Poveste nocturnă

Este ceasul 2 în noapte
Şi pe-o bancă stau, şoptind,
Trei femei de viaţă coapte
Şi pe-ai lor amanţi bârfind.

Vântul lunecă prin plete
Şi prin frunze şuierând,
Curios la dulci secrete,
Prins de taine, ascultând.

–Eu vă spun, dragele mele,
Zise una din femei,
Că am dus viaţă de stele
Şi iubită am fost de zei.

Adulată şi râvnită,
Mulţi bărbaţi mi-au lăcrimat,
Ca o zână am fost dorită,
Bani şi case mulţi mi-au dat.

-Eu am fost mai pătimaşe,
Zise a doua dând din umăr,
La secrete fiind chezaşe,
Bani eu strâns-am, fără număr.

Căci erau destui cei care
Negri se ştiau în cuget,
Purtând crucile-n spinare
Şi păcatele pe suflet.

–Eu am fost mare matroană,
Zise a treia, mai cu moţ,
La bordel, ca o Madamă,
Din plăceri făceam negoţ.

Şi aveam fetiţe multe
Ce ştiau face de toate.
Pe-ale lor chinuri mărunte
Mi-am dus traiul în palate.

Astfel toate glăsuiau,
Cele trei femei, în şoaptă,
Mândre se mai lăudau
Cu a lor trecută soartă.

Vântul însă s-a oprit
Şi uimirea îi fu mare,
Căci nici una n-a simţit
Vină sau vreo remuşcare.

Toate trei se amuzau
Şi şopteau pe mai departe,
Vechi secrete povesteau,
Chicotind, neruşinate.

Dar deodată le-a izbit
Noaptea rece, fremătând.
Simțind spaime, s-au trezit
Cu o umbră din pământ.

Cu o voce grea, de tunet,
Silueta ca din fum
Blestemă cu grav răsunet
Cele trei femei din drum:

-Încheindu-vă sorocul
Vieţilor necugetate,
Nu vă meritaţi nici locul,
Nici odihna de păcate.

Vă condamn să bântuţi
Sufletul celor săraci,
Noaptea la cei nedormiţi
Vise dulci să le purtaţi.

Şi, de veghe veşnicia
S-o petreceţi, plătind credit,
Curăţând nemernicia
Dintr-o viaţă fără merit.

-Cine eşti Tu, nălucire?
Ce din neant Ai apărut
Şi ne judeci fără ştire
Viaţa şi tot ce-am făcut.

–Sunt un înger din Ennom
Şi vin pe pământ în noapte,
Îmi iau chip de fum sau gnom
Pentru oameni cu păcate.

Pe cei care au murit
Şi aşteaptă la hotar,
Viaţa prost de şi-au trăit,
Sclavi Mi-i fac pentru Tartar.

Iată cum, femei nebune,
Îmi respect un legământ.
Moarte dau, vă iau din lume
Și vă duc de pe pământ.

Sclave Îmi veţi fi şi voi,
În armata-Mi de stihii
Când, sub chipuri de moroi
Numai Mie-mi veţi sluji.

Astfel Îngerul din noapte
Cu un semn schimbă în fum
Trei femei ce acuma-s moarte
Şi în Iad deschise drum.

[…]

Azi devreme, jucăuşă,
Pe alei în cimitir,
Apăru o ţigăncuşă
Să-și facă un chilipir,

Vânzând flori de pe morminte,
Ce au fost abia săpate,
Cu glas dulce ne va minte
Că de ea-s crescute toate.

Însă vântu’,  încetişor,
După cruci, moale adie,
Faţa-i mângâie uşor
Și rânjind la ce-o să-i vie!