Rubinul din coroană.

Raoul trecu granița, apoi își parcă tirul la prima benzinărie care apăru cum ieși din autostradă. Se dădu jos din cabină și făcu câțiva pași să-și dezmorțească picioarele. Își luă de lângă scaun geanta mică de voiaj și intră în benzinărie. Îi trimise o bezea fetei de la tejghea pe care o cunoștea destul de bine, fiind un obișnuit al casei și se îndreptă spre toaleta din spate. Acolo își scoase hainele de pe el, se spălă până la brâu la chiuveta strâmtă din grupul sanitar, după care își puse o cămașă curată și-și pieptănă părul lung și des pe care-l prinse iar în coadă, la spate.
Când ieși din toaletă părea un alt om.
-Ce faci Raoul, te-ai întors din cursă? Să-ți fac o cafea?
-Da frumoaso, dar să fie tare că în seara asta am treabă.
Fata zâmbi ușor rușinată. Știa bine ce treabă o să aibă bărbatul. O să meargă la bordelul din capătul străzii, la Coroana. De fiecare dată când se întorcea din cursă acolo își făcea veacul.
Raoul nu avea casă. Casa lui era tirul, avere n-avea, banii câștigați îi risipea pe femei, dar asta nu părea să-l preocupe prea tare atât timp cât se simțea liber ca o pasăre care-și duce traiul între două destinații, alegând același popas pentru odihna destul de scurtă.
Bărbatul își bău cafeaua rapid, semn că-l ardea deja în pantaloni dorul de femei, plăti generos și binedispus, după care ieși grăbit din benzinărie lăsând-o pe fată să privească lung după el până când avea să-i dispară din raza vizuală.
Stabilimentul avea o cârciumă cu terasă unde clienții puteau bea liniștiți o băutură ieftină până venea una dintre locatare sau până se elibera una din camere, asta în cazul în care zilele erau aglomerate iar camerele de sus erau ocupate de clienți doritori de amor ieftin, plătit la tariful stabilit de Mme Rubis, matroana localului.
O chema Rubis după fostul soț, un francez mai bătrân cu 25 de ani și pe care-l agățase într-o gară de la Auvergne. Moșul o plăcuse și o cumpărase de la peștele ei, apoi o luase de nevastă dar la scurt timp murise din cauza unui accident stupid pe autostradă. Apucase totuși să-i cumpere casa asta pe care femeia, rămasă singură, o transformă mai întâi în cârciumă și apoi, când parcarea de la benzinăria de alături începu să aibă vad de la tiriștii care se opreau pentru alimentare, își zise că nu ar strica să-și aducă și câteva fete pe care le cunoscuse de pe vremea când ieșea la produs. Așa că mai ridică un etaj doar pentru camerele unde fetele își lucrau clienții.
Femeia își boteză cârciuma Coroana și când începu să aducă fete pentru distracție, alese fiecăreia nume de piatră prețioasă, pentru a da un plus de farmec acelui loc considerat rău famat de localnici, dar care ei îi aducea un venit lunar destul de măricel.
De fete avea grijă ca de surorile ei, chiar dacă le conducea ușor despotic, mai ales când era cârciuma plină. Fetele îi știau de teamă, dar nu era aceeași teamă ca cea resimțită față de un pește, ci mai degrabă teama de a nu o supăra pe Mme Rubis. Iar lor le convenea, aveau un acoperiș sub care să doarmă, masa asigurată, nu stăteau în frig sau în ploaie ca să-și agațe clienții, aveau câte o zi liberă când puteau să facă ce voiau și nu duceau grija zilei de mâine, dar cel mai important: nu mâncau bătaie, nu erau tăiate și nu aveau probleme cu poliția. Lucrau de bună voie la Mme Rubis iar unele din ele chiar puteau strânge ceva bani la ciorap, mai ales cele care munceau mult și știau să mulțumească clienții.
