E post. Și e frig că e iarnă.
Un gând păcătos îmi răstoarnă
Voința de-a fi azi fără pată,
Dar jur c-aș mânca…o-nghețată!
O cruce îmi fac și scuip cu năduf:
-La naiba, Satana mă-ncearcă acuș,
Când stomacul îmi strigă și plânge:
-Aș vrea o friptură…în sânge!
Cureaua mi-o strâng și mai tare,
Oare cine m-a pus, în Postul mare,
Să sper către credință și har
Când în nări simt miros de…grătar?!
Ziua se scurge prin ceață și vânt,
Mi-atâta de foame c-aș vrea și pământ.
Peste drum, patiserul așează-n vitrină
Un tort diplomat și-n vârf o…smochină!
Îmi simt gura uscată și buzele pungă,
De-atâta supt din saliva prelungă,
Și mă târâi spre casă cu pași obosiți,
Ascunzând pe sub pleoape ochi hămesiți.
Spre pat mă îndrept sperând la uitare,
Să mai treacă o zi din Postul cel Mare,
Doar un ultim obstacol îmi sădește îndoială
C-o să uit și de rituri, poate și de morală.
Fiindcă-n brațele lui, iubitul îmi cere
Dezmierdări de la drum cu atâta plăcere
Că renunț să mai fiu credincioasă.
O bacantă devin și în pat…păcătoasă!
.
.
.
.
.
.
Desenul mi s-a părut superb și e luat de pe deviant art
Un blog de poveste 
Ești fără îndoială-o ”păcătoasă”…
O să revin să-ți dau ”pedeapsă”-aleasă…
Eu nu-s vreun apostol sihastru
Și nici vreun arhanghel măiastru,
N-asmut la creștine postiri
La schimb cu cerești mântuiri…
Înfruptă-te cât mai ești jună,
Din cărnuri, cu-o poftă nebună!…
Căci tu nu ești Mița Precista
Tu ești numai…Mița Ciclista!…
Aș vrea să mă dumiresc:
De ce Domnul cel ceresc
Ne face să pătimim
Când ne-ndeamnă să iubim? 🙂
Eu cu Domnul am, pe bune,
Un pact de neagresiune:
Nu-l hulesc – nu mă-nfierează!
Mă-ndoiesc – mă tolerează!…
Eu recunosc: sunt păcătoasă,
Nu că n-aș fi credincioasă,
Doar că nu pot să m-abțin,
Nici măcar pentru puțin!
Am văzut commentul tău de pe blogul meu, referitor la cireșe / după cum am scris în subsol, nu pot comenta la mine, sunt pe net mobil, iar Disqusul nu îmi permite să intru pe comentarii.
Cireașa e generoasă-n suculențe…și merita chiar personificată…cu siguranță ai înțeles menajul a trois dintre faun, nimfă și cireașă, căci nu degeaba am făcut-o pe cireașă nudă și virginală… Oau, acum m-a lovit inspirația, ce imagine tare, dar nu îți zic, surprise…
Da, mai ales când ai scris: Eu striveam cireașa nudă-n buza ta superioară.
Dar uite, vezi cum ești? Acum mă faci să ard de nerăbdare…
S-ar putea să dureze, nu e ușor…și poezeaua asta am scris-o într-o singură zi și mi-a fost teribil de greu să fac versificație rimată, cu un fond torid și coerent, ca-n Țara Cireșelor Nimfomane, dar cât de cât raționale…
Știu cum este, mai ales când deja ai fixată ideea în minte și vrei să iasă într-un mare fel.
Dar ți s-a întâmplat vreodată să vrei să scrii o poveste sau o poezie și plecând de la o idee să te trezești că, purtat de val, ai scris despre cu totul și cu totul altceva?
Și fiindcă ai adus vorba de menage a trois poate ai timp să citești o dispută
Mițo, nu-ș ce-i cu noi, așa de rătăcite-n Postul ăsta Mare (nah, că-i pun și majuscule, să se vadă că-i mare:) dar așa de bine înțeleg ce te-ncearcă!
Oricât vreau, oricât încerc
Pe drum drept să merg agale
Fac ce fac, mă-nvârt în cerc.
Doar ispite văd în cardinale!
Nu mă las, din cerc pornesc
Și m-adun pe drumul drept,
Merg ce merg și-mi amintesc
Ce-i o deviație în…sept.
No, abia acum mi-e clar
Dreptul drum, nu e de mine
Păcătoasă mă declar
Și că-mi plac curbele line!
Ei, Andreotti, tu ești cuminte, zău. Păi eu aș fi scris:
Oricât vreau, oricât încerc
Pe drum drept să merg agale
Fac ce fac, mă-nvârt în cerc.
Și-aleg poftele carnale!
Eu încercam să rezist, Mițo! Dar tu nu și nu…și dă-i și luptă! 🙂 Uite, nah:
Și-am ales pofte carnale
Abătându-mă din drum
Însă am dat de-alte furnale
Ce m-au prefăcut în scrum 🙂
…focurile iadului, m-au ajuns :))
😆
Nu pomeni de cele sfinte,
Cu păcatul scris în minte.
