Atingerile

Fh’Arshik  se deconectă de la costumul virtual, apoi îşi prepară tacticos un întăritor energetic.  De când o cunoscuse pe Sh’Ahida, o navigatoare ca şi el într-una din reţelele de comunicare interstelare, trăia o adevărată poveste sentimentală.

Iniţial nu îl interesase că ea era de pe altă planetă. Niciodată nu-i păsa cum arătau în realitate partenerele ocazionale din reţele de dating, sau din ce rasă făceau parte,dacă erau terriene sau nu. Atât timp cât ştiau ce să spună şi ce centri nervoşi trebuiau atinşi,  se considera norocos să fi avut parte de o partidă de sex virtual corespunzătoare care să-l remonteze  pentru săptămâna de lucru covârşitoare ce avea să urmeze.

De când promovase însă, avea dreptul să intre pe linii de dating profesioniste. Acum făcea parte din elită şi, ca orice superior, avea acces nelimitat la astfel de întâlniri. Plus că nu mai trebuia să-i fie selectată configuraţia pentru o pereche similară psihic, avea dreptul să-şi aleagă singur orice i s-ar fi părut lui că i se potriveşte.

Pe Sh’Ahida o cunoscuse din întâmplare când trecea în revistă nişte reţele de dating prohibite din galaxia Ghaar. Rămăsese surprins să vadă similaritatea de rasă. Apoi a fost atras de modul original în care planetarii Ghaarieni îşi lăsau imaginile proprii ca avatare să le însoţească profilul. Pe Terra, ca şi pe multe alte planete din Sistem, nu se mai permitea accesul la imaginile proprii. Studiile de specialitate convinseseră legiutorii universali că interzicerea accesului la avatarele personale lăsa celelalte simţuri angrenate să lucreze mai bine şi eliminau factorul de stress. Şi că memoria vizuală nu folosea la nimic în aceste cazuri, nu conta decât memoria simţului tactil indus prin sugestie mentală ce acţiona anumiţi senzori ai costumului virtual care provocau, la rândul lor, purtătorului stări deosebite.

Dar cei din Ghaar probabil că se supuneau altor legislaţii sau aveau drepturi la mici derogări.  Se pare că nu degeaba erau prohibiţi.

Oricum, nu ar fi servit la nimic să cunoşti avatarul partenerului. De când fusese ultima epidemie care afectase grav locuitorii tuturor planetelor din Sistemul Extragalctic Unit, nu se mai permitea întâlnirea a două sau mai multor persoane în spaţiu intim. Perpetuarea se facea demult în vitro şi nu mai interesa pe nimeni ce urmaşi avea fiindcă şi aşa nu îţi aparţineau.

Fiecare perpetuare se făcea printr-o selecţie riguroasă a elemenţilor de specii, iar prelevările individuale erau trimise pe planeta Q-erhra unde existau laboratoare specializate care aveau grijă de fertilizările în vitro şi care decideau în ce colonie şi pe ce planetă avea să locuiască fiecare produs al fertilizării.  Desigur, rebuturile erau eliminate. Se păstrau doar produşii de specii din ai căror analize rezultau indici de capacităţi fizice sau intelectuale impuşi, iar în funcţie de aceşti indici se decideau planetele pe care aveau să locuiască definitiv sau dacă erau adapţi pentru zboruri inter sau extragalactice.

Fh’Arshik era unul din acei produşi rezultaţi cu capacităţi fizice şi intelectuale de excepţie. Toţi cei care îl cunoşteau ştiau deja că o să ajungă cel puţin ofiţer secund pe una din navele de zbor. Deocamdată însă trebuia să treacă prin toate etapele premergătoare şi să-şi finalizeze fiecare etapă cu câte un examen riguros şi extrem de sever care avea să-l promoveze într-o treaptă superioară sau avea să-l blocheze acolo unde era.

Deocamdată Fh’Arshik era în stadiul superior de prima treaptă, mai avea încă două trepte de trecut, dar acum era într-o mică vacanţă meritorie. Vacanţă pe care şi-o petrecea mai mult în compania frumoasei Sh’Ahida.

Sh’Ahida era nu doar cosmopolită, dar era şi foarte cultă şi extrem de elevată. Se vedea că urmase şcoli speciale de întreţinere virtuală de prim rang şi cu ea se simţea cu totul şi cu totul altfel. Era prima dată când şi-a dorit să o atingă.

Aproape că s-a speriat când a realizat că are această dorinţă, ceva în el însă l-a făcut să renunţe să ceară ajutor de specialitate pentru autosuprimarea acesteia. Nu ştia încă ce-l determinase să facă o asemenea alegere, riscantă de altfel. Erai obligat să raportezi orice sentiment interzis şi să soliciţi un tratament gratuit de autosuprimare. Orice abatere de la regulă era drastic pedepsită, putându-se ajunge chiar la detenţia pe unele planete de minerit, unde condiţiile de muncă erau degradante şi posibilitatea revenirii pe planeta de domiciliu era practic inexistentă.

