Jurnal de…porc

Azi e sf.Ignat. Lumea normală la cap se trezește de dimineață, ascute cuțitele, întinde paiele și aleargă porcul în bătătură. Cine nu are bătătură, se agață de un cărucior în supermarket. Important este să respecte tradiția.

Îți place să mănânci carne de porc? Și mie
Ai convingerea că ești ceea ce mănânci? Nici eu, că nici vaca nu-i lucernă.
Ai mâncat vreodată pește, în timpul postului, gândindu-te la cât de bună ar fi în schimb o friptură de porc? Ar fi culmea să spui că nu.
Ai privit vreodată, râzând, cum aleargă măcelarii porcul la țară? Noi când eram mici făceam tot timpul pariu că unul din măcelari alunecă pe zăpadă până să prindă porcul. Cel care ghicea care din măcelari cade, avea dreptul să-și aleagă primul bucata de șorici. Excluși anii când nu ninsese de Ignat. Dar se putea întâmpla să fi plouat, ceea ce făcea prinsoarea și mai interesantă.
Ți-ai astupat vreodată urechile când începea să guițe porcul disperat de cuțitul care-i taie jugulara? Eu încercam de fiecare dată să nu-l aud, însă verișorii mei de la țară guițau și mai tare, imitând porcul, așa că se isca un vacarm îngrozitor.
Când erai micuț/micuță, te-au alergat verișorii sau frații mai mari cu o coadă de porc, în curte prin zăpadă? Și pe mine, de fiecare dată.
Mai ții minte mirosul de porc pârlit? De parcă s-ar putea uita așa ceva.
Te-ai ascuns după fustele bunicii sau ale vreunei mătuși când a început să țâșnească sângele din gâtul porcului? Eu da, dar după ce începea să miroasă untura încinsă, uitam totul.
Ai avut vreodată lăutari în curte, la tăierea porcului? Oh, da. Dacă nu știi cum e, dă-ți silința să afli. Merită.
Te-ai închipuit vreodată, în sinea ta, ca fiind mare chirurg în timp ce coseai mațele de porc umplute, gen tobă sau caltaboș? Sentimentul e teribil.
La pomana porcului, ai prăjit și cartofi în untură, stropind apoi din greu toată masa cu vin roșu ca și când totul ar fi spre necazul doctorului, al popii și mai ales al siluetei? Huh, dacă nu, atunci de ce oare să-ți mai pese de sf.Ignat!

Dacă ai făcut toate cele de mai sus, și nu te dezici de niciuna, nu mai ai nicio șansă să ajungi modelul cetățeanului european, fandosit, cu fumuri și aere puturoase în cap. Ești român sadea!

porc-LANDRACE-info121

Anunțuri

73 de gânduri despre „Jurnal de…porc

  1. Sigur că nu putem scăpa de simţuri, dar le putem educa. Greşeala constă în trăirea senzorială a Sărbătorilor, căutarea plăcerilor prin simţuri. Însă plăcerea nu poate produce bucurie niciodată, deoarece odată cu încetarea stimulării simţurilor încetează şi plăcerea, iar lipsa de plăcere provoacă mereu durere.Ramane amintirea placerii.

  2. Obiceiurile de tăiere a porcului diferă mult de la o zonă la alta. Pe la noi se taie pe la sfârșitul lui noiembrie, pentru ca slănina să stea câteva săptămâni în saramură și apoi să fie gata afumată pe la Crăciun. De asemenea, caltaboșii se mănâncă doar proaspeți, nu afumați.

    • Așa este, tradițiile diferă câte un pic de la o zonă la alta. Însă, nu putem spune niciodată că nu sunt frumoase, oricât de sălbatice ar putea părea pentru unii 🙂

  3. Am trecut prin toate experiențele tale, posedând bunici la țară.
    Dă-mi voie să adaug: o știi p-aia cu bășica porcului? O scotea bunicul, o rădea bine și apoi mi-o dădea, cică s-o umflu, ca pe baloane. Bleah, scârbos…
    Dar când se aduna toată familia în casă, cu cărnurile zăcând prin toate ungherele, unii înarmați cu cuțitele, alții la mașina de tocat?… Cum ieșea carnea aia din mașină, ca niște ghirlande, de mă întrebam ce-s alea, podoabe sau potoale? …
    Senzații de neșters…
    Dar p-aia cu lăutarii, de-o scriseși, n-o înțelesei: ce să cânte ei la tăierea gîtlejului porcin? ”Ia-ți scrofiță ziua bună / de la lumea cea nebună…?”…

