Când îmi vii seara acasă,
Oricât ar fi de târziu,
Al cheilor clinchet pe masă
Vreau să sune puternic şi viu.
Şi chiar de te simţi obosit,
Ia-mă în braţe din hol
Să vezi ce mult mi-ai lipsit,
Ca vinul din paharul cel gol.
Când intri diseară în casă
Nu-mi spune nimic de servici.
Spune-mi doar că-s frumoasă,
Ca să respir, fiindcă iar eşti aici!
Eu ştiu că afară-i război
Şi lumea e crâncenă-n lupte,
Dar acum, putem fi doar noi.
Noi şi hainele rupte.
Mai bine războiul din casă
Decât afară în praf şi noroi,
O ceartă de care îţi pasă
Şi-o-mpăcare de după. În doi.
Un blog de poveste 
Mitza…
Dulce ti-e viersul… Stii bine ca m-am emotionat. Ce poate fi mai scump de impartit in doi, daca nu impacarile de dupa mici furtuni…
Iti spun: ai suflet frumos!
Tiiii! Mulţumesc de compliment Sonia 🙂
Pingback: polimedia.us/fain/
http://polimedia.us/fain/hobby/un-blog-de-poveste–blog-archive-in-doi/
wow, imi place la nebunie mai ales ultima strofa! …e suuuper 🙂
Ei Liviu, vrei să mă copleşeşti 🙂
nu fac complimente gratuite, de fapt nici nu ma prea pricep sa fac complimente, am spus doar ceea ce cred/simt 😉 🙂
Super, mai putin ultimu rand din strofa a doua. Daca gresesc bate-ma online, dar imi pare ca nu are nici o treaba pe acolo.
Are treabă într-un anume sens. Vinul este o băutură care „dezmorţeşte” ca să spun aşa :). Un pahar gol pe o masă pare că e trist, umplut cu vin însă, dă culoare peisajului. Şi veselie.
Şi ceea ce e mai important. Îşi completează rostul.
Nu zic ca vinu nu are n calitati apreciabile gustativ de un barbat si urmat de aprecierea femei, dar acolo se vroia doar de…..si doru de vin, acolo, e cam treaba ce duce a impotenta. Adica nu-i ceva dor de dezmierdare cu un el? Daca zic asa, pana la urma el, poate fi asociat cu doru de vin, da vinu se cam ia singur, se pune in pahar, nu gandeste, doar curge………nhea cam multe prostii in analiza frumosu……..sa-l bei cu drag si vinu si pe norocos!
Cristi, fiecare poezie, sau proză, e făcută astfel încât oricine să se regăsească în vreun crâmpei pe acolo. Văd că pe tine te-a atras partea cu vinul 😀
Asta era, de ce sa nu fie bere? Faci discriminare intre alcooale, sau cum?
Eu nu ma regasesc in poezia unei femei, sa fie clar! :)) Da mai scrie ca suna bine, asa ca chestie, in care nu recunosc ca ma regasesc.
Tare faina, Mitzo, o doza sanatoasa de romantism face bine asteniei de toamna…
Mulţumesc MTS 🙂
Cred că ăsta este anotimpul cel mai potrivit poeziei. Tu eşti însă la fel de romantică, oricând.
Razboiul in doi e cel mai misto pentru ca impacarea e cea mai cea. Da’ nimeni nu o poate spune asa cum ai facut-o tu.
Frumos. 🙂
Doamne ce frumoasa-i impacarea de dup-o mica cearta! Ei, tu ai reusit ca nimeni altul(a) sa spui aceste lucruri! Felicitari!
Ei, ca s-o dau nitel pe gluma (si-acum fie-mi iertat daca-s nitel buruienos), un mosulet hatru zicea ca nici macar nu mai are curajul sa se certe cu babuta lui, nu de alta dar ii era teama sa nu se mai impace cu ea pentru ca… i-a murit de mult cea care-i impaca!
Hai ca vorbii prostii si… ma cam rusinai!
O seara faina!
:))) Aoleu Nea Costache, ce m-ai făcut să râd.
Hmmm, râd eu râd, dar povaţa dumitale nu-i deloc de neluat în seamă. Acuma înţeleg şi mai bine cum s-au inventat compromisurile 😀
D-apai ce sa faca bietu’ mos, cumva trebuie si el s-o rezolve!
Nea Costache, Nea Costache. Mă faci să mă ruşinez io acuma, că era să spun o prostie mai rea ca toate. Dar necuratu’ tot nu-mi dă pace şi tot am să pun o întrebare? Moşu mai avea degete? 😀
Avea saracu’ si… nu numai!
Ei vezi acuma de ce babele sunt mereu puse pe harţă? :)))))))
Mda, tot bietu’ mosu-i de vina!
Nea Costache, cu mine n-o scoţi la capăt. Uitaşi că tot olteancă sunt şi eu?:D
Teci pe la mine: http://www.neacostache.com/2011/09/30/blestemul-aurului/
Pardon, treci!
Chiar imi era dor de o poezie de-a ta.
Apropo Mitzo ai pus stapanire pe primul loc in Polimedia? 😀
Felicitari!
Mulţumesc Florin. Nu ştiu dacă am pus stăpânire pe primul loc dar văd că şi tu nu mai ai mult să mă ajungi. Îmi sufli în ceafă 😀
Unde iti suflu in ceafa?Sunt pe 9.
Mai am de munca.:)))
Pingback: Păpușa Diana – probabil cea mai bună analiză SWOT din lume |
Deci omul vine obosit de la servici, timp in care tu ai baut vin, si in loc sa-i dai ceva de mancare ii rupi hainele?! Nu e de mirare ca aveti razboi in casa.
Ah Dex, m-ai prins! Și eu care am încercat să manipulez situațiunea să pară altfel decât este 😀
O poezie foarte frumoasă care conţine în ea întregul răspuns la întrebarea „Ce vor femeile”… 🙂
Păcat că Sigmund Freud n-a apucat să o citească… 🙂
Crezi că dacă o citea se prindea de şmecherie? 😀
Pingback: Soarta Cap. I | Blogul lui Nea Costache
Poezia asta miroase a caldura unui camin linistit si fericit cu-o adiere de sentimente puternice:)
Plina de caldură, de romantism, de fericire, de dorinţă, de pasiune, de iubire… intr-un cuvânt minunată.
Mulţumesc frumos de apreciere 🙂
Am băgat la cap, mulțumesc. 🙂
Important este dacă ți-a plăcut. Nu am vrut neapărat să fie un sfat ci, mai degrabă, să te fac să te simți bine 🙂
Mă simt, mă simt bine. 🙂 Dar, pe lângă simțirea asta, am păstrat și mesajul. Care tare mai contează. 🙂
Știi? Faptul că mi-ai răspuns, confirmându-mi că te simți bine, mi-a creat o stare de suprabine, dacă mă pot exprima astfel. Exact ca în acel moment când te simți bine doar fiindcă dorința pentru binele celuilalt reușește să se concretizeze.
La capătului firului(altui monitor-în cazul de față) într-un neant pe care nu vrem să-l definim ca timp și spațiu, există o ființă care ne ține, imaginar, de mână.