Totuşi, cu tot riscul la care era expus, îi făcea o plăcere deosebită când Sh’Ahida îi povestea cum, în timpurile vechi, terrienii şi alţi planetari convieţuiau în grupuri mici, numite familii, în habitate tipic amenajate numite locuinţe şi că aveau urmaşi cu care locuiau împreună şi cu care se atingeau toţi între ei fără permisiunea nimănui. Dar ceea ce îi plăcuse cel mai mult din povestirile ei erau atingerile în cuplu care, conform spuselor femeii, erau mai presus de orice senzaţie indusă prin costumul virtual.

-Am mai auzit ceva de genul acesta, replicase Fh’Arshik, dar în acele vremuri, pe lângă riscul expunerii la epidemii de tot felul, exista şi un fenomen numit criminalitate. Am citit că tocmai datorită faptului că se întâlneau unii cu ceilalţi, foarte mulţi apelau la criminalitate ca măsură de eliminare a unui opozant fără ca acest lucru să fie făcut, cum ar fi normal, de către un Tribunal Superior.

-Este adevărat, dar totuşi, dragul meu, sentimentul de a aparţine cuiva, unei persoane similare ţie, este un sentiment unic. Imposibil de înlocuit de orice maşină perfomantă.

-Da, dar nu-mi lipseşte nimic. Am tot ce vreau.

-Ai tot ceea ce cunoşti. Sentimentul de apartenenţă faţă de o altă persoană nu îl ai fiindcă nu îl cunoşti.

-Atunci, spune-mi tu Sh’Ahida cum este să aparţii unei persoane similare ţie.

-Ca să aparţii unei astfel de persoane, întâi de toate trebuie să iubeşti acea persoană, şi ea la rândul ei să te iubească pe tine.

-Asta nu este greu. Ştiu cum este să iubeşti. Simţi că vrei să fii conectat la costumul intim virtual tot timpul cu acea persoană. Fh’Arshik începu să râdă vesel.

Se poate spune, continuă el, că şi eu te iubesc pe tine Sh’Ahida, fiindcă doresc mereu să fiu conectat cu tine în costumul virtual.

Femeia îi zâmbi în anume fel şi bărbatul simţi cum zâmbetul ei îl învăluie cald. Instictual întinse mâna către imaginea hologramei care o înfăţişa stând întinsă pe un  balansoar alb.

Era nemaipomenit de atrăgătoare. Gestul îl surprinse iarăşi pe Fh’Arshik care îşi lăsă repede mâna în jos, ruşinat oarecum.

-Nu te teme de mine, dragul meu. Nu am să te raportez. Noi suntem mai libertini. La noi încă nu s-a implementat severitatea tuturor legilor. Încă mai avem caste unde există familii.

-Şi locuiesc împreună?

-Da

-Şi se ating?

-Zilnic.

-Oh! Cred că mi-ar place să ajung, într-una din vacanţe pe o asemenea planetă. Hmmm, şi acolo mi-ar place să te întâlnesc pe tine, Sh’Ahida.

-Şi mie mi-ar place să te întâlnesc pe tine, Fh’Arshik.

-Ah, m-ai atinge?

-Da. Şi tu pe mine. Ţi-aş da un sărut, chiar.

-Ce este un sărut?

-Un sărut? Sh’ahida zâmbi amuzată. Un sărut este simbolul suprem al unei relaţii sentimentale deosebite. Buzele mele le-ar atinge pe ale tale, limba mea ar atinge limba ta, iar schimbul de fluide între noi induce un sentiment de căldură interioară incredibil, imposibil de descris în cuvinte. Şi în tot acest timp, corpul meu ar fi cuprins de braţele tale lipit strâns de corpul tău. Piele lângă piele.

Fh’Arshik îşi duse două degete la gură şi le plimbă încet peste buzele umede care fremătau de emoţie la gândul că ar putea fi atinse de buzele femeii a cărei hologramă simţea că-l înebuneşte.

-Cred că este un act fizic de excepţie. Tot ceea ce este interzis pare să fie nespus de dorit şi plăcut.

-Aşa este, dragul meu Fh’Arshik.

-În ultimul timp mă gândeam că cel mai plăcut dar pe care mi-l pot face mie însumi, este să pot trece şi ultimele două trepte de avansare superioară şi să reuşesc să ajung pe una din navele modulare de explorare extragalactică. Dar cred că  viaţa asta nu înseamnă nimic pe lângă o convieţuire în doi cu o femeie ca tine Sh’Ahida. Ştiu că este o nebunie dorinţa mea şi imposibil de realizat dar…

-Aceste lucruri ţin de un trecut îndepărtat pentru voi, Fh’Arshik. Nu te mai gândi la ele.

-Mi-ar place un asemenea dar pentru viitor, draga mea Sh’Ahida. O asemenea atingere, de acest fel nemaipomenit de dulce.

-Cine ştie, dragul meu, cine ştie…

Holograma se stinse lăsându-l pe Th’Arshik gânditor într-o celulă albă ermetic închisă printre milioanele de celule din Sistemul Extragalactic Unit.

 

Scrierea face parte din jocul literar cu tema Daruri pentru mâine iniţiat de psi. Au mai participat cu curaj maxim şi talent deopotrivă şi :abisuri, redsky, vero, carmen, almanahe, virus, cita, scorpio, tibi, rokssana