    • Daaaaaa, am uitat de bășica porcului 😆
      Probabil fiindcă se ocupau de ea năpârstocii de verișori.
      Aia cu lăutarii era meteahna tatălui meu. În satul bunicii, nu departe de casa veche, la vreo câteva ulițe mai încolo, locuiau doi frați. Ambii lăutari. Ei mergeau și la nunți și la înmormântări. Tata îi chema fiindcă știau cântece vechi de petrecere. Ori, când se taie vinul și se încălzește sângele, merge grozav un cântec de petrecere. Tatăl meu era mai boieros așa, zurliu și foarte petrecăreț. 😆

      • Vezi că postarea ta de pe blogul meu la poezela ”Necropsie de cuvinte” e, probabil, cea mai pe stilul meu poezie scrisă de tine. Mă raportez doar la cele citite de mine, adică prea puțin. Pasională de pici.

      • Am scris după cum am simțit. Și tu știi cel mai bine că în domeniul acesta al creației, fie ea doar literară, nu poți să fii altfel decât sincer.
        Mi-a plăcut grozav expresia necropsie de cuvinte. În fond, necropsia nu este altceva decât disecarea și examinarea în amănunt și profunzime. Ori tu asta faci de fiecare dată: provoci cititorii tăi să-ți examineze, în profunzime, fiecare cuvânt în parte. Spun sincer că nimeni până la tine, mă refer aici pe internet, nu m-a provocat, obligându-mă prin propria-i scriere, să mă gândesc de zeci de ori la ceea ce a scris.
        Tocmai de aceea mi-a început comentariul cu : Mi-aș dori un bisturiu/Să-ți tai căile mentale

      • N-am decât a fi euforic. Am scris-o azi-noapte, mi-a luat vreo două ore. Greu să faci un tot coerent cu cuvinte atât de bizare. Și oricum șchioapătă pe alocuri, tocmai din cauza asta. În fine…ce să mai zic…

      • Știi care este avantajul de a avea un blog? Faptul că toate postările tale pot fi modificate oricând de tine. Nu e ca pe formatul de hârtie unde, odată publicată o scriere, ea nu mai poate fi modificată. Cititorii tăi de azi poate au văzut într-un fel postarea ta, dar cei de mâine o pot vedea într-o formă îmbunătățită dacă tu îți dorești în mod expres asta. Mai ales că ai posibilitatea să-ți repostezi scrierile, deci și cititorii tăi de azi pot afla de îmbunătățirile tale.

  4. Eu sunt fata de oras si nu am vazut decat odata taierea porcului. Si mi-e mila de porc, dar deh, uneori pica bine la stomac. Happy Ignat Day, Miţo!

  5. 1.Dupa consideratiile dv. eu sunt deci f. „european” – Am copilarit la bloc, am imbatranit la bloc, aici in Iasi. Nu am avut bucuria de a vedea executarea porcului. Bunicii tot in Iasi vietuiau. Am mancat toata viata sunca si toba de la Alimentara. La fel azi fiul meu, mananca ce ne da Carrefour si Lidl. Si, cu tot cu E-uri e mare, lungan, voinic si suplu. Ca trebuie sa stii si sa alegi.
    2.Ce tamtam cu presupusa barbarie rumaneasca… Chinezii isi jupoaie de vii cainii si pisicile pe care le gatesc, pt. ca au teoria ca „carnea e cu atit mai buna cu cat animalul sufera mai tare inainte de moarte”.

    • Că bine ziceți. Îmi aduc bine aminte că tata tot timpul mângâia porcul pe spate înainte de a lăsa măcelarii să-l decapiteze 😆

