Obsesia fericirii

După ce petrecu câteva ore bune la coada de bilete, bărbatul ajunse în sfârșit în fața operatoarei. Era nerăbdător și de emoție avea fruntea plină de broboane de transpirație.
-Fiți drăguță, domnișoară, aș dori un bilet de avion la clasa I.
-Pentru ce cursă? îl întrebă operatoarea, fără să-și ridice privirea către bărbatul din fața ei.
-Pentru al 9 lea Cer.
Operatoarea apăsă cu plictiseală pe tastele calculatorului de la pupitru și privi fără interes în monitor:
-La clasa I nu mai sunt bilete, anunță cu voce seacă.
-Ah, ce mult mi-ar fi plăcut să călătoresc la clasa I cu această cursă! Dați-mi, vă rog, la clasa a II a. În fond, important este să ajung la destinație. Este tot ce contează.
Bărbatul era roșu la față și cuvintele îi ieșeau din gură cu viteză că abia se înțelegea ce spune.
Femeia își verifică iar monitorul.
-Nu, nu mai sunt bilete nici la clasa a II a.
-Dar o altă cursă nu există? Știți, trebuie să ajung urgent la destinație. ACUM!
Bărbatul aproape că urlă în urechea operatoarei, dar aceasta, impasibilă ca și când nimic nu o poate impresiona, verifică din nou rutele.
-Nu, momentan nu mai sunt curse către destinația dorită de dumneavoastră.
-Măcar un charter, orice. Domnișoară, ajutați-mă să ajung la destinație, plătesc oricât. Cereți-mi orice, numai ajutați-mă cu un zbor către al 9 lea Cer.
Domnișoara catadicsi să-și ridice privirea din monitor către bărbatul disperat din fața ei.
-Plătiți oricât?
-Da, cereți-mi cât doriți, doar ajutați-mă să ajung la al 9 lea Cer.
-Ar mai fi un loc, dar nu știu dacă o să vă convină. Am un deltaplan uitat în ultimul hangar.
-Nu contează, spuneți-mi cât face.
Bărbatul scoase din buzunar un portofel doldora de bancnote și carduri. Începu să le înșire pe tejgheaua dintre el și operatoare. Aceasta adună tacticoasă toate bancnotele și cardurile și restitui portofelul complet gol bărbatului.
-Mergeți pe culoarul din dreapta către ultimul hangar. Acolo este deltaplanul pe care îl căutați.
Bărbatul plecă, aproape alergând, în direcția arătată de operatoare fără ca aceasta să mai apuce să-i spună că la meteo se anunțase grindină, iar de la aeroport până la al 9 lea Cer, drumul parcurs trecea deasupra unor prăpastii pline de deziluzii și dezamăgiri.

***

Povestea intră pe tabelul din blogul lui psi în joaca ei de-a fericirea

Anunțuri

52 de gânduri despre „Obsesia fericirii

  1. Miţo, nene! 😆 Asta e de citit şi nepoţilor, şi strănepoţilor mei! 😆 Eu mă gândeam că până în al nouălea cer e „cale lungă, să-mi ajungă”, nu pe ape, nici în aer… Dar na, aşa se vede călătorind într-o căruţă. 😛

  2. Du-te fato cu Tetaplanul tău, că am rău de înălțime. Nici un căutător de fericire nu e atât de prost incat să accepte să zboare cu Tetraplanul in al boulea cer!

  3. Oare nu era mai ușor cu propriile sale aripi? Ajungea mai ușor! Mai greu ar fi fost să-și ducă banii și cardurile, dar le putea lăsa amintire celor ce rămân pe pământ!

      • În al 9-lea cer n-ai nevoie de centură de siguranță, așa cum nu mai ai nevoie de bani sau altceva lumesc! Poți duce cu tine doar sufletul și este de ajuns!
        Dar aripile te ajută să zbori dincolo de ceruri, zbor lin și fără de opreliști!

      • Păi vezi? Așa mă gândeam și eu când am scris că bărbatul a renunțat la orice pentru un zbor, nu contează cum, către al 9 lea Cer.

  4. Individu-i un handicapat, sau n-a fost copil. Că dac-ar fi fost, ar fi fost şi-n al 9-lea cer, fără îndoială. Ca adult mai rar, dar tot ar fi fost ş-atunci, da’ oriş’cât ar fi ştiut cum se ajunge acolo. Chestia e că de câte ori am fost am fost şi dezamăgit. Io credeam că odată ajuns acolo toate-s altfel, lumina-i mai lumină, aeru-i mai aer, străzile mai largi, lumea mai zâmbitoare. Aiurea. Toate-s la fel, d-aia probabil că de fiecare dată am ajuns repede înapoi. Pe pământ. Dar ca experienţă mereu mi-am dorit-o. Acu’, nu mai e cazul, poate la sfârşit. De tot.

