Faţă de mulţi alţi compozitori ale căror lucrări le ascult cu maximă plăcere, Beethoven este de departe în topul marilor artişti din istoria muzicii. Compoziţiile lui sunt cu adevărat excepţionale. Muzica lui nu doar te pătrunde, nu doar exaltă, nu doar îţi încântă simţurile, dar te şi înalţă subjugându-te în acelaşi timp, transformându-ţi urechile în sclavele tonurilor ei.
Ori de câte ori asculţi ceva din operele lui, fie şi un pasaj oricât de mic, este imposibil să nu simţi cum tot spiritul îţi este transbordat într-o altă lume, incredibilă ca şi existenţă şi totuşi reală pe toată durata ascultării acelui pasaj.
Impresionant ca virtuoz, impresionant ca om, dar mai ales impresionant ca artist. Să nu uităm că marele maestru în ultimii 9 ani de viaţă a rămas surd complet iar printre lucrările sale din acea perioadă se numără simfonia a IXa la a cărei premieră în sală publicul aplauda şi plângea. Incredibilă realizare în condiţiile date. E ca şi cum ai spune că un orb a pictat cel mai de preţ tablou.
Azi însă vă propun, nu un pasaj din vreo simfonie, ci una dintre cele mai suave şi mai dulci compoziţii ale sale care, sunt convinsă, ca v-a cucerit inimile de când aţi ascultat-o prima dată.
Un blog de poveste 
Am inceput sa astept nerabdatoare zilele de sambata sa vad ce ne propui in materie de muzica. Faina de tot propunerea de azi, si asta nu neaparat pentru ca e vorba de sonata..lunii. 😉
Îmi pare bine că îţi place şi că vă place. Asta mă motivează ca sâmbătă de sâmbătă să vă selecţionez cele mai frumoase dar şi cele mai sentimentale compoziţii nemuritoare. 🙂
Pingback: Mircea, lasa-mi karma-n pace! « lunapatrata
Sincer iti spun Mitzo cand vedeam ca iar o sa fie muzica clasica strambam din nas.Dar pana acum totul e de calitate,pe unele le am mai ascultat,pe altele nu.Piesa asta ma ridica ,ma coboara ,face din mine orice.Te imbratisez.
Muzica clasică e minunată, trebuie doar arătată, în rest se pune singură în valoare. Nu sunt vreo mare cunoscătoare nici eu, dar sâmbătă de sâmbătă am să aşez câte o lucrare favorită. Ceea ce este plăcut însă, este să descopăr că şi vouă vă place, căci şi mie mi-a fost teamă la început că poate nu o să fie prea „gustat” acest gen de postări. 🙂
Şi pentru nefericiţii care mai cred că Beethoven are o butelcă de rom la gât şi salvează turiştii care sunt neechipaţi corespunzător, fără număr, fără număr, fără număr: http://www.youtube.com/watch?v=KqnCEHHBRGE
O gran blog , aşa cum de curând a fost apreciat de specialişti de peste hotare, va mulţumeste din suflet, asta doar aşa, ca să demonstreze că are suflet :).
Asta chiar imi place, de Wagner nu zice nimeni nimic?
Abia am început cu şcoala germană de muzică, o să ajungem şi la Wagner probabil deşi, hmm, e cam greuţ.
Dar deocamdată să ne bucurăm de Beethoven şi aşa cum spunea Hazmate la un moment dat, e bine când reuşim să convingem că Beethoven nu este doar un SaintBernard cu butelcuţă.
Nu sunt eu amatoare de muzica din asta clasica (de fapt in ultimul timp nu prea ascult muzica), dar poate ca n-ar strica sa incerc.
Eu te aştept cu drag Andreea, cine ştie? S-ar putea să constaţi că o să-ţi placă şi chiar foarte mult. Caz în care câştigăm amândouă. Eu o cititoare fidelă, tu 5 minute de încântare sublimă a propriului auz 🙂