  6. Nu e legumă mai bună ca porcul! Cu asta vroiam să-ncep:)
    Îmi aduc aminte de câteva scene de Ignat, dar nu prea multe. Sunt născută și crescută-n București și, deși de când mă știu, locuiesc la casă cu curte marte, ai mei nu au crescut niciodată porci sau alte animale, exceptând câini și pisici. Așadar, tăierea porcului se făcea la bunicii mei, nici ei prea departe de București, ci la Snagov, așa că…ioc tradiții adevărate!
    Dar îmi amintesc o iarnă, să fi avut vreo eu vreo cinci pe-atunci, când am mers mai mulți la bunici, cu purcei, cu căței și cu veri gârlă după noi, să tăiem porcul (Ghiță îl chema, săracul, nu-l uit toată viața). Cu noi se afla și unchiul/nașul meu de botez, un neamț autentic, austriac, care participa pentru prima dată la o astfel de scenă. Pregătirile erau în toi, țuica se dădea de-a valma pe gât, cuțitele se ascuțeau, pârlitorul era bine încis, femeile roboteau, scoteau tot felul de ligheane, iaca vreo doi-trei bărbați deja alergaseră și prinseră porcul și-l trântiră la pământ, încălecându-l. Nașul meu, aproape oripilat, avea ochii cât cepele încercând să priceapă care-i tâlcul. Nici nu puseseră bine cuțitul la jugulara porcului când neamțul, deja stresat de situație pune mâna la brâu, scoate un pistol și-l pune la tâmpla porcului (au și ăștia tâmple??) trăgând scurt un foc. Niciun guițat. Tăcere! Toată lumea amuțise. Noi, ăștia mici, încremeniserăm. Cine mai văzuse porc omorât de-un pistol?? 😯 Atât de „traumatizată” am fost încât am fugit în casă luând sticla cu țuică după mine, aproape plângând. Eu și vreo doi veri ne-am făcut avioane. Ca Mig-urile eram! Îmi amintesc foarte vag ce s-a mai întâmplat după aceea, mi-a fost prea rău. Știu că am ratat șoricul cald și tare rău mi-a părut…și deși nu uitasem scena și nu-l uitasem nici pe Ghiță, m-am delectat în iarna aceea cu jumările lui, cu cârnații scoși din el, cu garnița pusă la borcan în untură, cu piftia și cu toate cele….
    Na, că m-am lungit în comentariul ăsta cât postul mare, când puteam să spun pe scurt, că o mare parte dintre lucrurile povestite de tine, le-am trăit și eu…se vede că am ceva timp liber azi :))

    • Sinceră să fiu, dacă cineva și-ar numi porcul de tăiat, altfel decât Ghiță, cred că mi s-ar părea o blasfemie 😆
      Unchiul tău îmi aduce aminte de Harrison Ford pe vremea când juca în Indiana Jones.

      • O daaa, când eram foarte mică și era serialul Ewing în vogă, unii își botezau porcii așa. Era durere. De râs.

      • Știu, tocmai d-aia spuneam:)
        În vremurile astea, mai de-aproape, cred că schimbaseră foaia, cu Jose Armando și Isaura, sau ceva pe-acolo :))

      • M-am gândit la Harrison Ford fiindcă într-unul din filme ar fi trebuit să se bată cu un inamic, însă actorul era foarte răcit și foarte obosit. Toată lumea din platou era cu ochii, cu microfoanele și camerele de luat vederi pe el, așa că Ford, într-un moment de inspirație dar și de glumă, scoate pistolul de la brâu și-l împușcă pe inamic, deși nu schema asta era prevăzută în scenariu. Faza a fost atât de comică, încât regizorul nu a mai cerut altă dublă.

      • Unul dintre atuurile actorilor extrem de talentați & inspirați – improvizația! Știu multe astfel de scene care au rămas definitiv pe peliculă, deturnând chiar și scenariul la un moment dat.
        Nici cu neamțul meu nu s-a mai cerut vreo dublă! Doar într-un târziu, s-a auzit de undeva din platou ( a se citi bătătură) – „CUT!”

      • Să știi că eu am cunoscut un porc de om pe care nu-l chema Ghiță. Aaa, ăștia nu se pun că nu-s de rasă? Am înțeles. 🙂
        Am trecut și eu prin povestea Iganatului la țară, foarte rar, când eram pregătit să iau troienele în piept până acolo. Da’ nu mă dau în vânt după. Prefer să cresc un porc gata tăiat și preparat, să-mi zică „mânca-mi-ai jumara să vezi ce bună e!”. 🙂

      • Măi porcul de om nu se taie 😆 Adică, mă rog, dacă ai ambiție îi poți mânca ficații!
        Acum nici eu nu mai merg la țară. Nu mai sunt nici lăutarii, nici bunicii, chiar și verișorii au crescut și s-au făcut oameni serioși. Nu-mi mai guiță în ureche 😆

  7. Pe cind aveam vreo 12 ani, impreuna cu matusa mea Aurora, am operat un purcel. In sensul ca l-am cusut: mama lui, scroafa, il calcase din neatentie si ii facuse o rana mare si adinca, pentru un purcel de citeva zile, ii iesisera matele pe afara. Asa incit am trait momentele mele de chirurgie. Purcelul, care nu a fost botezat Ghita, a supravietuit, s-a vindecat, s-a facut mare, datorita ranii nu a fost vindut asa ca a sfirsit sub cutitul familial. Am inteles, fiindca nu am fost de fata la sfirsitul lui, ca matusa mea s-a despartit foarte greu de el, momentele chirurgicale si de ingrijire o facusera sa il indrageasca. Cel mai vele moment legat de un porc a fost creat, fara voie, tot de matusa mea Aurora. Pentru ca unchiul meu, Petru, amator de visinata, nu manifesta in schimb nici un fel de aplecare catre frunctele in alcool, ce a facut, intr-o zi, matusa Aurora? A golit de visinele ramase trei damingene in care fusese visinata in vasul de mincare al porcului. Care porc nu a zis nu, a mincat toate visinele si s-a imbatat ca…porcul. Sa vezi porcul mergind impleticit si guitind ca un om beat, merita!