Eu pomenesc doar de virtute
Și cu rimă……. 😆
Eu zic dimpotrivă, că ești foarte „cuminte”,
Ține-o tot așa și pătrunde-mi în minte,
La aspra pedeapsă ce am s-o primesc,
Prin geamătul tandru am să-ți mulțumesc.
La începutul postului,
Omul se joacă doar, în gândul lui.
Dar când credea că e calea dreaptă,
Gândul s-a dus, căci ai trecut la faptă!
Bunica mea avea un sfat,
Bun la femeie sau bărbat:
Nu e păcat ce bagi în gură
Ci să nu scoți vreo-njurătură!
Avea dreptate-a ta bunică.
Nu e păcat dac-ai mâncat,
Ori de-ai băut o-nghițitură.
Este păcat de-ai înjurat!
Căci din a ta înjurătură
Vor crește bălării, noian,
De n-o să ai în bătătură
Porumb … știuleți, mai mult de-un an!
Vaaaai, vaaai … Se poate Mitzoo ? Că tu ești păcătoasă, treacă-meargă. Dar tu nu îți dai seama că faci poftă și celorlalți ? 😳
PĂi vezi? Nu prea înțeleg un lucru, dacă noi nu suntem animale, adică să ne împerechem doar când trebuie să facem pui, atunci de ce trebuie să ținem post?
Și copii care sunt născuți în august, sunt fructele păcatului? 😀
Ce treabă au copiii ? Mie chestia cu postul îmi pare absolut firească, Că la mine sexul e clar „de dulce”. Și-apoi nu prea pot să prestez fără să „gust” carne… Măcar un sân, acolo… 😳 Pfuuuu… iartă-mă, Doamne că și gândul tot păcat e ! 😛
Mie nu mi se pare firesc postul. Nu am nimic împotrivă, să nu mă înțelegi greșit. Dacă cineva are convingerea că organismul trebuie curățat de toxinele din cărnuri și că trebuie să mănânce doar iarbă, cu atât mai bine pentru el dacă o face fiindcă așa simte, indiferent care este perioada anului când își alege să facă asta. Dacă vrea să fie abstinent fiindcă simte nevoia unei anume odihniri, și mai bine. Însă tot așa cred, lucrurile astea trebuie să vină din noi fiindcă așa ne dorim, nu fiindcă ne sunt impuse la un moment dat de timp.
Apreciez de zeci de ori mai mult un vegan sau un vegetarian, fiindcă ei o fac din anume convingeri proprii, decât pe cineva care se chinuie să țină post (indiferent că vorba de carne sau cărnuri 😳 ) dar în mintea lui este chinuit de pofte. Și nu cred în ritualurile care se țin doar pe seama unor suferințe.
Mitzooo, m-ai nimerit cu poezia asta de dulce ! Pacatele mele de fomeie ! 😀
Ba păcatele să cadă asupra celui care consideră că a iubi este un păcat 😆
Cada ! Ca-i dau voie si-i la liber! 😀
Mai erau unii odată care ziceau: Noi vrem pământ, de la George Coșbuc. 🙂
Huh! Să nu te deochi că prea cuminte ai fost în comentariul ăsta! 😉
Mă scuzi, nu eram eu. 🙂 🙂 Am dublă personalitate, înțelegi?
Sper că doar personalitatea este dublă 😛
În rest, ce tre’ să fie una una e! 🙂 🙂
Ai curaj să spui cu voce tare? 😛
Da, normal. O minte am, să știi! Nici de asta nu sunt sigur. :))
Bănuiam eu că ești mintos. Deștept, adică 😀
De unde?! Ce, crezi că las să se vadă? :))
Nuuuu, nu arăta la nimeni! Doamne ferește să ți-o ia! 😆
Sunt malițios după postare
ca tot românul flămânzit,
Abia aștept un post mai mare
ca să mă satur de citit…
~ http://smileyswelove.com/3712/ ~
Coano, tu trebuia sa te faci scenarista de filme porno.
Bănuiesc că ai spus asta în speranța că dacă voi scrie un astfel de scenariu, să te recomand pentru rolul principal. S-a notat.
Oh nu. Vai de mine. Mi-as strica reputatia de baiat cuminte si serios. Dar as putea va rog sa fac selectia „actritelor”?
O şarjă… pişcătoare:
Că nu ţii post te contrazici
Mitzo, cu mintea ta brici,
Că tu ţii post permanent
Cînd este vorba de … talent.
Jerry, cred că mă răsfeți
Când mă lauzi sau mă cerți,
Fiindcă eu când scriu prostii
Doar mă joc, așa să știi 😉
Pe o bancă, într-o seară,
într-un sat, pe lângă moară,
stau de vorbă, pe-ndelete,
trei muieri, de parcă-s bete.