Singurele reguli pe care trebuiau să le respecte le știau ca pe Tatăl nostru: să nu consume niciodată alcool prea mult, să nu-și tragă în venă sau pe nas și să nu se ia niciodată la bătaie pentru un client. Mme Rubis nu suporta scandalul și, cum era robustă și înaltă, avea destulă forță cât să le păruie pe scandalagioaice sau să le dea cap în cap, dacă era nevoie să le liniștească.
Raoul intră în cârciumă și Saphira, care-l ochi de la intrare, începu să-și unduiască șoldurile către el:
-Să-ți aduc ceva de băut, frumosule?
-Adu-mi. Și când vii cu băutura, adu-te și pe tine la mine în poală.
-De ce? Vrei să-ți cânt la flaut?
Bărbatul râse, îi plăcea veselia Saphirei și felul ei în care te făcea să te simți mereu d-al casei. Nu era vorbă că i-ar fi plăcut să o vadă pe femeie la aparat, însă ochii lui ținteau mai sus. El o plăcea pe Mme Rubis deși aceasta era inabordabilă și nu-și încălca niciodată propriile reguli. Pentru clienții dornici și cu ștromeleagul gata de acțiune, ea le avea pe fete. Toate erau pricepute. Saphira cea cu ochii verzi, negresa Onyx, blonda Citrine, Perle cea grasă, chiar și pitica Opale sau roșcata Jasp, așa că Rubis nu avea chef să mai facă meseria asta. Avea destule bătăi de cap cu cârciuma sau clienții care nu erau chiar cele mai bine crescute persoane. Însă uita de multe ori că și ea este femeie și că indiferent care i-ar fi fost ocupația, inima ei poate că ar fi avut nevoie și de altceva, sau măcar trupul ei obosit de alergătură ar fi avut nevoie, trup al cărui piele începuse să-și piardă din suplețea și sclipirea de altădată.

Cârciuma avea ceva clienți, iar de sus se auzeau slabe acorduri de muzică, bufnituri și chicoteli, semn că afacerile mergeau bine chiar și la orele amiezii.
Din ușa care dădea în bucătărie își făcu apariția mme Rubis și Raoul simți o strângere călduță mai jos de pântece. Femeia arăta ațâțător chiar și când gătea.
Șorțul scurt și roșu era legat peste talie și peste fusta largă, dar foarte scurtă, care îi dezvelea carnea albă neacoperită de ciorapii negri ce se opreau imediat deasupra genunchilor. Din decolteul destul de adânc, pieptul nestrâns în sutien, sălta la fiecare mișcare a patroanei și ori de câte ori mme Rubis se apleca puțin, aveai impresia că și sânii ei or să se rostogolească afară din cămașă.
Raoul o salută, roșu la față, dorința trădându-l când femeia se apropie de el.
-Ce-i băiețaș, te bucuri când o vezi pe mami și scoți afară capul ca să mă saluți?
Bărbatul, șofer de tir și învățat cu obscenitățile, râse gros și puternic la glumele vulgare pe care mme Rubis i le arunca de obicei.
-Și dacă scot capul afară, nu-i dai un pupic pe frunte? Măcar să nu se simtă stingher.
-De ce țîcă? Ai crescut mare și nu-ți mai ajung fetele mele?
-Ba da, dar eu o vreau pe mama lor.
-Pune-ți pofta-n cui, băiete, e cârciuma plină și aici nu ne facem de cap decât cu cine plătim. Iar eu nu sunt de vânzare. Hai, cheam-o pe Saphira să-ți mai aducă o sticlă de whisky, că e liberă, iar dacă te ține cureaua, parchează-ți tirul toată noaptea la ea în fund, dar de la mine i-ați gândul că eu n-o ard cu clienții.
-Nici dacă plătesc greu?
-Nici.
Raoul deschise geanta de piele și din ea scoase câteva boarfe, apoi restul îl deșertă pe masă, sub ochii femeii. Din geantă căzură legături întregi de bancnote. Mulți, mulți bani erau acolo.
