovezi asupra jafurilor comise de Lyon, legendele în jurul numelui său au fost numeroase, unele fiind chiar sub forma unor cântece.

 

Va urma

6 gânduri despre „Hoții de la drumul mare și galanteria-II

  1. Mai, parca empatizez cu Sir si-a lui poveste! Cred ca amintirea filmelor vazute mi-a creat o predispozitie afectiva fata de povestea lui….
    Habar n-am avut de personagiile astea, Mitzoo…dar mare multamire fuse cetirea biografiilor lor! Sarumina!

    • Mai am, încă nu am terminat. Plus că am ridicat mânușa provocării aruncate de Succes și musai voi scrie și despre ”fetele rele” 🙂

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s