Una este preoteasa, înţeleaptă şi sfătoasă.
A de-a doua, învăţătoarea, gospodină şi haioasă,
iar a treia-i Melania, e femeia lui Janos,
Gospodar de frunte-n sat, este harnic dar gelos.
A bătrână, preoteasa, povesteşte cu nesaţ::
„Asta noapte, după slujbă, am intrat cu popa-n pat.
Deşi-i post, mă iartă Doamne, îi băgai mâna-ntre craci
şi-am rămas mirată tare…avea coaie reci ,în draci ?!”
Învăţătoarea cea haioasă-i luă vorba îndărăt:
„Ete, nah, şi eu , cu Gheorghe, procedai-n acelaşi mod.
Terminarăm treaba-n curte, ne spalarăm şi apoi
îi băgai mîna acolo :ce să vezi, coaiele-i erau cam sloi ?!”
Aia mică, Melania, auzind aceste spuse,
Imediat fugi acasă, curioasă ,ea se duse.
Însă-a doua zi, sărmana, când veni la apă-n sat,
avea ochii vineţi tare, palmă -era, de la bărbat.
Aste două gospodine, curioase, o-ntrebară:
„Ce-ai păţit, tu, fată dragă, de ce te-o bătut aseară ?”
„- Ce să fie, după ce-aţi vorbit cu mine, astă seară, iaca, spui,
mă dusei ca să pun mâna, exact între cracii lui.
Vă spun drept, a lui erau chiar calde, şi mirată-l întrebai:
– Janos baci, te rog ,’s mirată, nu-nţeleg spune-mi tu, deci,
Dacă popa şi cu Gheorghe, coaiele le au cam cam reci,
Ale tale de ce-s calde ?!” Iaca, de-asta palma-o luai !”
Vă invidiez apetenţa pentru scris, spiritul jucăuş şi tonusul bun pe care îl aveţi la fiecare articol. Nici urmă de bovarisme, spleen şi mai ştiu şi eu ce alte găselniţe de mofturoşi… 🙂
Mulțumesc. Chiar vă mulțumesc 🙂
Uitati ca nu stiu daca postul inseamna si abstinenta sexuala ori ba! Oricum , de cind cu constatarea ma mai rau te intoxici cu alimentele de post de acum decit te purifici, nu prea ma mai omor cu postul.
Cred că postul trebuie să vină din convingere și nu fiindcă este un ritual impus. Altminteri ce rost mai are?
Cred ca postul, in diferite religii, este si un ritual impus deoarece mi-am format convingerea ca marile carti religioase (biblia, coranul,…) sunt si carti de igiena publica. In perioadele de post, alimentatia diferita are rolul de a detoxifia organismul in urma consumului de carne, doar ca existenta conservantilor, erbicidelor si e-urilor face ca acest tel, in societatea moderna, sa nu prea poata fi indeplinit. Sa maninci carne in post ar putea fi mai putin toxic decit niste cartofi dati cu erbicide, in scop de pastrare, din belsug, Pina la urma ramine draga de fasole, dar cita poti sa maninci?
Dlnimeni, dacă mai mulți oameni ar gândi astfel, cred că am avea o populație mult mai sănătoasă. Altfel, chiar dacă par o păcătoasă, am totuși convingerea că Dumnezeu nu își dorește ca oamenilor să le fie rău, doar că oamenii ( bigoții în special) reușesc mai greu să-și adapteze ritualurile la condițiile actuale, probabil din teama de a nu se crede că-și pierd credința, deși…n-are nicio legătură. Foarte mulți confundă ritualul cu credința, ca și când dacă respecți ritualul devii automat credincios când de fapt e invers.
Cât despre fasole, hmm, cred că nu contează cantitatea pentru cel care o mănâncă ci pentru ceilalți 😆
Da, postul presupune şi abstinenţă sexuală – dar mă îndoiesc că ţine cineva seama de asta… Poate habotnicii. Data de naştere a lui Eminescu, de exemplu, a fost schimbată deliberat de părinţii lui ca să nu îşi dea nimeni seama că fusese conceput în postul Paştelui :))
😆
In mod normal, ar trebui sa tina seama, tii greu post in conditii de viata sexuala. Nu de alta, dar cred ca intr-o perioada de mare selectie alimentara obligatorie la curatirea organismului, consumul energetic presupus de activitatea sexuala te poate duce la mincaruri in afara postului. Desigur, depinde de viata sexuala, banuiesc ca un act sexual de 20 – 30 de secunde nu consuma foarte multa energie. Am intalnit disputa privind data nasterii lui Eminescu si marturisesc ca imi place mai mult cartea lui Dumitru Murarasu decat cea a lui Calinescu, insa nu stiam motivul schimbarii datei de nastere, pe la scoala un profesor mai milos ori care dorea sa impace mai multe versiuni biografice, ne-a zis ca parintii nu l-au putut declara imediat fiindca era iarna grea si nu s-a putut circula un numar de zile. Va multumesc.