  8. Unde mai pui că inteligența porcului nu e așa cum crede lumea. Poate învăța lucruri la fel de repede ca un cimpanzeu și poate fi mult mai priceput la sarcini trasate decât un câine. Am convingerea,după atâția ani de șorici pârpălit,că OMUL omoară porcul ca să-și elimine un rival și-l mănâncă ca să fie, în sfârșit, mai dăștept…

    Zicea bine o poetesă di peste Prut că ” orgoliul e PORCUL parafizic din om „.~ http://smileyswelove.com/1649/ ~

      • Să te crăciunești frumoasă
        să-ți bagi sufletul în casă…,
        tu ești cozonac cu nucă,
        Moșu, ce să-ți mai aducă ?

        Sănătos deci să ne fie
        Anul Nou ce va să vie !

        ,

  9. Pina la urma, oricare ar fi pretextul (vizita Mosului, zeul Craciun, nasterea Domnului,…) sunt zile in care universul romanesc se cam reduce la doua notiuni, porcul si damingeana.
    Craciun Fericit, Mitzaa si sa va fie porcul porc si zaibarul ( vine de la Sieber) de calitate!

    • Vă mulțumesc frumos pentru urare, dlNimeni. Sper ca și dumneavoastră să aveți parte doar de bucurii cu ocazia acestor sărbători de iarnă.

      P.S. V-am scris mai deunăzi un comentariu la unul din articole, cred că a ”căzut” în spam din cauza wordpressului.

  10. „Hoinăresc prin viață, dar știu căutarea. Mă mut de pe un deal pe altul al inimii și privesc tot mai departe. Toate sunt la îndemână la momentul potrivit. Scrisul este un gest al dragostei… Nu pot să nu scriu. Dacă scrisul nu ar fi existat ce dureri am fi suferit. Uneori chinui texte în prisosul inimii. Revin. În inimă și în minte se duce un ultim ceas al concluziilor, al dăruirilor, al vederii. Sufletul se deschide și notez. Binele trăit bine. Uit. Nu mă mai tem! Cât de bogată poate fi clipa! Cât de multe se pot întâmpla în inima unui om!… Doamne nu mai calculez eu, ci Te las să lucrezi în viața mea. A înțelege totul înseamnă a ierta totul !”La buni ani !

  11. @Mitzaa Biciclista – Doresc sa-ti urez personalmente Craciun fericit si la multi ani alaturi de toti ai tai, din realitatea-realitate dar si din realitatea prea-virtuala a blogosferelor. Le urez de asemenea sarbatori fericite tuturor scriitorilor si cititorilor acestui blog! Cu drag al dv. dl. Goe!

    P.S. In cazul in care am reusit sa te supar in mod exagerat in anul care sta sa se incheie imi cer iertare pentru pentru tot excesul facut cu vina sau fara vina, si adaug speranta ca anul nou va fi unul mai bun pentru toata lumea. La multi ani cu sanatatea, prosperitate, pace, inspiratie si senin.

  12. Postul tau imi adduce aminte de o scrisoare primita candva ..
    De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.

    După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!

    Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă.
    Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar?

    Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui și mai ales a borîndăului.
    N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă.
    Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare.

    Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului.
    Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale.
    S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un Korean care nu pricepe Engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție.

    Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii.
    Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.”
    Traiasca globalizarea!

    Cioara de la Sia’la

  13. Off topic
    La Savarsin, premierul Victor Ponta nu a reusit sa ia masa a – 3 – a zi de Craciun cu M.S. Regele Mihai insa a dat marea lovitura in ziua urmatoare cand a avut cinstea sa o ia, la Jina , cu Ghita Ciobanul .

    RECOMANDARE

    De Crăciun, la masă , Majestatea Sa
    Nu l-a onorat pe Victor, alias Cârlanul ,
    Ci i-a prescris acestuia, masa să o ia
    Cu cineva de teapa lui : Ghiţă Ciobanul .

    • La mulți ani, dlNimeni! Nu știu să răspund încă la această întrebare, dar promit să nu întârzii foarte tare cu o poveste nouă 🙂

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s