  5. Clar, dacă bărbatul era sotul meu, sigur căuta un alt mijloc de transport. Are o frică de avioane!!!! Dar eu sunt încântată că te citesc! Unde oi fi umblat până acum de nu te-am găsit …aşa , din prima? Cred că eu eram cea de pe mătură! Foarte frumos!

  6. ei vezi d-aia le zic eu mereu: „nu va aruncati ma asa catre al noualea cer; usurel, incetisor; intai cerul cel dintai… apoi daca toate au mers bine, cerul de-al doilea… si apoi mai vedem ca pana la al noualea precis va trece cheful”…

  7. mda… vorba lui almanahe, asta e pentru nepoţi şi strănepoţi! un mare like de s-ar putea pune la povestea ta! ca de obicei apari când vrei tu, dar şi când apari… 🙂

  8. Frumoasă povestirea ta, moralizatoare, dar anacronică. În vremurile noastre, al 9-lea cer ar fost concesionat unei firme private pe 99 de ani şi dacă înainte ai mai fi găsit o pilă, o relaţie, o cunoştinţă cu care să faci un troc pentr-un bilet către el, acum zona e îngrădită cu garduri din sârmă ghimpată şi monitorizată cu sute de camere de supraveghere. Se intră doar dacă dai cu cardul bancar prin dreptul senzorului care-ţi măsoară grosimea conturilor. Ce e mai rău e că nici nu pare să mai merite efortul.

      • Iniţial am vrut să sfătuiesc bietul om să încerce să călătorească fraudulos, să se îmbarce clandestin către al 9-lea cer, dar mi-am dat seama că transporturile în cauză nu sunt garnituri CFR cu navetişti pe linia Feteşti- Ciulniţa. De dragul aparenţei măcar şi tot există o intransigenţă, inclusiv în selecţia clandestinilor.

      • Asta cu siguranță. Altminteri oricui i-ar fi atât de ușor să ajungă la fericire. Pe când așa, mai ales că al 9 lea Cer nu-i cât o planetă, datorită restricțiilor severe, foarte puțini ajung. De fapt, cred că toți trec, măcar o dată, pe acolo. Puțini sunt cei care și rămân

  9. @Mitzo: Cea mai sigura si niciodata in lipsa de locuri linie aeriana pentru destinatia respectiva este cea inaugurata de Ossama Ben Laden si se numeste Al Quaida. Aici beneficiezi si de suplimentul de viteza dat de motorul cu explozie externa al mijlocului de transport 🙂
    sa fii iubita
    marcus
    PS Daca esti practicantul unei anumite religii la destinatie ai parte si de numeroase fecioare care te asteapta cu instructiuni speciale de multumire pentru sacrificiu.

    • Aha, am mai auzit eu și îndemnuri din astea gen: aruncă-te în foc că dincolo te așteaptă bogății și fericiri imense, haremuri, cadâne, grămezi de bani, rolls royce-uri etc. Unii chiar pun botul. Mi se pare că și ăia de au intrat în turnurile gemene, tot așa au pus botul, dar deja e altă poveste.

  10. Uneori suntem gata sa platim oricat pentru a ne atinge fericirea fara sa realizam ca celor din jur nici macar nu le trece prin cap sa ne asculte, daramite sa ne inteleaga cautarea. Fericirea sta in mainile tale, nimeni nu poate sa o ia de pe raft sa ti-o dea. Nimeni nu stie mai bine ca tine ce te face fericit. Fericirea nu se cumpara, nu se castiga la Loto, nu se gaseste in praful drumului pierduta fiind de cineva. Fericirea este o stare la care poti sau nu sa ajungi. Fiecare cu fericirea lui. Mai mare sau mai mica. Eu cred sincer ca fiecare are parte in viata lui de momente fericite. Momente si nu o continua si nesfarsita stare de fericire.

    • Este adevărat, Rox, câteodată suntem orbi când plecăm să ne căutăm fericirea, fiindcă poate nu vedem că cel din fața noastră nu tot timpul îi arde de fericirea pe care noi ne-o dorim. Și în orbirea noastră nu sesizăm plictisul celuilalt, nepăsarea sau pur și simplu dorința de a fi și el fericit împreună cu noi. Și nu separat.

  11. Mai mult….Deltaplanul se prabusi pentru ca nu avea motor. Altfel s-ar fi numit poezie si cetateanul respectiv ar fi fost un Sburator,se stie ! Fericirea? Doar un alt gand suparator….. la purtator.
    Vreau sa-l felicit pe-autor, discret, si sa-l intreb: unde si-a luat bilet ?

  12. Fericit sa citesc ceva asa frumos de la tine.

    Niciodata nu m-am gandit profund la expresia „al 9lea Cer”. Dar o fac acum. Pentru ca este al 9-lea, inseamna ca este departe, nu? Adica noi il vedem pe primul. Al 0lea trebuie sa fie foarte departe, de cel putin noua ori mai departe ca cel pe care-l vedem. Acums tau si ma gandesc…cat de departe este cerul?

    Ce ti-e si cu fericirea asta 🙂

Hai, dă-ţi şi tu cu părerea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s