Matroana simți că o ard palmele, dar nu lăsă să se citească nimic pe chipul ei ca de piatră. Îl plăcea pe Raoul cel mai mult. Îi plăceau și banii foarte tare și, cu siguranță, dacă ar fi fost vorba de un client oarecare, la vederea purcoiului de bani, posibil să fi uitat de reguli. De data asta însă era mai complicat. Dacă ar fi căzut în brațele lui Raoul, ar fi început să simtă ceva pentru el și atunci toată viața ei liniștită s-ar fi dus dracului. Nimic nu era mai periculos pentru ea decât să se îndrăgostească de un șofer de tir care tot timpul era pe drumuri și despre care nu ar fi știut vreodată prea multe.
Mme Rubis, râse să-și mascheze emoția și lăcomia și comentă nepăsătoare:
-Aici tariful nu e așa de scump, păstrează-ți banii. Mâine poimâine te însori, poate ai vrea și tu să te așezi la casa ta, să faci copii… lasă dracu’ prostiile. Eu sunt curvă bătrână, profită acum cât te mai rog, altfel, dacă mi-i mai fâlfâi mult sub ochi, te trag de ștromeleag până-n prima cameră liberă și toată săptămâna nu te mai las să pleci.
Bărbatul o apucă iute pe femeie de decolteu și-i strecură o chită de bani între sânii încinși.
-Hai cucoană, nu mă face să te rog, mă piș pe ei de bani, știu că-ți plac. Mie îmi place de curul tău, iar ție îți plac biștarii mei. Mă știi că-s generos. Tu iei mălaiul iar eu te iau peste tot. Amândoi suntem mulțumiți. Hmm, ce zici de târgul ăsta?
Femeia râse și-și scoase banii din sân, aruncându-i înapoi pe masă:
-Ia-o pe Saphira, cu ea poți să te joci cum vrei.
Saphira își prinse cu degetele de la o mână, sfârcul unui sân aproape dezgolit iar indexul de la cealaltă mână i-l băgă lui Raoul în gură.
-Hai țîcă sus să-ți dea mami să sugi.
Bărbatul nu apucă să-i răspundă, de sus se auzi un țipăt înfiorător urmat de o împușcătură care le asurzi urechile. O împinse brusc pe femeie într-o parte și sări peste masă, luând-o la goană în sus pe scări, urmat de cele două femei care aproape se împiedicară una de cealaltă.
La etaj, în prima cameră, doi clienți o chinuiau pe Citrine. Aceasta era obligată să stea în poziția unei capre,legată de mâini și de picioare, iar unul dintre bărbați îi ținea pistolul, încă fumegând, lipit de tâmpla prostituatei, aproape de locul unde până mai adineauri fusese urechea femeii și din care acum curgea un șuvoi gros de sânge. Celălalt rânjea cu o sticlă golită de whisky, beat mort, încercând cu mișcări împleticite să-i vâre femeii sticla între bucile înroșite de pleznituri.
Raoul cântări dintr-o privire haosul din cameră, trecând nepăsător cu privirea peste fața îngrozită a blondei. Machiajul care se înmuiase de la lacrimi îi murdărise fața în mod grotesc, dar în acest moment asta conta cel mai puțin în peisaj. Cel mai important era bărbatul cu pistolul, un tirist italian, care o amenința pe Citrine:
–Porca miseria, questa putana mi deve succhiare il cazzo. L-avevo gia pagata, ma lei a succhiatto solo il cazzo sporco del turco. Se non mi fa quello che mi deve fare, te lo giuro che io amazzo la putana! Poi ruino tutta la bodega!
-Stai calm, prietene, zise Raoul cu ochii țintă la pistolul italianului. Lasă-i și femeii un respiro, amice.Te grăbești? Ești într-un bordel aici. Nu pleacă nimeni nerezolvat.
Din celelalte camere, la auzul gălăgiei, clienții începuseră să iasă afară, unii dintre ei chiar se gândeau să o taie cât mai repede din stabiliment. Nimănui nu i-ar fi plăcut să fie găsit de poliție în toiul unui scandal cu bețivi și curve.
