Hoții de la drumul mare și galanteria-ultima parte

4. John Nevison. Ca și despre ceilalți ”confrați” ai săi, despre Nevison au circulat tot felul de povești mai mult sau mai puțin adevărate. Născut cândva în 1639, John a servit un timp ca ofițer în armată dar a trebuit să renunțe la serviciul militar pentru a se întoarce acasă și a avea grijă de tatăl bolnav. Incapabil să se țină de o slujbă constantă s-a apucat de tâlhărie, convins că așa va duce un trai mai lejer.

A fost prins de mai multe ori dar reușea să scape repede de urmăritori. Se povestește că odată a evadat din închisoare cu ajutorul unui prieten care s-a pretins doctor și l-a declarat pe Nevison mort, scoțându-l într-un sicriu. Dar se mai povestește despre el că era un tâlhar mai…grijuliu fiindcă niciodată nu era violent cu victimele sale și nu fura bani de la oamenii săraci. A avut porecla Rapidul Nick (Swift Nick) și se spune că a fost botezat așa chiar de Regele George al II lea fiindcă jefuind un bărbat într-o dimineață, Nevison s-a urcat pe cal și a alegat neîntrerupt aproape 200 de mile într-un alt oraș unde trebuia să joace o partidă de cărți cu primarul, tocmai pentru a-și crea alibiul care să-l acopere în cazul jafului comis la prima ora a zilei. Povestea aceasta a fost relatată și mai târziu fiindu-i atribuită faimosului Dick Turpin și calului său Black Bess. Totuși, această viață agitată a trebuit să se sfârșească în ștreang. Nevison a fost arestat și condamnat la moarte în 1685 ca urmare a faptului că a omorât un ofițer de poliție în timp ce voia să scape de mâinile lui. În biserica din Wakefield se păstrează scaunul în care Nevison adormise exact înainte să-l prindă oamenii legii. Și Nevison ca și alți faimoși tâlhari din timpurile sale, datorită felului său de a fi, a fost asemuit cu Robin Hood.

3.James McLaine și William Plunket. Văzuți din afară cred că erau cei mai nepotriviți parteneri. Fiul unui preot presbiterian, McLaine era un tip foarte elegant, îmbrăcat în veșminte scumpe la care ocazional asorta bijuterii valoroase. Fusese căsătorit dar soția lui a murit de tânără lăsându-l singur cu doi copii mici. Descurajat de această întâmplare și nefiind capabil să se întrețină singur, s-a hotărât să-și câștige un trai bun păcălind vreo femeie bogată cu care să se căsătorească și pe banii căreia să trăiască în stilul în care era obișnuit.

L-a cunoscut pe Plunket, un fost chimist sărac, cu care s-a împrietenit și împreună au plecat la Londra în căutarea femeilor bogate și singure. Însă acolo cei doi au rămas repede fără bani, fără să-și fi găsit vreo femeie bogată dispusă sau potrivită pentru gusturile lor. Rămași lefteri și fără șanse de vreun câștig în viitorul apropiat, McLaine și Plunket au decis să se apuce de tâlhărie. Însă una din marile lor probleme era că McLaine era sperios și cam laș în timp ce Plunket făcea toată treaba murdară. Se spune că după ce au jefuit un om și aproape îl omorâseră, de frică Mc Laine i-a scris o scrisoare în care și-a cerut scuze și s-a oferit să-i revândă bunurile furate! Bineînțeles că prostia asta l-a adus în fața judecătorilor care l-au condamnat la ștreang. Plunket însă nu a fost de găsit pentru a fi condamnat la acest proces și a dispărut fără urmă nemaiauzindu-se nimic despre el după această ultimă întâmplare.

2.Katherine Ferrers. Se spune că avea abia 12 sau 14 ani când s-a căsătorit cu tânărul Sir Thomas Fanshaw de numai 16 ani. Locuiau împreună la conacul familiei Fanshaw din Hertfordshire când Katherinei i se dusese vestea că este o fată rea și asta după ce s-a aflat că-și jefuise proprii oaspeți.

Fără știrea soțului, în timp ce oaspeții serveau masa cu familia, Katherine s-a retras în camera ei unde s-a deghizat în haine negre de bărbat și a zburat practic pe fereastră afară, așteptându-și oaspeții la drumul mare unde i-a jefuit de toți banii pe care îi aveau asupra lor.

După un timp, Katherine a cunoscut un alt tâlhar, Ralph Chaplin, cu care s-ar fi asociat o bună bucată de vreme dar care a avut ghinionul să fie prins și spânzurat la marginea unei păduri.

Katherine a fost faimoasă și multe din actele de tâlhărie nu i-au putut fi puse în cârcă, totuși a avut un sfârșit un sfârșit destul de violent când în încercarea de a jefui o diligență, unul dintre călători a împușcat-o. Rănită grav, tânăra femeie a fost dusă înapoi familiei unde a murit la scurt timp la vârsta de 25 de ani. Deși Katherine nu a fost prinsă niciodată de poliție și nu s-au putut aduce vreodată dovezi care să susțină bănuielile care planau asupra ei, este totuși stranie coincidența că odată cu moartea ei au încetat incendiile și furturile asupra proprietăților bogate și tototdată au încetat jafurile de la drumul mare asupra diligențelor care treceau prin acel comitat și prin comitatele vecine. Oricum, obiceiurile ei nocturne au costat-o locul de veci din cripta familiei, trupul ei fiind incendiat într-o noapte în cimitirul sărac al bisericii.

1. Dick Turpin. Acesta este, probabil, cel mai cunoscut tâlhar al Europei din acele vremuri și reprezintă cea mai rea imagine a ceea ce se presupune a fi un gentleman tâlhar. Turpin s-a născut în 1705, în Essex și nu a vrut să muncească din greu, ca și tatăl său, pentru a duce un trai cinstit. A preferat să se alăture unei bande cu care jefuia casele din Londra, apucând tot ce le cădea în mână, iar ce nu puteau să care cu ei distrugeau de-a dreptul. Turpin a fost ultimul membru al acestei bande care a căzut prins, reușind să se ascundă în casele pe care deja le jefuise și le distrusese sau fugind de poliție sărind dintr-o diligență în alta.

Poveștile care s-au născut în jurul personajului lui, mai degrabă l-au înfrumusețat decât să relateze adevărul. Una din povești spune că Turpin era frumos, bine făcut, elegant și foarte devotat calului său dar fusese deposedat printr-o păcăleală de averea moștenită. Adevărul este că Turpin era un criminal cu sânge rece care se lăuda cu faptele sale și care a fost prins datorită unei scrisori pe care o trimisese acasă și pe care reușise să pună mâna poliția. A fost capturat, dus în fața judecătorilor și condamnat la spânzurătoare. La scurt timp după moartea lui a fost publicată cartea Rockwood, în 1834, care i-a creat faima de a fi fost un gentleman. Totuși rămâne interesantă povestea cadavrului său fiindcă imediat după ce Turpin a fost înmormântat, trupul său a fost dezgropat și furat de jefuitorii de morminte care l-au vândut unui doctor pentru disecție. Însă poliția a descoperit lipsa cadavrului, l-a recuperat și l-a îngropat din nou amendând apoi doctorul.

Aceștia au fost 10 dintre cei mai faimoși tâlhari (gentlemeni tâlhari) așa cum sunt ei cunoscuți în istoria acelor vremuri. Cum însă Succes mi-a aruncat mănușa unei provocări, promit să revin cu 10 dintre cele mai rele doamne.