Mme Rubis îi făcu un semn discret Saphirei către geanta cu bani rămasă jos. Aceasta se strecură ușor ca o felină și făcu să dispară subit toți banii revărsați de Raoul pe masă. Apoi se întoarse la etaj să vadă ce avea să se întâmple. Era speriată dar și curioasă. De când se știa la Coroana, iar ea era chiar prima locatară aleasă de mme Rubis să lucreze în stabiliment, niciodată nu se întâmplase un scandal. Sigur, printre atâția clienți, turci, germani, italieni, români, spanioli, toți șoferi de tir sau doar trecători ocazionali, se mai întâmpla să apară și câte unul nervos cu chef de bătaie. De regulă cei bătăuși erau însurați și ținuți sub papuc acasă, iar aici în bordel se simțeau bărbați, dar de fiecară dată mme Rubis, cu felul ei calm și rece, reușise să aplaneze orice conflict. Însă niciodată nu o amenințase vreun client cu arma pe ea sau pe vreuna din locatarele stabilimentului.
Turcul abia se ținea pe picioare, iar faptul că era foarte beat îl făcea să fie indiferent la amenințarea cu arma a italianului. Privirea lui sticloasă rămăsese fixată pe fundul Citrinei, părând impasibil la propriile bale care-i curgeau din gura schimonosită.
Raoul făcu doi pași către italian cu intenția de a-l calma.
-Hai amice, nu se face să te complici din cauza unei putori. E plină casa de ele. Matroana nu te va lăsa să pleci nemulțumit de aici.
– Che schifo! Ma io ho gia pagato una scopata completa. Voglio satisfazzione!
-Sigur, amice, se face. Hai, lasă pistolul ușurel jos. Nu se merită să complici lucrurile. Uite, plecăm din camera asta, mergem jos să bem ceva și între timp vine altă fată să-ți facă pe plac.
Raoul mai făcu doi pași către italian. Acesta păru că înțelege ce i se spune, privi către blonda cu urechea smulsă, către prostituatele care-l priveau îngrozite din hol, către Raoul care se apropia câte puțin de el. Exact când păru să dea drumul pistolului din mână, privirea îi căzu peste turcul care rânjea și care se aplecase să pupe bucile blondei. Dintr-o dată italianului i se păru că toți sunt pe mână și-și bat joc de el. Ridică arma și-i trase un glonț în cap turcului. Raoul prinse prea târziu mișcarea dar apucă să sară peste italian. Se răsturnară amândoi la podea și preț de câteva secunde nimeni nu-și putu da seama ce se întâmplă când iar se auzi un foc de armă. De jos doar unul dintrei cei doi bărbați se ridică teafăr în picioare. Era italianul. Raoul zăcea întins și de sub el o baltă de sânge se lățea cu repeziciune.
La parter cârciuma se umpluse de polițiștii anunțați de vreunul dintre clienții speriați. Era însă mult prea târziu. Din Raoul viața se scursese pe loc. Glonțul îi intrase direct în inimă, lăsându-l fără suflare. Ochii rămași larg deschiși erau ațintiți către ușa în cadrul căreia Mme Rubis asistase la toată scena.
După ce polițiștii l-au înhățat pe italian, au mai stat aproape două zile cercetând tot stabilimentul și luând declarații de la cei rămași. Între timp, cei de la morgă au ridicat cadavrele în sacii mari și negri de plastic și au sigilat camera în care se întâmplase totul, dar după o lună le-au dat voie femeilor să o redeschidă și să curețe petele rămase de sânge.
Pe turc l-au trimis în sac familiei, dar fiindcă Raoul era fără rude, primăria n-a avut ce face și l-a îngropat în cimirul din sat. Doar fata de la benzinărie a trecut să lase un buchet de flori la mormântul proaspăt.
Povestea crimelor a mai circulat un timp, aducându-i și mai multă faimă Mmei Rubis. Nici nu și-ar fi închipuit că lumea era atât de avidă de senzațional.
Din banii rămași de la Raoul, o mică parte i-a dat Saphirei pe care a făcut-o asociată și cu restul a mai ridicat un etaj stabilimentului.
Pe obrazul ei însă nu a curs nicio lacrimă. Nu degeaba i se spunea că e la fel de dură și rece precum o piatră neșlefuită de rubin.